Muzeul Ingineriei Municipale (Muzeum Inżynierii Miejskiej) reprezintă una dintre atracțiile orașului de pe Vistula ce nu ar trebui să vă lipsească de pe lista de obiective turistice. Situat în mijlocul cartierului evreiesc, acesta adăpostește o serie de expoziții extrem de variate și de interesante, cele mai importante fiind cea de vehicule istorice (tramvaie, mașini, motociclete) și cea de aparatură de radio-telecomunicații.





Muzeul a fost inaugurat pe 1 octombrie 1998 de către autoritățile orașului, pe amplasamentul vechii remize de tramvaie din strada św Wawrzyńca (Sfântul Laurențiu). Ideea acestui muzeu este mult mai veche însă, aceasta datând încă din anul 1982 când a fost celebrat centenarul transportului public din Cracovia, abia atunci realizându-se necesitatea unui astfel de obiectiv, cel mai probabil din lipsa materialului expozițional funcțional și a unei prezentări a acestuia într-o manieră corespunzătoare.

Pentru a duce la bun sfârșit acest obiectiv, în anul 1984 este înființată o comisie a patrimoniului istoric în cadrul regiei de transport din Cracovia, scopul acesteia fiind de a conserva și de a restaura vehiculele și clădirile istorice ale regiei, de a pregăti un spațiu expozițional necesar și de a promova acest obiectiv. În anul următor, datorită eforturilor membrilor acestei comisii s-a reușit includerea remizei de tramvaie din strada Sfântul Wawrzyńca în lista obiectivelor turistice din Cracovia.

La crearea acestui muzeu au contribuit și asociații de profil precum Asociația Inginerilor și Tehnicienilor în Transporturi sau Clubul Pasionaților de Transport în comun, dar și Societatea Protecției Artefactelor Tehnice din Cracovia (creată în 1990), cea care a și grăbit de altfel înființarea muzeului tehnicii din Cracovia.

15 februarie 1994 a reprezentat o dată cheie în procesul creării complexului muzeal din strada Sfântul Laurențiu, atunci fiind inaugurată o primă expoziție de vehicule istorice în locul remizei de tramvaie cu ecartament îngust. Această expoziție a fost punctul de plecare a ceea ce găsim astăzi sub numele de Muzeul Ingineriei Municipale din Cracovia.


Odată implementat acest pas, de la începutul lui 2000 s-a trecut la restaurarea treptată cu ajutorul fondurilor UE nerambursabile a tuturor clădirilor din cadrul fostei unități de exploatare a MPK Kraków. Clădirile ce datează majoritatea din anul 1882 au trecut sau trec printr-un proces de restaurare, modernizare sau reconversie, acest proces fiind încă în plină desfășurare la momentul vizitei mele la jumătatea lunii iulie 2019. Nu au fost uitate nici liniile de acces spre depou, curtea depoului și strada pe care se situează acesta.


În cele ce urmează, vă voi prezenta pe scurt istoricul transportului din Cracovia, istoricul depoului în sine, ce rol a jucat fiecare clădire din complex și noua lor funcționalitate, precum și o prezentare a tramvaielor ce se găsesc în colecția muzeului. Aceste tramvaie sunt perfect funcționale și sunt utilizate în fiecare weekend la o paradă de epocă ce se desfășoară prin tot orașul Cracovia. Mai mult, în cadrul complexului muzeal au loc frecvent evenimente culturale de tot felul, fiind destui curioși atrași de programul cultural. De asemenea, există mai multe localuri în cadrul vechiilor clădiri ale depoului ce atrag și aceștia numeroși clienți zi de zi, seară de seară.

___________________
Sursă informații: site-ul muzeului
Sursă foto: pagina de Facebook a muzeului și arhivă personală

Istoria remizei de tramvaie

Complexul de clădiri de la intersecția străzilor św. Wawrzyńca și Gazowa reprezintă cel mai vechi depou de tramvaie din Cracovia. Înființat în anul 1882, acesta s-a dezvoltat și s-a extins treptat până la finalul anilor 1960 când acesta își pierde rolul de remiză, devenind un simplu atelier, respectiv depozit de material al MPK Cracovia.



