Am descoperit 2 articole scrise in ultimele zile de cei de la PRESSONE. O sa pun aici partea scrisa dar recomandat ar fi sa intrati pe link, cel putin primul are destul de multe imagini.

Orasul lui Damocles link

Adrian Mihălțianu
01.09.2019
Privește cerul.
Dar, dacă ești în București, poate ai dori să te abții. Nu de alta, dar riști să dai cu ochii de o realitate înspăimântătoare: mare parte din clădirile aflate în centrul orașului, în care locuiesc și pe lângă care trec mii de oameni zilnic, se află în stare avansată de degradare.
O plimbare a fotografului Lucian Muntean surprinde un oraș muribund care așteaptă doar un cutremur ca să-și îmbrățișeze mortal locuitorii.
Circa 12.000 de bucureșteni locuiesc în cele peste 340 de clădiri cu risc de prăbușire la un cutremur de peste 7 Mw. Dar nu e nevoie ca aceste clădiri să se prăbușească, e suficient să treci pe sub fațadele aflate într-o stare de degradare avansată pentru a-ți pune viața în pericol.
hiar și la un cutremur moderat, elementele decorative, cornișele și alte elemente de fațadă pot cădea în capul trecătorilor. Sunt mii de clădiri neîntreținute de care trebuie să te ferești sau pe lângă care trebuie să treci rapid și cu grijă.
Cea mai gravă situație se constată cu ochiul liber chiar pe bulevardele Bălcescu, Magheru și I.C. Brătianu, acolo unde șirul de clădiri de pe ambele părți ale străzii este compus, în mare parte, din imobile cu bulină roșie.
Bannerele publicitare acoperă convenabil dezastrul.
Edilii din ultimii 30 de ani ai Bucureștiului nu au jucat poker, ci ruleta rusească cu cetățenii orașului. Fiecare zi care trece e un nou suicid neîntâmplat. Până acum am avut noroc. Cât va mai ține?
Bucureștiul este un oraș neiubit. Sufocat de mașini, centrul e folosit doar pentru tranzit. Foarte puține companii își au sediul aici, magazinele de lux au fugit de mult din zonă, iar clădirile care le-ar putea adăposti par desprinse dintr-un ghetou. Pietonii se grăbesc să treacă mai repede prin acest peisaj distopic.
Plimbarea matinală pe străduțele secundare ale orașului nu diferă prea mult de ceea ce poți întâlni pe marile bulevarde. În lipsa aplicării legii, în prezența unei imense nepăsări din partea autorităților, locuitori și turiști deopotrivă își riscă viața trecând pe sub clădiri insalubre, prezente la tot pasul.
Ridică ochii. Privește elementul de susținere lipsă. Imaginează-ți cât de frumoasă era această casă atunci când a fost clădită și întreținută, cum ar putea arăta din nou dacă ar fi consolidată și renovată. Din păcate, sunt mii care nu vor fi reparate până la următorul cutremur. Mii. În multe dintre ele încă locuiesc oameni.
Cel mai trist arată clădirile altădată emblematice ale orașului, care au nevoie de reparații capitale. O combinație letală de incompetență, legi făcute prost și indolență a dus la închiderea tuturor cinematografelor de pe bulevardele Magheru și Bălcescu.
Bucureștenii trăiesc pe datorie. Dar nu sunt semne că le-ar păsa. Așa arată 30 de ani de nepăsare, nu doar din partea primăriei, ci și din partea proprietarilor.
Aceștia continuă să închirieze apartamente, firmele continuă să-și desfășoare activitatea, iar autoritățile continuă să se arate preocupate de situație, deși dacă ar aplica legea ar trebui, de fapt, să închidă mare parte din magazinele din centru și să consolideze urgent blocurile.
