4 si 19 s-au evaporat de la CFR Progresul, iar la Sudului liniile 11 si 34 au fost inlocuite cu 1 si 10. Un calator deranjat de aceste modificari s-a "exprimat" pe una dintre placutele de la Piata Sudului ...

De asemenea, pe Anghel Alexandru, linia 4 a fost inlocuita cu 11.

Au instalat tablite cu orarele lui 362. La Universitate ar fi fost (mai) util si pentru 783 macar.

Un nou stil de suport pentru statii RATB: gardul bisericii

Asta merge perfect in topicul "sa mai si radem"...

Nu vor sa renunte la punctul ala pentru liniile de noapte, mai ocupa si spatiu; pe unde merg liniile N si 105?

Așa e și la stația de pe str. Apusului colț cu "bulevardul" Uverturii. Indicatorul de stație este pus pe un gard.

Au pus programul lui 362 pentru ca este vorba de o linie "de protocol", infiintata la cererea sefului. Orice linie cu interval de succedare diferit de cele ale lui 41, 32, fostul 76, 139, 117 s.a.m.d. ar trebui sa aiba afisat macar intervalul de succedare, ca orele exacte oricum sunt imposibil de respectat. Dar nu, ei pun orarul lui 32 in toate statiile. Nimic logic in mintea lor, nimic uniform, doar heirupisme

Cum se vede lumea prin ghișeu. Viața unei casiere RATB

VIDEO: https://ringier-video-cache.distinct.ro/static3.libertatea.ro/_definst_/uploads/tx_lsuvideo/casiera-ratb.mp4.smil/chunklist_b2179072_sleng.m3u8

Viața unei casiere RATB. Natalia Dinu este de zece ani casieră la Regia Autonomă de Transport Bucureşti și povestește cum este viața în spatele micului ghișeu de sticlă. Un zâmbet la ghișeu face călătoria cu autobuzul mai plăcută, spune femeia.






Vă amintiți cum arăta ultima casieră de la care ați cumpărat un bilet? Era blondă, brunetă, avea mâini frumoase, ochii căprui? Cardurile încărcate nu țâșnesc prin ghișeu purtate de niște mâini robotice. Doar că gestul mecanic și grăbit de a-ți încărca un card nu mai cere să privești în ochi omul de la ghișeu. Însă pe Natalia Dinu nu ai cum să o uiți. Are o privire de om bun și zâmbește din toată inima.

„Nu mă văd făcând altceva acum. Adică, nu știu, mie îmi place ceea ce fac, pur și simplu”, spune cu încredere. Și se vede că așa e. Nu degeaba, de mai multe ori, a întors niște călători din drum. S-au întors ca să-i ofere flori, bomboane și numere de telefon. Dar ne spune de la început cu modestie: „Acuma să nu credeți că mă consider o casieră model, că sunt înfumurată acuma, dar poate am fost amabilă, mi-au cerut o informație și eu le-am oferit-o la timpul potrivit, nu știu…”.

A primit flori și bomboane de la călători

„A venit un băiat și mi-a spus: deschideți că aveți un buchet de flori. Și am spus: pentru mine? A spus: Da! Am zis că n-am de unde să primesc eu flori. A insistat să deschid, n-am deschis, le-a lăsat la ușă, la ușa centrului. Când am ieșit era un buchet de trandafiri. Soțul meu era plecat în perioada aceea în delegație, și cu un bilețel cu un număr de telefon, am luat florile, erau destul de frumoase, dar mi-a fost jenă față de soțul meu să le duc acasă. Am zis că o să mă întrebe: de unde trandafiri? Și atunci le-am dat unei casiere de ghișeu”, povestește femeia. A mai primit flori și altădată de la un călător. Același i-a lăsat altădată bomboane.

Sunt câteva dintre amintirile de la casierie. Viața în doi metri pătrați este una plină. Femeia nu se plânge de spațiu, a reușit să își facă spațiul de lucru primitor. „În primul rând flori, că îmi plac foarte mult florile și apoi sunt un fan al lucrurilor făcute de mână: șervețele făcute de bunica, de mămica, pe care le folosesc pe un birou, pe un scaun, o pernă, pe care să mă așez. Să mă simt ca acasă și să-mi creez un confort, să mă simt bine”,  povestește femeia.

Pentru că regulile sunt stricte în casierie, nu avem voie să tragem cu ochiul la aranjament. Femeia ne asigură că e cald și bine în tonetă și că atunci când amorțește, are spațiu să facă puțină mișcare. „Mă ridic pur și simplu și fac puțină mișcare, nu o gimnastică, e impropriu spus gimnastică, dau din mâini și din picioare ca să mă dezmorțesc, fac câțiva pași. Sunt și niște centre mai mici, acelea sunt de offline, e adevărat, spațiul nu e la fel de generos, dar e suficient să se ridice în picioare casiera ca să facă mișcare”, spune Natalia Dinu.

