Infrastructura feroviară din RomâniaMagistrale de cale feratăMagistrala 800

 

Topic: Linia 801: Bucuresti Obor - Oltenita

56 posts, 30802 views
 
Go to page:  1 2 3 4
 
 

📖 Pagination options
Linia 801: Bucuresti Obor - Oltenita sulzerul 0733

Pe linia 801 traficul este reprezentat prin 2 perechi de trenuri de calatori, iar foarte rar si prin cateva trenuri de marfa operate de CFR. Sectia este inca interoperabila fapt ce face aproape imposibila preluarea acesteia de catre  OTF privati.

 


Re: Linia 801 (Bucuresti Obor-Oltenita) Dominatrix

Amuzament de weekend. Ar fi de ras, daca nu ar fi de plans...

FOTOGALERIE Jurnal din trenul foamei! Pe ruta Bucureşti - Olteniţa, navetişii trag semnalul de alarmă la fiecare casă. Un om locuieşte de 30 de ani în acest tren

Sursa si foto aici.

Călătorie spre nicăieri. Aşa s-ar putea descrie, pe scurt, drumul de trei ore cu trenul între Bucureşti şi Olteniţa.

Ştiţi cum arată o gară-fantomă? Cu siguranţă vă puteţi măcar imagina. Case de bilete închise tot timpul, o încăpere dărăpănată, plină de igrasie şi cu pretenţii de sală de aşteptare, gândaci care mişună peste tot. Aşa arată Gara Titan Sud, locul pe unde trece doar un singur tren.

Ştiţi cum arată un tren-fantomă? Şi în acest caz, gândul vă poate duce la vagoanele CFR vechi de zeci de ani, neîncălzite şi pline de mizerie, scaune rupte sau geamuri sparte. Tabloul complet îl regăseşti însă perfect conturat pe ruta Bucureşti-Olteniţa.

Într-o marţi, ora 20.00, toamnă şi deja foarte frig. După jumătate de oră de aşteptat pe peron, auzim câteva şoapte: „Aveţi grijă cu cine vă puneți, să nu vă vadă țiganii! O să rămâneți singure până la Oltenița, mai bine luați microbuzul! Treaba voastră, eu v-am zis...". În spatele nostru, o bătrână cu sacoșă de rafie și ochelari din plastic dă din cap sfătos, continuând să-şi confirme prin gesturi vorbele.

Într-o secundă uităm de ţigani. De sfaturile bătrânei. De eventuala sperietură. Vedem locomotiva și, de după buruieni şi boscheţi, încep să iasă, în grupuri, navetiștii. Ca niște zombie, cu feţele triste, mai mult zbârcite, fiecare scrâşneşte printre dinţi câte-un cuvânt sau o înjurătură. Tragem aer în piept, alergăm la nimereală după un vagon, ne facem loc prin mulţimea de oameni şi ne lăsăm ghidaţi mai mult de vocile în surdină ale unor femei. Prin beznă, mai mult pe bâjbâite, găsim două scaune libere.

„Gară" lângă fiecare casă

Trenul pornește. Un damf de transpiraţie, mâncare, mizerie şi fum te izbeşte imediat. Nimeni nu pare deranjat. După zece minute de mers cu cel mult cinci kilometri la oră, trenul se opreşte brusc. Un sunet infernal, urmat de o frână bruscă. Una dintre banchete se rupe, iar pe buze ne rămâne înţepenit un ţipăt de disperare. „Stați liniștiți acolo! A tras cineva semnalul de alarmă! E 23 August. Am ajuns acasă la Iuliana de la filatură", ne liniștește unul dintre pasageri. Acesta a fost doar începutul unei călătorii cu personalul 8081. După acelaşi model, cele șase stații oficiale s-au transformat în 20. După, am renunţat la numărătoare.