Conform legii, o astfel de clădire ar trebui împrejmuită, iar accesul pietonilor pe lângă ea ar fi interzis. Cufundați în propriile telefoane, nu vedem și nu simțim pericolul.
Imposibil de asigurat, aproape imposibil de vândut, apartamentele ultracentrale sunt, în acest moment, o afacere extrem de proastă. Deși se mai găsesc doritori pentru închiriere, în ciuda riscurilor uriașe.
Românul se descurcă. Acolo unde cad bucăți mari din fațadă, se pune o plasă „de siguranță”, iar sub ea se decorează cu umbrele colorate. O metaforă pentru mare parte din acest oraș al nepăsării ca stil de viață.
Nu întotdeauna starea cutremurător de proastă a clădirilor se vede ca în acest exemplu. Însă sub tencuiala multora zac crăpături la fel de mari. Pe sub ele circulă sute și mii de oameni în fiecare zi. Iar proprietarii ridică din umeri, cu proverbialul „și noi ce să facem?”
Primăria a început, în sfârșit, un program de consolidare a clădirilor cu grad 1 de risc (bulina roșie). Dar, deocamdată, mai puțin de jumătate dintre clădiri au intrat în acest program, iar doar la o mică parte dintre ele s-a început lucrul.
Vor mai trece cel puțin doi ani până când șantierele, începute deja pentru jumătate din cele 340 de clădiri de mare risc, se vor termina. Este foarte greu de estimat când se vor consolida absolut toate imobilele cu bulină, dar până atunci Primăria se face că muncește.
Turiștii străini trec obosiți și arși de soare prin deșertul Centrului Vechi, imaginându-și cum ar arăta clădirile dacă ar fi renovate. Ici-colo apar și câteva clădiri refăcute, însă este greu de spus dacă ele au fost doar spoite sau cu adevărat consolidate.
Între timp, nimeni nu ridică ochii în București. Ni se pare normal să trecem pe lângă ruine, nu ne deranjează prea tare fațadele care cad, avem treabă, mereu grăbiți, mereu preocupați de altele, de imediat. Viitorul poate să mai aștepte.
În principiu, Legea Fațadelor ar trebui să permită proprietarilor din aceste imobile să-și repare imobilele cu ajutor de la stat. În realitate, multe dintre clădiri se pot prăbuși cu totul, așa că doar repararea fațadei nu poate intra în discuție.
„Atenție, cade tencuiala!” ar trebui să fie sloganul orașului. Un oraș al cărui locuitori s-au obișnuit să aștepte, mereu, „să se facă ceva”. Să fie altcineva cel care ia deciziile, să vină statul, să facă primăria.
Și probabil că aici stă cheia: să ne dezobișnuim. Să privim în sus mai des și să ne îngrozim. Să presăm autoritățile să-și facă treaba și să ia această sabie de deasupra capului a mii de oameni.
Bucureștiul de dinainte de cutremur este ros pe dinăuntru de nepăsare, defilează cu urâțenia la vedere, stă indolent și așteaptă să moară. Și suntem cu toții de vină, încă înainte să se întâmple o tragedie, din cauză că nu punem acest subiect fix în capul listei de priorități ale orașului. Pentru că nu luăm atitudine. Pentru că nu ne preocupă potențiala moarte a mii de compatrioți. Potențiala noastră moarte.
Vom vedea în următoarele articole din această serie care este stadiul concret al consolidărilor, care sunt strategiile principalilor candidați la PMB și care este situația de fapt.
Până atunci, data viitoare când mai ieși în oraș, privește cerul. Poate așa vei vedea momentul în care tocmai îți cade în cap.