Primele clădiri au fost construite de Parteneriatul Feroviar Local al Belgiei (Compagnie Générale des Chemins de Fer Secondaires), înființat de Banca Belgiei (Banque de Belgique), care a primit o licență de la autoritățile din Cracovia pentru a construi și opera primele linii de tramvaie din oraș. Complexul este unic atât datorită construcției din semifabricate, cât și datorită conservării diverselor obiecte legate de transportul public.

Cea mai veche structură păstrată până în zilele noastre este remiza pentru tramvaiele trase de cai, tramvaiele având ecartament îngust (900 mm față de 1435 mm). Grajdurile, precum și facilități de administrare și depozitare au fost construite în 1882, folosind designul lui H. Géron, modificat la cererea magistratului. Rezultatul a fost o clădire cu un schelet de lemn umplut cu cărămizi (construcție pe jumătate din lemn), foarte rară în Cracovia. Timp de aproximativ 12 ani, remiza a deservit o singură linie de tramvai, care lega Podul Podgórski cu Gara principală.




Remiza a fost extinsă în 1896 spre strada Gazowa, folosind un design al lui Tadeusz Stryjeński și Zygmunt Hendel. Extinderea a fost determinată de achiziționarea de noi tramvaie pentru deservirea celei de-a doua linii din Cracovia, ce urma să lege piața principală de parcul Cracovia.
În 1900, din cauza electrificării liniilor de tramvai, complexul a fost extins din nou. De data aceasta au fost folosite materiale mai rezistente pentru construcția noilor clădiri, respectiv cărămidă și mortar. Remiza pentru tramvaiele electrice cu ecartament îngust a fost construită în conformitate cu proiectul lui Karol Knaus, aceasta adăpostind hala de garare, atelierele și o stație electrică pentru alimentarea celor două linii de tramvaie.



Următoarea extindere majoră a fost realizată în anii 1912-1913, din cauza achiziționării tramvaielor cu ecartament normal (1435 mm) de către Compania Liniilor Electrice Urbane Cracovia (precursoare a modernului MPK S.A.). În acea perioadă s-au construit halele pentru tramvaiele cu ecartament normal, pe ambele părți ale străzii św. Wawrzyńca, toate având jumătate din structură din lemn.




La începutul anilor 1920 Compania de Transport Cracovia a primit primele autobuze în flota sa. În această perioadă au fost construite garaje și ateliere pentru autobuze lângă remiza de tramvaie, folosindu-se din nou structuri pe jumătate din lemn și prefabricate. Este de la sine înțeles faptul că astfel de clădiri nu sunt durabile, așa că a fost justificată construirea unui nou garaj mai mare și mai durabil. Acest plan a fost finalizat în 1939, când a fost deschis garajul din strada Brożka.



Tramvaiele au dispărut în cele din urmă din depoul din Strada św.Wawrzyńca la sfârșitul anilor 1950 și începutul anilor 1960, iar clădirile rămase au fost folosite pentru atelierele autobuzelor și depozite. Așa cum am scris în postarea anterioară, în anul 1985 complexul devine atracție turistică, clădirile cu număr impar ajungând în administrarea directă a orașului și găzduind actualmente Muzeul Ingineriei Municipale, în vreme ce clădirile cu număr par au ajuns în administrarea unui ordin religios.

_________
Sursă informații: site-ul muzeului
Sursă foto: pagina de Facebook a muzeului

Reamenajare hale interioare

Pentru că spațiul din strada św.Wawrzyńca era extrem de generos, iar muzeul propus de dimensiuni nu foarte mari, s-a decis ca o parte din clădiri să primească o nouă utilitate, de la spații expoziționale temporare, birouri administrative pentru muzeu, până la restaurante sau ballroom-uri. Am decis să tratez și această parte, deoarece personal consider că astfel de transformări pot fi aplicate și pentru restul clădirilor din depoul Victoria din București, respectiv să rămână în folosul comunității. Ar mai fi de menționat faptul că în cazul Cracoviei, pentru toate restaurările de până acum s-au folosit fonduri europene nerambursabile, procesul de restaurare fiind încă în desfășurare.