În tren, navetiștii se înţeleg ca frații. Împart de ani de zile aceleași vagoane friguroase care-i aduc în București. Pentru unii, călătoria de trei ore cu trenul e ca o lungă așteptare spre „oraşul de vis". Pentru alţii e cât o viaţă de chin. „M-am îmbolnăvit de nervi, de 30 de ani de când merg cu căruță asta. Ia, uite! Noroc că a venit doamna cu semințele să ne mai potolească foamea. Un leu, da? Ia de-aici!", zice unul dintre navetiști, în timp ce murmura printre dinți că a pus un leu deoparte pentru „bilet".

Un leu pentru Naş

Cum casa de bilete de la Titan este închisă, a rămas să ne descurcăm în tren. „Haideți, fiți serioşi, ce probleme să aveți cu biletul? Nimeni din trenul ăsta nu și-a cumpărat bilet vreodată. Dăm câte un leu la «Naş» când avem, și asta e!", țipă spre noi o doamnă de la geam. Unii sunt însă și mai descurcăreți atunci când apare controlorul.

„Nașule, să mor eu, azi e ziua mea și nu se face să-mi ceri bani. Hai, nu fi...", se scuză o florăreasă. Bărbatul nu zice nimic. Trece mai departe, ajunge la noi. Îi dăm câte un leu că toți ceilalți. rece mai departe, liniştit, cu pumnul plin de bani. Călătoria continuă. Aceleaşi semnale de alarmă trase aproape în dreptul fiecărei case unde locuiesc navetiştii. Acelaşi miros izbitor care îţi taie răsuflarea. Doar poveştile oamenilor sunt noi. Cel puţin pentru noi. Până la Valea Roșie aflăm că fata de lângă noi, o tânără de 17 ani, bolnavă, face zilnic naveta la București că să spele scările unui bloc. „Spăl o scară și-mi iau trei milioane (lei vechi - n.r.). Ajung terminată acasă, în fiecare seară, la fetița mea de trei ani", povestește femeia.

Cu noduri în gât după toate poveștile spuse de veteranii trenului, ajungem în gara Oltenița, puțin după ora 23.00, cu o oră și jumătate întârziere. În așteptarea trenului de întoarcere, de la 4 dimineața, am zăbovit în singurul local non-stop din orașul navestiştilor. Nici picior de om, nicio lumină aprinsă, niciun murmur pe stradă. Toată lumea doarme. Aici, noaptea e mai scurtă decât oriunde pentru că localnicii, majoritatea navetişti, ajung acasă cu trenul la ora 23.00. Cei mai mulţi se întorc la Bucureşti cu trenul de patru dimineaţa.

Traseul groazei

Am aşteptat în liniştea nopţii ora de plecare a trenului către Bucureşti. În tot acest timp, garnitura a staţionat în gară găzduind câţiva „clienţi" fideli. Dimineaţă, la patru fix, din toate părţile vin navetiştii. Cu aceleaşi haine, miros izbitor, înjurături pe buze. Cub toţii o iau de la capăt. În tren, cei rămaşi în picioare, se ţin unii de alţii ca să nu cadă. Semnalul de alarmă este tras aproape la fiecare zece minute.

De data asta, mai mult ca să-i adune pe cei care vor să ajungă în marele oraş. „Odată s-a blocat mânerul de la semnalul de alarmă şi nu putea să îl mai pună în funcţiune. Dacă se întâmpla ceva nu mai putea fi tras", ne spune unul dintre navetişti. Toată lumea mănâncă seminţe în tren şi aşteaptă să treacă cele trei ore. O femeie îndrăzneşte să încerce să îşi facă loc. „Daţi-vă un pic mai încolo!", îi spune unui navetist. Acesta, furios, o repede ameninţător: „Stai acolo că te aruncăm pe geam acum! Ce, nu ai loc? Trebuie să încăpem toţi!". La scurt timp, apare Naşul, care se chinuie să se strecoare printre călătorii ce stau în picioare, înghesuiţi ca sardelele. „Hai, Naşule, că ai burta mare. Treci mai repede!", spune unul dintre navetişti. Angajatul CFR s-a supus cerând, doar de formă, „biletele". Imediat, dispare dintre noi, cu pumnii plini de bani.