Cutremurul lipsă al campaniei electorale link

Dacă ai fi întrebat care ar fi cel mai important lucru pe care ar trebui să-l facă administrația Bucureștilor în următoarele șase luni, ce ai răspunde?
Mă gândeam să pun această întrebare candidaților anunțați la Primăria Capitalei, dar mă tem că aș primi același răspuns dat de locuitorii săi în cadrul campaniei „Alege prioritățile orașului tău”: să extindem și să modernizăm rețeaua de metrou, să modernizăm la 4 benzi centura orașului și să realizăm autostrada de centură. În opinia bucureștenilor, pe locul patru venea construcția unui spital metropolitan, iar pe locul cinci construirea centurii feroviare a Bucureștiului și conectarea la aeroportul Otopeni. Deci trafic, trafic, trafic, sănătate și iar trafic.
Nu e de mirare că bucureștenii sunt obsedați de trafic. E lucrul care îi enervează cel mai tare, pentru că-și petrec vreo două ore din fiecare zi blocați în el și nu au cale de scăpare: metroul e la limita unei tragedii, autobuzele sunt extrem de pline, tramvaiele sunt niște rable care abia se mișcă iar ieșirea și intrarea în oraș sunt o misiune imposibilă. După atâția nervi, ai nevoie de un spital în care să fii tratat fără să te temi că vei ieși cu picioarele înainte, nu?
De altfel, într-o lipsă acută de proiecte venite din partea candidaților pentru PMB, se disting idei firave, deocamdată abia aduse în discuție: unii propun reorganizarea administrativă a orașului, alții propun parcări supraterane, iar alții, mai precis primarii actuali, promit că vor face în următorii patru ani ce n-au făcut în precedenții.
Dar noi știm deja ce ar face cei din urmă, pentru că ne-au demonstrat din plin: și mai multe betoane, și mai mulți copaci tăiați, și mai multe festivaluri și paranghelii, și mai multe reabilitări de blocuri făcute la mișto (sincer, v-ați uitat cât de strâmbe sunt fațadele blocurilor „reabilitate”?), și mai multe milioane de euro tocate pe panseluțe, platani și borduri.
Însă eu întreb din nou: care credeți că este, realmente, urgența acestui oraș?
România înainte de cutremur
Să ne reamintim: peste 1400 de morți și alte câteva mii de răniți. Peste 33 de clădiri mari prăbușite, multe dintre ele blocuri interbelice. Daune imense aduse orașului, de pe urma cărora i-a luat decenii să-și revină. Pierderi culturale irecuperabile. Da, vorbesc despre cutremurul din 1977.
Cumva, generația de azi a uitat că Bucureștii se află direct în calea undelor de șoc devastatoare care vin dinspre Vrancea și că e doar o chestiune de timp până când va lovi următorul cutremur mare. Ar putea fi peste zece ani. Ar putea fi în timp ce citești aceste rânduri.
Am avut noroc în 1986 și în 1990, când cutremurele de 7,1, respectiv 7 Mw au zgâlțâit orașul, dar au murit doar câțiva oameni, majoritatea loviți de tencuiala căzută de pe blocuri. Însă nimeni nu poate prevesti cât de mare va fi cutremurul care va veni - cel din 1802 a fost estimat la 7,9-8,2 Mw, în timp ce cutremurul din 1977 a avut 7,2 Mw, dar a fost devastator în urma unui cumul de factori care au trimis unda de șoc direct înspre București.
***
După 30 de ani de inactivitate, Primăria Capitalei a început un program de consolidare și reabilitare a construcțiilor de risc seismic, însă majoritatea sunt deocamdată doar acoperite de schele și folii protectoare, fără să se lucreze efectiv la ele. Ritmul este extrem de lent, în special în condițiile în care peste 345 de clădiri din oraș sunt de risc 1 și pot cădea oricând, omorând circa 12.000 de bucureșteni. În principiu, se lucrează la 195 dintre ele. În realitate, mai sunt cel puțin doi ani până când o bună parte dintre acestea să fie consolidate.
Dar pe lângă aceste clădiri, e de ajuns să te uiți la fațadele celor mai multe imobile din centrul orașelor și să vezi câte balcoane stau să cadă, câte elemente de decor sunt crăpate și desprinse și ce porțiuni imense de tencuială stau umflate și așteaptă doar un impuls ca să se prăbușească în capul trecătorilor. Nici nu e nevoie să cadă clădiri întregi, e suficient ca următorul cutremur mare să aibă loc în cursul zilei și vom avea un număr incredibil de morți și de răniți în oraș.
Candidații la Primăria București - și nu numai, pentru că sunt vizate și alte orașe, printre care amintesc în primul rând Buzăul - rar vorbesc despre această urgență. De ce? Pentru că sunt preocupați să le facă pe plac locuitorilor care vor să se poată deplasa cu mașina personală peste tot, preferabil de la ușa casei până la ușa biroului și înapoi. Totuși, când bulevardele principale vor fi pline de clădiri prăbușite și va fi nevoie de luni sau de ani ca să reconstruim mari părți din oraș, cum își imaginează ei că va fi traficul?