În prima zi de lucru a stat numai în picioare

Natalia are deja zece ani de când lucrează la RATB. „Eram în șomaj și una din colegele mele actuale mi-a spus că se fac angajări la RATB, și atunci m-am bucurat să aud lucrul ăsta și mi-am depus o cerere. Apoi a urmat un interviu și m-am angajat. După inițiere, care a fost destul de scurtă, de patru zile, m-au trimis să lucrez la TVR, la un centru destul de aglomerat aș zice. Și când a venit la prânz colega mea să mă schimbe, m-a găsit în picioare. Și m-a întrebat: dar de ce lucrezi așa? Am spus că nu pot să stau pe scaun pentru că 24 de ani lucrasem în picioare efectiv la Pionierul, și atunci eu nu eram obișnuită să stau pe scaun, foarte târziu m-am acomodat cu lucrul acesta, m-am obișnuit cu ideea că locul meu este acolo, trebuie să stau pe scaun și să nu-mi fac griji”, povestește femeia.

Ce salariu are o casieră RATB

Și în ciuda faptului că trec sute de oameni pe la casieria ei în fiecare zi, tot își găsește timp să îi mai asculte și pe cei care își spun, așa, în treacăt, câte un of: „Oameni diferiți, oameni grăbiți, trebuie să îi înțelegi, să îi asculți, să îi accepți așa cum sunt diferiți, să le oferi un zâmbet dacă poți, că am observat că un zâmbet schimbă multe lucruri. Un om care vine trist și încruntat și te vede zâmbind, parcă lasă garda jos. Unii spun că vin din străinătate și nu mai stiu cum se circulă în București că acolo este altfel, alții spun că se duc la spital că nu știu ce probleme au în familie, diverse lucruri. Timpul nu e atât de lung să le putem asculta povestea, dar în mare”.

Viața unei casiere RATB nu e mereu senină. Dar Natalia are și soluția perfectă atunci când are parte de clienți mai nervoși. „Încercăm să atenuăm discuția, să o oprim într-un punct și le dăm dreptate întotdeauna”, mai spune Natalia Dinu.

O casieră RATB cu mulți ani vechime poate ajunge la un salariu lunar de 1.500 de lei net.

Frumos. Si mai frumos ar fi sa avem mai multe casiere amabile. Poate doar asa am eu "bafta" insa majoritatea cu care interactionez vorbesc la telefon si/sau sunt ciufute.

Asta am vrut sa spun si eu. De exemplu, una a inceput sa vorbeasca (la casti, dar ulterior am inteles asta) in cabina dar nu se auzea. Am rugat-o sa vorbeasca mai tare pentru ca n-auzeam nimic din ce spunea prin gaura de la geam. S-a apropiat de geam si a tipat: "Taci, ca nu vorbesc cu tine!". Oricum, parca le este frica sa foloseasca microfoanele respective.

Alt caz si mai recent, la Sf. Vineri. Pun eu doua calatorii pentru 783 pe cardul Activ (pentru a se intelege, nu Multiplu). Cand sa plec imi dau seama ca imi mai este necesara inca una. "Nu mai pot, ca am bagat deja." si imi intinde cardul. Zic eu: "Pai cum nu, mai puneti inca una separat.". "Off, tocmai cand plecam si eu la tigara (pe o voce sictirita). De acum sa stiti ce vreti (sau ceva de genul)." Brusc trebuie sa le dai explicatii.

Engleza nu stiu, indicatii sa dea nu au habar, respectul le lipseste multora dintre ele. Colac peste pupaza nici RATB nu are POS in majoritatea cabinelor (nici macar la Victoriei ffs).  Hai mai repede cu tonomatele.

Eu am avut aproape numai experiente pozitive. O doamna a zis ca ce sunt cu notele astea asa mari in carnet!    

ByOnu wrote:
Colac peste pupaza nici RATB nu are POS in majoritatea cabinelor (nici macar la Victoriei ffs).

POS exista doar unde e centru de emitere carduri, nu doar de reincarcare. Probabil au considerat ca nu merita investitia in POS-uri pentru toate punctele de vanzare.

Tousi este Piata Victoriei si un punct important de unde multi schimba metroul cu 783.

Am uitat sa spun de faptul ca nu iti poti prelungi abonamentul cu reducere de student/elev decat la centrele de emitere. Nu inteleg aceasta dificultate tehnica. Doar totul se realizeaza din computer.

ByOnu, in caz ca nu ai glumit, tonomatele nu te ajuta cu nimic