Povestea omului-tren

Trenul ce asigură de zeci de ani ruta Bucureşti - Olteniţa a devenit casă la propriu pentru unul dintre navetişti. Nea Gogu are 59 de ani şi trăieşte în tren. De 30 de ani face curăţenie la staţia de metrou de la Gara Titan - Sud de unde chiar ia „salariu", spune el iar seara şi noaptea stă în tren. Şi aici se ocupă cu „igienizarea".

„Eu de 30 de ani merg cu trenul ăsta. Mai curăţ pe aici că oamenii lasă mizerie multă. Era într-un timp o femeie care îşi făcea nevoile direct în tren! Am pus-o să îşi adune rahatul cu mâna! Acum două luni m-am ars la mâini că a luat foc un vagon. Navetiştii lasă şi ţigări aprinse câteodată şi uite aşa a luat foc! Am încercat să sting şi m-am ars la mână!", ne-a spus nea Gogu (foto).

Paznicul din tren

Pe nea Gogu îl ştie toată lumea care circulă cu trenul personal 8081. De câte ori au nevoie de informaţii, controlorii apelează la el. „Ce fac oamenii ăia în tren Gogule!?", îl întreabă un controlor, după ce majoritatea călătorilor coborâseră în Gara Olteniţa. „Nu au unde să doarmă! Dar nu sunt de-ai noştri!" , răspunde nea Gogu sigur pe el.

Omul - tren, cum îl numesc controlorii CFR, este cel care asigură de multe ori paza şi ordinea în vagoane. „Eu îi opresc de câte ori îi văd că fac rele! Dacă aruncă mizerie pe jos sau coji de semninţe, le mai spun! Dar mă ştie toată lumea! Ştiu că eu mereu sunt în tren şi că mai fac şi curăţenie pe aici. Îmi place să am grijă de tren că asta este casa mea", ne-a mai spus nea Gogu.

 


Re: Linia 801 (Bucuresti Obor-Oltenita) Onofrei Sergiu-Gabriel

Dominatrix, daca e sa ma i-au dupa ziaristi,...chiar o sa cred celebra afirmatie conform careia ,,Cauza deraierii trenului la Valea Calugareasca a fost faptul ca...un BULON nu a dat comanda la macaz..."
Hai sa fim seriosi,...cele doua pitipoance de  asa-zise ziariste, se vede ca sunt fetite care se simt deranjate de ,,mirosul de transpiratie"...Poate asa este dar s-au gandit ca poate oamenii aia lucreaza din greu si nu au conditii sa se poata spala ca lumea???? In mintea lor ,,odihnita", chiar TOATA lumea din tren putea a transpiratie, manca seminte si injura????????? Sincer, generalizarea asta imi provoaca scarba si repulsie indiferent cine o expune !!! Deocamdata NU CRED o iota din cele expuse de cele doua tute care au scris panarama asta de articol de 2 lei! Prefer sa-l cred pe Mitica (  Tudose Dumitru ) caci el stie mai bine cum stau lucrurile pe ruta asta, nu pe doua fatuci care habar nu au pe ce lume traiesc si exagereaza magareste!!!

 


  • Dr2005
  • Posted:
  •  

Re: Linia 801 (Bucuresti Obor-Oltenita) Dr2005

Naşi beţi am mai întâlnit prin trenuri, iar dacă un călător (ţineţi cont de faptul că vagoanele sunt salon) din vagon pute, pute tot vagonul.

Trebuie să facem un drum pe acolo, să confirmăm/infirmăm cele spuse... dar prefer să aştept să mi se vizeze legitimaţia de reducere ca să iau bilet.

 


Re: Linia 801 (Bucuresti Obor-Oltenita) shoppy

Au mai fost reportaje dinastea despre aceasta linie, apare unul cam la 2-3 ani si zice mereu cam acelasi lucru.