E nevoie acută de o strategie de consolidare rapidă a acestor clădiri, o acțiune atât de importantă încât ar trebui trecută direct în capul listei CSAT, o altă instituție care doarme și care nu se va trezi decât atunci când se va pomeni că au pierit mii de români într-un singur minut. E nevoie de mutarea urgentă a locatarilor din aceste blocuri în timp ce sunt consolidate și renovate forțat. Acestea sunt măsuri care ar fi trebuit luate de foarte multă vreme, dar, în ciuda inițiativelor tardive din partea PMB, sunt desfășurate extrem de lent, dintr-o multitudine de factori, majoritatea birocratici.
E vorba, în același rând, de o conștientizare a urgenței cu care trebuie făcută pregătirea populației și a voluntarilor în caz de cutremur. Ce primim deocamdată de la stat frizează absurdul: alarme care sună absolut degeaba o dată pe lună, fără ca cineva să explice care e rostul lor, și alerte telefonice care-ți vin atât de des, încât ajungi să le ignori - nu că ai putea distinge cumva ce scrie din păsăreasca afișată pe ecranul telefonului.
Nu avem niciun fel de campanie publică reală de pregătire a populației pentru acest cutremur. Oamenii au uitat că e complet contraindicat să fugă pe scări, nu știu că cel mai bine e să se ascundă sub o masă solidă sau sub elementele de rezistență, nu sunt conștienți de pericolul de deasupra capetelor lor atunci când se deplasează pe lângă clădiri, nu știu că trebuie să aibă un rucsac de urgență în casă, nu știu că trebuie să-și stabilească cu familia un loc de întâlnire departe de clădiri, pentru cazul în care sistemele de telefonie cad, nu știu că trebuie să trimită mai degrabă SMS-uri sau mesaje pe internet pentru a le spune rudelor că sunt bine în loc să le sune, nu știu, în general, mai nimic din ce ar trebui să știe.
Va fi nevoie de câteva mii de voluntari pregătiți să intervină în caz de cutremur major - care să știe care le sunt zonele alocate, cum se caută răniții, cum se comunică cu ei, cum se face liniște ca să se audă strigătele și cum se evacuează molozul, cum se scot victimele din moloz, cum se oferă primul ajutor răniților, cum se pot feri ei înșiși de pericole și așa mai departe. Îi avem? Nu îi avem.
Autoritățile au arătat deja, de repetate ori, că sunt incapabile să intervină coerent chiar și când e vorba de o singură clădire în flăcări și de zeci de victime. Ce se va întâmpla când vom avea zeci de clădiri în flăcări și sute sau mii de victime? Intervenția rapidă a mii de voluntari pregătiți poate compensa, măcar parțial, această lentoare și indecizie a autorităților.
Aș vrea ca toți candidații la PMB să își pună în capul listei de proiecte educarea cât mai rapidă a acestor voluntari, într-un program care să fie făcut extrem de rapid. Aș mai vrea să pună tot în capul listei pregătirea orașului pentru această catastrofă care va veni negreșit, pentru că nu e nevoie să respirăm ușurați că n-a căzut jumătate de oraș și că avem „doar” câteva zeci de morți, când, de fapt, dispariția fiecăruia dintre aceștia e o tragedie care putea fi prevenită.
În plus, ar trebui să avem o imagine clară a gradului de securitate oferit de sutele de blocuri comuniste deja trecute prin două sau trei cutremure mari și nenumărate modificări interioare: ce candidat își va asuma public o campanie de expertizare reală a tuturor acestor clădiri, în condițiile în care locatarii nu par a fi interesați să știe cât sunt de șubrede, de teamă să nu le fie afectată valoarea?
***
Vom asista, în lunile care urmează, la o luptă de orgolii, de promisiuni și de injurii - mai puțin de proiecte - între candidații la conducerea celui mai mare oraș din țară (al zecelea din Europa în funcție de populația citadină). Va fi subiectul următorului cutremur prezent în absolut toate dezbaterile dintre ei, în absolut toate comunicările candidaților, în absolut toate materialele de promovare?
Traficul trebuie rezolvat așa cum au reușit (sau cum se zbat să reușească) toate marile orașe europene: prin investiții masive în transportul în comun modern. Avem bani europeni să construim o sumedenie de spitale, doar să vrem. Avem destui bani din taxe să înverzim toate maidanele și să ne pavăm străzile de trei ori dacă dorim. Iar șoselele de centură țin de Ministerul Transporturilor, nu de primari.
Dar nimic nu-i va putea aduce înapoi pe cei care vor pieri în următorul mare cutremur.
Au trecut 42 de ani de la 1977, iar „norocul” din 1986 și 1990 nu se va repeta așa ușor. În timp ce campania electorală se întețește, stați cu ochii pe cei care vor înțelege care e prioritatea vitală a orașului. Cei care vor fi obsedați de acest lucru și-l vor impune drept principal subiect de discuție.
Poate ne vom trezi, totuși, înainte ca totul să înceapă să cadă în jurul nostru.
***
Citiți și Orașul lui Damocles - un fotoreportaj realizat în București, care surprinde un oraș muribund, așteaptând doar un cutremur ca să-și îmbrățișeze mortal locuitorii.