Complexul gestionat de Muzeul de Inginerie Municipală (Strada św. Wawrzyńca nr. 15-17) include:

Remiză de tramvaie cu ecartament îngust (sala D1)
O sală de garare și reparații pentru 30 de tramvaie cu ecartament îngust, construită în 1900, proiectată de Karol Knaus, în anii '60 a fost adaptată pentru autobuze - acolo au fost înființate ateliere mecanice și de regenerare/repararea (un fel de URAC pentru autobuze). În 1993, depozitul de vehicule istorice a fost amplasat acolo, iar din 1999 găzduiește expoziții ale Muzeului de Inginerie Municipală. În prezent găzduiește expoziția „Istoria autovehiculelor poloneze”.



Ateliere pentru tramvaie (sala D2)
Sala, datând din 1900, construită de asemenea conform designului Karol Knaus, a fost folosită pentru întreținerea și repararea tramvaielor cu ecartament îngust. După ce liniile de tramvaie cu ecartament îngust au fost întrerupte în 1955, acesta a servit ca atelier și ca depozit pentru divizia de tramvaie și autobuze. Din anul 2000, sala este administrată de Muzeul de Inginerie Municipală și este folosită ca sală pentru expoziții temporare.

Stație electrică pentru tramvaie (sala D3)
Complexul de camere  ce cuprindea generatoare, cazane și baterii a fost construit în 1900 și proiectat de Karol Knaus pentru întreaga rețea de tramvai a orașului. Această instalație și-a întrerupt funcționarea în 1917, când centrala electrică a orașului a preluat alimentarea tramvaielor, astfel sălile au fost adaptate în ateliere, depozite și garaje.
Din 2001, sălile sunt folosite de Muzeul de Inginerie Municipală. După restaurare, în sala generatorului a fost amplasată expoziția „În jurul roții”, iar fosta cameră a cazanelor și camera bateriilor îndeplinesc funcțiile unei săli de expoziții temporare și a unei biblioteci.

Remiză pentru tramvaiele trase de cai (clădirea E)
Este cea mai veche clădire din depou, construită în 1882 de către Societatea Belgiană a Căilor Ferate Locale (Compagnie générale des Chemins de Fer secondaires) și proiectată de H. Geron. În 1896, a fost extinsă în conformitate cu proiectul lui Zygmunt Hendel și Tadeusz Stryjeński, spre strada Gazowa. După electrificarea liniilor de tramvai din anii 1900, aceasta a mai fost folosită ca remiză, deoarece vagoanele trase de cai au funcționat ca remorci pentru tramvaiele electrice. În jurul anului 1913, după următoarea extindere a remizei, a fost adaptat pentru ateliere și, ulterior, și pentru spații de depozitare. Astăzi, găzduiește expoziția „Tipărirea în Cracovia secolelor XV-XX” și un mini muzeu al telecomunicațiilor.





Clădirea conducerii și administrației companiei de tramvaie (clădirea B)
Structura a fost construită în 1882 ca o clădire cu un singur etaj. Inițial a fost folosit ca unul dintre cele două grajduri ale remizei de tramvaie. În 1900, odată cu electrificarea liniilor de tramvai, clădirea a fost reconstruită pe baza unui design al lui Karol Knaus. După modificări, clădirea a preluat funcțiile administrative și de întreținere. Până în 1938 a găzduit conducerea Companiei de tramvaie din Cracovia, iar până la sfârșitul anilor 1990 sala principală de control a traficului. Astăzi este biroul administrativ al Muzeului dar și al altor instituții.



Grajd de cai (clădirea C)
Clădirea a fost ridicată în 1882 ca unul dintre cele două grajduri de cai. Inițial o structură cu un singur etaj, în 1900, datorită electrificării liniilor de tramvai, a fost modificată conform design-ului lui Karol Knaus și a preluat funcțiile administrative și de întreținere. În prezent servește ca depozit al muzeului.

Remiza de tramvaie cu ecartament normal (clădirea F)
Clădirea a fost construită în 1912 ca o remiză a companiei de tramvaie din Cracovia, având o capacitate de 12 tramvaie cu ecartament standard de 1435 mm. În anii '60, clădirea a fost adaptată într-un garaj al Companiei Municipale de Transport. După restaurarea din anii 2007 - 2008, Muzeul a expus acolo tramvaiele istorice ce fac parte din expoziția „Tramvaiele la Wawrzyńca (n.p adresa depoului)”.