 


Re: Linia 801 (Bucuresti Obor-Oltenita) Dominatrix

De ce moare CFR-ul. Singurul prost cu bilet în trenul blatiştilor

Foto si video aici:
http://www.evz.ro/detalii/stiri/drumul- ... 54010.html

"Sărăcuţul, şi-a luat bilet!", avea să mă compătimească o femeie pentru că mi-am luat bilet Bucureşti-Olteniţa cu 10,6 lei, în loc să dau 2 lei la controlor - "naş", în terminologia navetiştilor.

La scurt timp după urcarea în tren, am înţeles de ce, dis-de-dimineaţă, casieriţa din gara Bucureşti Obor s-a uitat mirată la mine atunci când am cerut bilet spre Olteniţa. Pe lângă regretabila apariţie la casierie, doar un inadaptat cere astfel un bilet la un personal: "Un bilet la trenul de 7.13". Şi asta pentru că trenul pleacă atunci când vrea el, nu când e scris pe bilet. Au fost zile în care a plecat la 07.30 sau la 8.00. Întârzierea asta e şi prilej de glume între călători. Nu neapărat bune, dar uneori râzi şi la o glumă proastă. Oricum, râsul te încălzeşte.

Apocalipsa de zi cu zi

Într-o dimineaţă, un călător supărat că locomotiva stă în triaj cu farurile aprinse, dar nu mişcă vagoanele spre peron, a dat o glumă care, prin viu grai, s-a transformat într-un laitmotiv al cursei Bucureşti-Olteniţa: "Bă, vaca aia se uită cu ochii beliţi la noi, dar nu vrea a dracu’ să se mişte. Ia hai să-i aruncăm un braţ de fân, să vezi cum vine!". Şi omul a jumulit un mănunchi de iarbă, crescută în terenul fertil din crăpăturile din peron, şi l-a aruncat între şine. "Vaca" s-a urnit în cele din urmă din loc şi a venit spre locul unde iarba o aştepta.

În trenul acesta, în dimineaţa zilei de 11.11.2011, m-am urcat cu bilet. Până la Olteniţa aveam de mers 76 de kilometri. O oră, cel mult, mi-am zis. Pe bilet scria însă altceva: trenul pleacă la 7.13 şi ajunge la 10.19. În medie, personalul acesta merge cu 25 de kilometri pe oră.

Când urc, trenul e bocnă. Fuioare de aburi ies din gurile călătorilor, care au câte o înjurătură pentru fiecare minut de întârziere. Banchetele maro din compartimente, din vinilin, primesc frigul în ele şi parcă îl sporesc.

Unii îşi caută căldura într-o sticlă mică, pe care o scot din buzunarul şubelor umede. Beau cu ochii la bulele care se formează, apoi, când sticla nu mai e la gură, strâng tare din pleoape şi riduri lungi şi adânci răsar la colţurile ochilor. Tema zilei: apocalipsa. Prea mulţi de "1" în data aceasta.

Rău cu frig, dar mai rău fără frig

E un frig pe care îl urăsc, însă, culmea, aveam să-l regret. Pe măsură ce se încălzeşte, mirosurile ţâşnesc de prin toate colţurile. După provenienţă, sunt două categorii. Unele sunt perene, mirosuri care au intrat în banchetele şi în podelele acestor trenuri. Miroase a dezinfectant ieftin, care se bate asiduu pentru supremaţie cu izul de urină ce înaintează viteaz dinspre băi. Banchetele trimit spre nas un miros identic cu cel de haină îmbâcsită cu fum de ţigară.

Apoi, e plaja nesfârşită de mirosuri aduse de om. Luate separat, sunt mirosuri plăcute şi neplăcute. Împreună, însă, e ca la aritmetică: când înmulţeşti un număr negativ cu unul pozitiv, rezultatul e mereu negativ.

SOSEŞTE ÎN STAŢIE LA LINIA 3

"Trenul cu cei mai mulţi fini", într-o Românie cu reguli inverse

Trenul s-a urnit între timp, iar, prin compartimente, oamenii îşi pregătesc culcuşul. Banchetele vechi se curbează sub greutatea corpurilor tolănite.