Buna! Ce parere aveti despre blocurile tip C din Drumul Taberei? Am gasit o garsoniera in blocul C57 de pe str. Cara Anghel, din anul 1982. Un sfat, va rog? Multumesc!

1) Aici NU se dau asemenea sfaturi, topicul este pentru altceva.
2) Așa, în general blocul e ok. Adică tipurile acelea de blocuri.
Blocul are pereți din beton armat, de rezistență.Trebuie cercetat ca un nebun să nu fi umblat la vreunul din ei, dar asta n-avem cum să știm noi de aici. În principiu n-a avut de ce să umble, să-și facă un apartament de două camere din două garsoniere alăturate.
Anul 1982 a fost un an bun, părerea mea este că s-au respectat în teren proiectele respective. Calitate beton, dimensiuni armătură, electrozi de sudură, etc.

@andrei 11
Hai sa ajutam un eventual confrate!
@missveg
Normativele s-au schimbat substantial dupa cutremurul din 1977. Eu stau intr-un ”monolit” din 1972 si nu mi-e frica sa locuiesc in EL absolut deloc! Deci, nu asta trebuie sa fie temerea TA cea mai mare, avand in vedere ca, cel in care vizezi sa-ti iei ceva, e finalizat in 1982!
PS
C-urile din DT au aparut dupa 1980 si, din cate imi amintesc, sunt din prefabricate (puse pe fatadele exterioare, eventual si baile sunt din prefabricate). In rest grinzi de beton armat! Acestea fiind spuse, nu trebuie sa-ti faci griji d.p.v. al rezistentei blocului!

Colega (missveg), blocul despre care întrebi e numai de garsoniere sau are și apartamente de 2 sau 3 camere ?

Blocul este numai de garsoniere. Va multumesc pentru raspunsuri si imi pare rau daca am fost pe langa subiect.

Stai liniștit, totul  e în regulă. Acela e blocul ? Dacă e acela pereții sunt din beton armat.

@missveg
Ai incredere in ceea ce-ti spunem! Daca nu, ai ”liberul arbitru” NETUL care te va edifica daca am avut NOI dreptate sau nu!
PS
Daca te-ai inrolat pe ACEST site, sa stii ca nu este unul de gen ”Anuntul de la A-Z”, OLX, La Jumate.ro! Cred ca te-am sprijinit concret in a afla ceea ce-ti doreai dar...mai mult de atat, daca tu esti exclusiv interesat doar de acest subiect, sunt convins, si-n asentimetul colegilor, ca ai ajuns la PUNCTUL TERMINUS! Speram sa nu!  