Garajul de autobuze (clădirea G)
Garajul a fost proiectat de Edward Ronka și construit în 1928, datorită lansării unui serviciu de autobuze de către compania Căile Feroviare Municipale din Cracovia. Începând cu anii '60, clădirea a fost folosită ca atelier, o sală fiind destinată reparării motoarelor existând și un stand de testare a acestora. După restaurarea din anii 1996 - 1997, restaurantul Studio Qulinarne s-a deschis în această clădire.



Atelier mecanic (clădirea H)
Construit în 1928 și proiectat de Edward Ronka. Funcția sa a fost modificată de mai multe ori în timpul utilizării sale. În anul 2000, a fost realizată o revitalizare a clădirii și a fost preluată de Muzeul Ingineriei Municipale.

Dispeceratul tramvaielor (clădirea J)
Clădirea a fost ridicată în 1912, datorită apariției liniilor de ecartament normal. După închiderea remizei de tramvaie în anii '60  , a fost folosită drept atelier pentru autobuze, iar în anii '90 pentru birouri administrative. În 2005, s-a efectuat revitalizarea clădirii și acum găzduiește centrul de informare și servicii pentru vizitatori.

___________________
Sursă informații: site-ul muzeului
Sursă foto: pagina de Facebook a muzeului și arhivă personală

Parc rulant muzeu

Nu în ultimul rând, vă voi prezenta vehiculele ce se află în patrimoniul Muzeului Ingineriei Municipale din Cracovia. Vagoanele sunt garate în clădirea F, fosta remiză de vagoane cu ecartament normal, ferite de intemperii. Acestea sunt funcționale și pregătite oricând să iasă la stradă, pe lângă obișnuitele tururi ce au loc weekend de weekend. (muzeul organizează frecvent evenimente și în această hală). Când au loc paradele, tramvaiele au acces la rețeaua de tramvai prin linia de acces modernizată de pe strada św.Wawrzyńca ce este folosită și de tramvaiele în serviciu, în caz de nevoie, această linie fiind un macaz tip Y (wye). La vizita mea din 19 iulie, o parte din vagoanele oficiale ale muzeului nu erau expuse, existând și un tramvai din Varșovia care domicilia acolo, semn că schimbul de exponate între muzee este o practică obișnuită.











Conform plăcuțelor din muzeu, literele din denumirea tramvaielor au următoarea semnificație:
S - vagon motor
P – vagon remorcă
N – ecartament normal

Tramvaiul SN1 #037
Tramvaiele SN1 au fost primele vehicule cu ecartament normal care au circulat pe șinele Cracoviei. Au fost fabricate în perioada 1912-1936. Numele său popular, "gracówka", provine dintr-unul dintre orașele în care au fost construite tramvaiele - Graz (celălalt fiind Sanok). Tramvaiele SN1 au fost retrase în 1969. Interiorul tramvaiului era împărțit în două clase asemei trenurilor, prima având scaune acoperite cu piele, în timp ce cea de-a doua avea doar scaune din lemn. Acest tramvai istoric a fost recondiționat în 1995 și este în prezent cea mai veche piesă a colecției de tramvaie istorice din Cracovia.





Remorca PN3 #555
Printre tramvaiele la mâna a doua aduse de autoritățile germane în 1941, s-au aflat și 23 de remorci biaxiale din orașul Nuremberg. Fabricate în anul 1909 de către consorțiul Maschinenfabrik Augsburg – Nurnberg Maschinen AG, acestea au fost clasificate ca PN3 și au fost numerotate între 337 și 359. Acestea au fost folosite drept remorci pentru tramvaiele SN1 până în 1959. Un singur exemplar neidentificat a supraviețuit, însă timpul și-a lăsat vizibil amprenta asupra acestui vagon, făcând aproape imposibilă restaurarea și utilizarea în condiții de funcționare. Astfel, între 2008 și 2009 în atelierele MPK Cracovia a fost construită o replică a acestei remorci, având la bază imagini, documente și exemplarul necunoscut ce a supraviețuit. Această replică poate fi văzută astăzi în muzeu, numărul ei unic fiind 555.