Compartimentul fără fir

Când cineva se mişcă, se zguduie şi bancheta din compartimentul vecin. Unul mai slab de înger ar crede că nu e glumă cu apocalipsa aia. Un angajat CFR, suit în tren la adăpostul gratuităţii oferite de legitimaţie, explică de ce trenul face 76 de kilometri în trei ore: "Oamenii nu-şi cumpără bilete, pe ei (n.r. cei de la căile ferate) îi doare-n ***".

Un paznic care lucrează la un depozit de pateuri abandonează o coadă de coasă pe coridor şi dă să intre în compartiment. Totuşi, acceptă bucuros să-şi descrie oraşul. Explicaţia lui justifică oarecum de ce lumea nu-şi ia bilet, alegând să accepte calea celor trei ore: "Acolo, nu mai e nimic. Fabrica de zahăr s-a dus, şantierul naval la fel, conservele nu mai sunt. Acum, asta e România: paznici şi croitorese".

Trenul trece pe lângă Dragonul Roşu. Omuleţi cu cărucioare gonesc în toate direcţiile în căutarea celor mai ieftine mărfuri. În "Dragon" se învârt bani grei, însă în jur e o sărăcie apăsătoare: case din resturi de BCA-uri, acoperite cu table ruginite, aşezate alandala. Haine rupte, în horă, la uscat pe o sârmă.

Fumatul, interzis numai pentru cei cu bilet

Alte haine, murdare, zac aruncate la marginea căii ferate. Trenul pare doar o continuare a acestui peisaj. Pe coridor, un nene la vreo 50 de ani, care a aburit geamul din faţa sa tuşind măgăreşte, îşi pregăteşte banii de naş. "Ăsta-i trenul cu cei mai mulţi fini", spune el, după care urmează o lungă pauză în care îşi savurează zgomotos gluma. Se îneacă, dar continuă să vorbească: "Îi dau 3 galbeni. 15.000. Păi mâine nu mai am bani de ţigări". Asta îi aminteşte să mai ardă o ţigară. Pe biletul meu, scrie mare: "Fumatul interzis". Însă el nu are de unde să ştie, pe monedele sale nu scrie asta. În răcoarea din tren, vezi fumul gros cum se îndreaptă, alene, spre o uşă care nu vrea să se închidă.

Femeile şi copiii au loc pe hol

Deodată, uşa se deschide larg, însă trenul nu a oprit încă în gara Titan. Oamenii năvălesc în tren şi unul ocupă câte 3-4 locuri în compartiment. Cei care aşteaptă trenul la peron fie nu găsesc locuri, fie se aleg cu cele mai proaste. Bătrânii şi femeile stau pe coridor, într-un tren care circulă parcă printr-o Românie cu reguli inverse.

NUME DE COD: MELCUL. Trenul face 76 de kilometri în 3 ore şi 6 minute

TOATĂ LUMEA ÎN VAGOANE!

După ce urcă toată lumea, suntem fix 215 călători. Cei mai mulţi sunt navetişti care au ieşit de la turele de noapte. Trenul îi va adormi rapid

Unii încearcă să alunge tentaţia somnului cu un pic de conversaţie, dar ochii clipesc şi, până la urmă, sforăitul ocupă locul cuvintelor. O doamnă, sosită de curând dintr-o vizită în Canada, unde s-au stabilit cei trei copii ai săi, e scandalizată de tot ce vede. E în tren deoarece nu ştie să conducă BMW-ul din garaj, cu cutie de viteze automată. "Și câtă civilizaţie, câtă disciplină e acolo! România e ultima ladă de gunoi a Europei", grăieşte ea. În schimb, într-un buzunar poartă două bancnote de 1 leu. Disciplina place, dă bine când o invoci, dar haosul e un mediu greu de părăsit.