Premieră: o companie israeliană spune că poate prezice seismele din România





Ce-ar fi să ştim că vine un cutremur cu 4-8 ore înainte ca acesta să se producă şi să avem timp să ne punem la adăpost? Reprezentanţii companiei israeliene Ionoterra au afirmat, într-o conferinţă care a avut loc la Bucureşti, că poate prezice în timp util orice seism cu magnitudine mare şi au prezentat, în premieră, planurile pentru implementarea sistemului de predicţie şi detecţie.

Unde, când, cum

Ionoterra este o companie israeliană de cercetare şi dezvoltare care reuneşte experţi în geofizică, ionosferă şi sisteme radar. Aparatura specifică permite depistarea fenomenelor care au loc în ionosferă – partea superioar a atmosferei, caracterizată prin ionizarea parţială a particulelor gazoase sub influenţa radiaţiei solare. Aceste fenomene din ionosferă, spun specialiştii, oglindesc fidel transformările care preced şi urmează mişcările tectonice de amploare, şi pot fi depistate şi interpretate la timp pentru a anunţa apariţia unui seism cu magnitudinea de peste 4,5 pe scara Richter, cu o precizie de 90%.

Tehnologia companiei este bazată pe urmărirea unor parametri principali, precursori ai seismului, şi dă informaţii despre trei indicatori esenţiali: UNDE va avea loc cutremurului, CÂND va avea loc şi CE magnitudine va avea.







Hartă geoseismică de risc

Folosind radare şi senzori specifici, sistemul Ionoterra scanează o anumită regiune din ionosferă, adică mii de kilometri pătraţi deasupra unei zone seismice active. Pe baza unui algoritm, sunt analizate informaţiile şi se desenează în timp real o hartă geoseismică de risc pentru regiunea monitorizată. Astfel, se poate da alerta chiar şi cu 8 ore în avans.

Algoritmul Ionoterra a fost dezvoltat după 25 de ani de cercetări. Între 5 septembrie şi 25 septembrie 2019, compania israeliană a făcut un experiment „proof of concept” (aşa-numita probă de concept) în laboratorul Observatorului Universităţii din Bălţi (Republica Moldova), pentru a monitoriza activitatea seismică din Turcia şi Grecia. Au fost prognozate 64 de cutremure cu o precizie de 90%.


Răspuns eficient de la autorităţi

Mihail Lala, unul din investitorii Ionoterra, a anunţat că există un parteneriat cu Universitatea Politehnică Bucureşti. Împreună cu UPB, Ionoterra va demara în zona Vrancea un program prin care se va demonstra acurateţea sistemului. „De ce în România? Pentru că e ţara mea şi vreau ca prietenii mei să fie în siguranţă graţie unui astfel de sistem”, a spus Lala. Rezultatele programului vor fi anunţate doar autorităţilor, pentru a nu crea panică în rândul populaţiei. Investitorul a adăugat că e nevoie şi de un plan de răspuns al statului român. La rândul său, rectorul UPB, Mihnea Costoiu, a spus că se va monitoriza zona seismică Vrancea. „Ce faceţi, ce facem cu datele pe care le oferă acest parteneriat?”, a adresat Costoiu o întrebare autorităţilor române. „Avertismentul de patru ore, dinaintea unui cutremur, înseamnă foarte puţin dacă nu ştim să ne organizăm”, a adăugat rectorul. „Autorităţile trebuie să creeze nişte modele de răspuns eficient”.

Am citit numai titlul. E bluff. Ăștia își permit orice cu noi ?