Vagon motor SN2 #87 + remorca PN2 #524
La sfârșitul anilor 1930, compania Municipală a Căilor Ferate Electrice din Cracovia, administrată de Tadeusz Polaczek-Komecki, era o întreprindere înfloritoare și în creștere rapidă. A fost planificată extinderea liniilor de tramvai existente și construcția unora noi.  Un nou depou de 40 de tramvaie pe strada Rzemieśinicza urma să ofere facilități tehnice pentru întreținerea și serviciile noilor linii.  Acesta urma să fie echipat cu noile tramvaie de tip SN2 și remorci PN2 produse de fabrica din Sanok.  

La vremea respectivă, acestea erau niște vehicule foarte moderne, cu o structură de oțel sudată complet.  Noutățile includeau ștergătoare de parbriz, încălzire în salonul pasagerilor, placă cu direcția de deplasare a tramvaiului aflată într-o casetă iluminată, deasupra parbrizului.  Unul dintre tramvaiele cu motor a fost dotat cu roți flexibile SAB , dotare ce s-a regăsit după 1969 la un număr tot mai mare de tramvaie, odată cu apariția modelului 102N.  Livrările de vagoane SN2 și PN2 au început în 1938 și au fost întrerupte de izbucnirea celui de-al Doilea Război Mondial.  

Până la 1 septembrie 1939, 18 vagoane motor și 10 remorci erau în funcțiune la Cracovia, acestea circulând până în 1976. Au fost poreclite de localnici „Sanoki”, după localitatea Sanok unde erau fabricate. Restaurarea tramvaiului SN2 a început în 1989 folosind elemente din alte două epave. După ce a fost finalizat, tramvaiul cu numărul 87 a fost prezentat publicului la 21 mai 1991. Este singurul vehicul supraviețuitor de acest tip.












______________
Sursă informații: https://muzealna.org/info/en/rolling-stock
Sursă foto: arhivă personală

Tramvai utilitar #G051
Pentru acest model de tramvai nu am găsit informații clare dacă face sau nu parte din colecția muzeului. Acesta are și un vagon-platformă ce poate fi folosit la transportul unor piese, mărfuri etc între depouri. Din ce am văzut în câteva instantanee, acest cuplu este folosit în preajma Crăciunului pe post de „sanie” a Moșului.  




Tramvai K Varșovia #437
Acesta este un „intrus” în colecția muzeului, el fiind adus din Varșovia. Din ce înțeleg, nu este ceva neobișnuit ca muzeele de transport din Polonia să facă schimb de exponate pentru diverse evenimente. Probabil că acest tramvai a fost adus pentru un eveniment ce a avut loc sau urma să aibă loc. Mai multe detalii despre acest model nu vă pot oferi. Dacă există colegi doritori să ajute cu traduceri din poloneză, putem actualiza informațiile despre acest model.  











Tramvaiul 102N
Tramvaiele tip 102N au fost fabricate în 1969 la fabrica de tramvaie Konstal din Chorzów. A fost construit un total de 42 de unități, o parte dintre acestea ajungând la Cracovia. Caracteristica lor notabilă este un parbriz plasat oblic, de la acesta venind și porecla „wiatrówka” („spărgătorul de vânt”). Chiar dacă oferea tramvaiului un aspect interesant, acesta a fost principalul motiv pentru a nu mai produce tramvaiul, deoarece această dispunere a dus la diverse reflecții ce făceau dificilă conducerea tramvaiului. Tramvaiul istoric cu numărul # 203 a fost ultimul de acest tip  aflat în serviciu la Cracovia. A devenit parte a colecției istorice în 1997.


Tramvaiul LH #1076
Tramvaiele LH au fost fabricate în 1925 -1928 în fabrica Linke-Hofman din Wrocław. Au deservit orașele poloneze Varșovia, Katowice și Wrocław până la mijlocul anilor '70. Au fost fabricate 232 de bucăți în total. Tramvaiul pentru Cracovia a fost obținut la mijlocul anilor '80, ca urmare a unor filmări ce au avut loc în oraș, operațiunea de relocare a tramvaiului înapoi la Wrocław fiind foarte costisitoare. Cu ajutorul pasionaților de transport public, acesta a fost recondiționat în 2005-2006 la depoul de tramvaie Nowa Huta. În prezent, poartă același număr ca în Wrocław (1076) și este al doilea tramvai ca vechime din colecția muzeului din Cracovia.


_______________
Sursă informații: Wikipedia
Sursă foto: arhivă personală și Wikipedia