Pur românesc: rest la şpagă

E greu de înţeles de ce o altă doamnă, care se recomandă "Păun", s-a urcat în tren fără bilet. "Io-s pensionară. Aş plăti biletul la jumătate. Până la Vasilaţi, întreg e 3,7 lei", stabileşte ea coordonatele legalităţii. Legal, ar plăti 1,9 lei pe bilet, dar preferă să dea 2 lei la naş. Dânsa e şi cea care mă compătimeşte pentru bucata de hârtie care mă face călător legal.

După câteva minute de conversaţie, aflu că şi-ar permite cu siguranţă un bilet întreg, ba chiar l-ar putea mitui pe mecanic să o lase să stea în locomotivă. Pe lângă pensie, primeşte vreo 500 de euro din chirii, pentru două apartamente din Bucureşti, unde şi locuieşte. Merge pe la fratele său, care suferă de una dintre bolile satului românesc: beţia.

Controlorul se iveşte în cele din urmă, cu un zâmbet larg pe chip, deschizând câte o conversaţie în fiecare compartiment. Oamenii îi aruncă câte un leu sau doi. Cel cu monedele îi dă cei trei galbeni. Până să vină, doamna îmi spusese că i s-a întâmplat să nu aibă mărunt, dar controlorul i-a dat rest. Are doi lei în portofel, dar scoate o hârtie de 5, numai că să îmi arate că nu a minţit. Îi întinde, Naşul îi ia şi, într-adevăr, îi dă rest 3 lei. Rest la şpagă.

Când îmi vede biletul, controlorul ridică ochii miraţi să îmi vadă chipul. Regăsesc ceva din privirea casieriţei din gară. Apoi spune: "Ia, uite! Cineva cu bilet. Un bilet la două vagoane!". De fapt, un bilet în tot trenul, că garnitura are doar două vagoane. Îmi dă "autograf" pe bilet şi intră în alt compartiment, unde colectează vreo 7 hârtii de un leu.

"Bă, te aruncăm din tren!"

Femeia cu copiii în Canada coboară la Gălbinaşi. Doamna Păun mai are o staţie. Aşa că mai povesteşte ceva: "Într-o seară, era un vagon plin cu ţigani. Şi vine naşul şi aştepta să îşi ia banii. Ei nu dădeau, naşul insista. Şi i-au zis: «Bă, pleacă dracu’ de-aici, că te aruncăm din tren!». Şi a plecat, că îl omorau ăia".

"Du-te, mamă, în compartiment, că e mai cald. Ai mai plătit şi bilet!", îmi mai spune ea înainte să coboare. Amabilă, îmi face cu mâna de pe scară, îndemnându-mă încă o dată să intru în compartiment. Intru şi, după ceva vreme, urcă doi elevi. Unul de-a unşpea îl ceartă pe altul de-a noua pentru că a dat 100 de lei pe un telefon. "Păi îţi luai super telefon la banii ăştia, prostule!", spune el, privind spre un Nokia jerpelit. În mijlocul certei, în compartiment intră şi doi tineri romi, la vreo 25 de ani fiecare. Câteva minute nimeni nu spune nimic. Simt că mă ia un pic somnul, soarele bate blând în geam şi razele mă mângâie pe obraz. Când înfig mai puternic fundul în banchetă şi îmi proptesc capul de placajul călduţ de lângă geam, izbucneşte o manea. Celui de-a unşpea i-a sunat telefonul. După ce închide, unul dintre tinerii romi, cu şuviţe oxigenate şi perciuni lungi şi ascuţiţi, îi cere telefonul. Se cunosc, se pare, de la discotecă.

Rihanna de la Vasilaţi

"Ai şi tu de-astea noi? Ăia cu ram-pam-pam-pam o ai?", îl interoghează el, în timp ce caută melodii în telefon. Dă pe o manea care începe fix aşa: "Să moară familia mea dacă nu spun adevărul!". Textul, ca să îi spunem aşa, este despre un bărbat, interpretul, care are o "nevastă curvă", dar o iubeşte şi nu poate renunţa la ea. Lasă melodia până la capăt, apoi ascultă alte manele, dar pe fragmente. Îmi rămâne în minte un singur refren, pentru recordul de absurditate atins de versuri: "Iar am greşit, dar am greşit cu voia mea / Te fac să plângi, doar ca să îţi şterg lacrima". "Caută de la număru’ 92 încolo!", îl sfătuieşte elevul şi eu îmi dau seama că nu se vor plictisi prea curând de ascultat muzică. Aşa a şi fost, până la Olteniţa asta au făcut.