Cine e antreprenorul român care a finanțat primul sistem din lume care poate prezice cutremurele





Un om de afaceri român face parte dintr-un proiect de cercetare științifică uriaș în domeniul prezicerii cutremurelor, care ar putea fi descoperirea momentului.
Mihail Lala (41 de ani), un nume care nu spune mai nimic românilor, este leading investor în proiectul unei companii israeliene care oferă date concrete cu câteva ore înainte de producerea unui cutremur cu magnitudinea mai mare de 4,5 pe scara Richter.

„Noi suntem Ionoterra și putem prezice cutremurele”, a declarat vineri, la București, Doron Angelovitch, CEO-ul companiei israeliene. Cei doi au prezentat în Capitală sistemul dezvoltat de companie, care este capabil să prezică un seism cu 4 până 8 ore înainte de producerea lui.

Pentru a determina unde și când va lovi următorul cutremur de magnitudine peste 4,5 pe Richter, specialiștii Ionoterra nu stau cu ochii pe mișcările scoarței terestre, ci pe activitatea seismică reflectată în ionosferă. Ionosfera este partea superioară a atmosferei, care acționează ca un înveliș de electroni, atomi și molecule încărcate electric.

Compania israeliană a dezvoltat un sistem de radare cu ajutorul cărora scanează un anumit sector al ionosferei aflat deasupra unei zone seismice active. Printre zonele seismice active se numără și Vrancea. Detalii despre cum funcționează sistemul de predicție găsiți AICI.

Cine este Mihail Lala





O replică din filmul Anon, rostită de Amanda Seyfried, i se potrivește cel mai bine lui Mihail Lala: It's not that I have something to hide. I have nothing I want you to see (Nu că aș avea ceva de ascuns. Nu am nimic din ce aș vrea ca tu să vezi).

Omul de afaceri român este extrem de discret în mediul online. Deși locuiește în România, Lala susține că a dezvoltat până acum afaceri mai mult în străinătate. Cele mai cunoscute companii ale sale sunt în domeniul medical (Laurus Medical și OK Medical). Este co-fondator al KD Group, grup de investiții fondat în urmă cu 15 ani.

În 2018 a fondat Wawllet Enterprises Limited, o afacere în domeniul criptomonedelor cu sediul la Nicosia, Cipru. Scopul declarat al companiei este să devină o rețea globală de conexiune între bănci, exchange-uri cripto și alte instituții financiare reglementate.

În 2020, Mihail Lala și-a propus să pună bazele unei companii de investiții pentru finanțarea și susținerea ideilor de afaceri românești.

A fost atras de sistemul de predicție a cutremurelor – Ionoterra Earthquake Prediction – atunci când i-a cunoscut pe cercetătorii care l-au inițiat. Testele pe care ei le-au făcut l-au convins că merită să investească în dezvoltarea lui.

„În momentul în care am văzut că se întâmplă și am avut certitudinea că e așa, le-am oferit sprijinul financiar. Îl voi oferi în continuare, dar nu sunt doar eu, ci în parteneriat cu alți invetitori care pot să susțină acest demers”, a spus Lala, care a dezvăluit că efortul financiar în dezvoltarea acestui sistem se ridică la câteva sute de milioane de dolari.





Mihail Lala: „Am decis să sacrific niște bani ca să fac asta și în România”

În a doua parte a anului viitor, compania, în parteneriat cu Universitatea Politehnica București, va monitoriza zona seismică Vrancea pentru verificarea acurateței informațiilor furnizate de sistemul de predicție. Testele, care au ca scop convingerea comunității științifice și a autorităților române că sistemul funcționează, vor dura aproximativ 6 luni.

„Aveam de ales unde să facem acest proof of work. Evident că din punct de vedere comercial, SUA și Japonia sunt target-ul principal. Motiv pentru care am ales SUA, California, unde vom face o serie de teste împreună cu o companie de top de pe planetă. Dar am insistat să facem un proof of work și în România pentru că sunt român și vreau eu să fac aici. Am decis să sacrific niște bani ca să fac asta și în România.”

Ce se va întâmpla în acele 6 luni?