Controlorul a mai venit o dată, a luat câte un leu de la elevi, în timp ce băieţii de pe bancheta vecină au spus simplu, rânjind: "S-a văzut". Naşul nu a protestat, ba chiar a schiţat un zâmbet şi a plecat. Încă o zi în care nu a ieşit deloc rău.

Scumpii ani de liceu, fără ore de română

Am aflat şi de ce mergeau cei patru la Olteniţa. Oxigenatul şi prietenul său, un tip cu cercel în forma siglei de la Nike, mergeau să-şi ia smartphone la abonament, în timp ce băieţii mergeau la şcoală. Orele lor începuseră de dimineaţă. "Mai prindem şi noi o oră, acolo, să nu zică că n-am fost", explică ei.

Oxigenatul e un pic gânditor, deoarece i-a spus lui cineva că ăia de la Vodafone s-au prins şi nu mai dau abonamente în comuna Gălbinaşi, deoarece oamenii iau telefoanele ieftine, vorbesc şi nu mai plătesc nimic. Apoi îl decodează şi gata, e telefonul lor, contractul pe doi ani nu e decât o hârtie. "Cică e rău-platnici în Gălbinaşi", explică, după 10 ani şi ceva de şcoală, elevul cu telefonul cu manele.

"Ia, uite! Am şi eu pe cineva cu bilet. Un bilet la două vagoane" CONTROLORUL de pe trenul Bucureşti-Olteniţa

"Asta-i trenul cu cei mai mulţi fini. Îi dau la naş 3 galbeni. 15.000. Îi ajunge. Păi mâine nu mai am bani de ţigări!“
CĂLĂTOR până la Budeşti, la 50 km de Bucureşti

"Într-o seară, era un vagon plin cu ţigani. Şi vine naşul şi aştepta să îşi ia banii. Ei nu dădeau, naşul insista. Şi i-au zis: «Bă, pleacă dracu’ de-aici, că te aruncăm din tren!»".
DOAMNA PĂUN, călătoare cu "naşul", deşi cu bilet ar ieşi mai ieftin

SURSA RĂULUI

Oraşul natal al lui Iliescu, lipsit de viaţă

Olteniţa e ca un mort în ziua înmormântării. Oraşul e îmbrăcat în haine bune. Dischisit, chiar bine întreţinut. Însă, îi lipseşte viaţa. Locurile de muncă. Gara te aşteaptă cu flori proaspăt sădite, centrul e o mică grădină botanică. Însă, vezi şi un şantier naval în care nu mai mişcă nimic.

"Am lucrat 30 şi ceva de ani în şantier", spune Gelu Eder, care vede acum cum toate de acolo "se fură cu firma de pază". În faţa noastră, peste linia ferată, sunt ruinele fabricii de zahăr. Un munte de fier şi ziduri crăpate, îmbrăcat în geamuri care, la răstimpuri, cad cu zgomot.

 


Re: Linia 801 (Bucuresti Obor-Oltenita) Dominatrix

Reactia CFR Calatori:

În fiecare tren, 10-15 călători urcă fără bilet

Conducere CFR a reacţionat în urma articolului publicat astăzi de EVZ, în care un reporter a descris aventura sa pe ruta Bucureşti - Olteniţa. Reporterul a fost, potrivit controlorului, singurul pasager cu bilet din acel tren.

În urma articolului publicat astăzi de EVZ, cu titlul "De ce moare CFR-ul. Singurul prost cu bilet în trenul blatiştilor", CFR Călători a avut de făcut câteva precizări, care însă confirmă situaţia descrisă de reporterul EVZ în reportaj. Pe Bucureşti - Olteniţa, la unele controale, au fost amendate pentru circulaţie fără bilet sute de persoane.