„Păi vom vedea cutremure, așa cum am văzut și în estul Greciei și în vestul Turciei, vom da alerte autorităților, iar ale urmează să decidă ce fac cu ele. România nu are încă un plan de măsuri în caz de cutremure și nu strică să-l facă. Noi putem să oferim sprijin și de know-how, și tehnic, și financiar ca să facă lucrul ăsta. E un beneficiu adus societății”, spune Lala.





Antreprenorul știe că oamenii sunt sceptici în fața a tot ce e nou, mai ales în domeniul cercetării și inovării, dar e convins că toți vor fi convinși de rezultate.

„Faptele vorbesc, noi vorbim strict pe rezultate. Noi, pe lângă concept, prezentăm și un experiment care a dat rezultate irefutabile”, mărturisește românul.

Rezultatele testelor vor fi comunicate strict autorităților române, la fel și alertele în caz de producere iminentă a unui cutremur. Compania nu furnizează alerte către populație, pentru a nu crea panică. Relația sa este doar cu atoritățile statului respectiv, care decide singur dacă și când anunță populația.

Antreprenorul speră că autoritățile române își vor însuși rezultatele testelor efectuate în zona Vrancea și vor elabora un set de măsuri care au ca scop protejarea populației în caz de seism devastator. Deși compania israeliană vrea să vândă soluția salvatoare cât mai multor state cu activitate seismică intensă, Lala consideră că România nu este o țintă de business.

„România nu este principalul potențial client, pentru că nu sunt bani și așa mai departe. Evident că, dacă vom vinde în România o vom face la un preț preferențial fiindcă e țara mea. Nu vreau să pară o păcăleală, dar trăiesc aici și vreau să știu și eu dacă vine un cutremur. Sau prietenii mei sau părinții mei”, dezvăluie Mihail Lala.

Pentru compania israeliană, cele mai atractive piețe pentru promovarea acestui sistem sunt SUA și Japonia, țări care se confruntă des cu seisme de magnitudine pentru 6,5 pe Richter.

Colega, tu ai citit ce scrie acolo ? Rămân la părerea că e un bluff. Mă rog, încercări, eu sunt sceptic. Adică japonezii n-au ajuns la nicio concluzie, nici americanii, s-a găsit firma asta să tragă lozul câștigător ?

In orice minciunica, micutza sau mai gogonata, trebuie sa existe macar un minuscul sambure de adevar pentru a fi cat de cat credibila. In cazul nostru e vorba de faptul ca in preajma unui eveniment seismic scoarta terestra se <framanta> iar compresiunile genereaza un efect piezoelectric de amploare geologica ce ar putea influenta ionosfera, aia plina de electroni...
Ramane de vazut cat si cum si mai ales daca fenomenul e suficient ca amplitudine pentru a fi distinct detectabil comparativ cu altele gen vanturi si furtuni solare ori mareele telurice ce au cauze extraterestre.
Faptul ca vrea sa-si verifice ipotezele la noi iarasi e evident de ce...unde mai gaseste asa o sursa de cutremure intr-o zona terestra nu marina atat de restransa si cu o frecventa de cutremure si minicutremure saptamanale daca nu chiar zilnice? Din punctul meu de vedere n-are decat sa cerceteze cat doreste si unde doreste atata timp cat e doar pe banii lui!
Datorita adancimii cutremurele noastre de magnitudini 3-4-5 sunt de-a dreptul <benigne> dar nu trebuie uitat ce inseamna in termeni de energie degajata!...sau poate ati uitat ca scara Richter e <logaritmica>?
Daca s-ar produce la 10-15km adancime toate <benignele> astea ar fi absolut devastatoare...dar asa mai rasuflam si noi un pic...mai ales aici in Bucuresti, in cazanul nostru cu <mamaliga aluvionara> de profunzimi kilometrice...
Slavit fie Zamolxe ca l-a ingropat pe Gebeleisis atat de adanc sub Penteleu la Intorsura cat sa ne puna un pic la adapost!...ca la berzele daco-getice chioare le face Dzeu cuib!

Dancu...Hancu...cum il chema pe ultimul care putea prezice ..
Pana la urma nimereste unul..