Redăm mai jos mesajul integral transmis EVZ de SNTFC CFR Călători SA:

"La nivelul întregii reţele feroviare se desfăşoară campania de combatere a călătoriilor fără bilet. De exemplu, pe raza RTFC Muntenia se află 88 puncte de oprire a trenurilor fără vânzare de bilete. În aceste trenuri se înregistrează un grad ridicat al fenomenului călătoriilor fără bilet. Statistic, în ultimele 3 luni, numărul pasagerilor trataţi fără bilet în tren a fost, în medie, de 10-15 călători/tren. Există secţii de circulaţie (ex Bucureşti - Olteniţa) pe care numărul călătorilor fără bilet trataţi (împreună cu organele de poliţie) este şi de 200-250 călători/tren.

În acest context, în activitatea  CFR Călători a fost acordată o atenţie sporită acţiunilor din cadrul campaniei de combatere a călătoriilor fără bilet. S-au intensificat atât controalele în trenuri, cât şi controalele din zona de activitate a personalului de tren (conductori şi şefi de tren) cu privire la îndeplinirea atribuţiilor de serviciu specifice. În 2011, au fost aplicate peste 3.000 de sancţiuni conductorilor şi şefilor de tren (la un număr de 2.501 angajaţi pe aceste funcţii).

Mai mult, începând cu luna septembrie, printr-un protocol convenit între Ministerul Administraţiei şi Internelor şi Ministerul Transporturilor şi Infrastructurii, în unele acţiuni de control întreprinse, personalul CFR Călători beneficiază şi de sprijinul reprezentanţilor Poliţiei TF.

Aceste acţiuni au ca scop direct descurajarea călătoriilor frauduloase pe calea ferată şi, indirect, îmbunătăţirea calităţii serviciilor pe termen mediu şi lung.

Călătoria în ilegalitate supraaglomerează vagoanele provocând disconfort pasagerilor care îşi achiziţionează bilete şi de asemenea, pe termen mediu, poate conduce la  suspendarea circulaţiei trenului respectiv.

Masurile de combatere vor continua şi în perioada următoare. Considerăm că un efort comun (CFR Călători, mass media, societate civilă) va aduce beneficii pentru realizarea unui transport feroviar civilizat."

http://www.evz.ro/detalii/stiri/in-fiec ... 54204.html

 


Re: Linia 801 (Bucuresti Obor-Oltenita) LArSON

In sfarsit conditii ceva mai bune pe aceasta linie, tocmai a fost transferata (de joi se pare) catre TFG.

Se pare ca s-au dus vremurile cand se mergea cu nasul pentru 1 leu si cand oprea trenul in mijlocul campului.

Poza de azi de la H Titan Sud:



 


  • 133 313
  • Posted:
  •  

Re: Linia 801 (Bucuresti Obor-Oltenita) 133 313

Si nu doar atat, ieri (dupa x ani, unde x>10) se lucra chiar si la calea de rulare cam in dreptul iesirii tehnice de la metrou din zona caselor.

 


Re: Linia 801 (Bucuresti Obor-Oltenita) LArSON

Orarul, mai bun decat al CFR desi timpii de parcurs sunt inca foarte mari:
http://www.transferoviarcalatori.ro/mer ... enita.html

 


  • Dr2005
  • Posted:
  •  

Re: Linia 801 (Bucuresti Obor-Oltenita) Dr2005

Cât linia a fost ,,închisă din cauza zăpezii" s-a furat cam tot ce se mai putea fura, s-au furat până şi dalele peroanelor din halte, să nu mai zic de tâmplăria staţiilor, ţigle şi, mai ales, şuruburi de la linie şi bucăţi din liniile abătute. Cum la CFR oricum, înainte, întârzierea era de minim o jumătate de oră + n * 5 minute, unde n = nr. tragerilor semnalului de alarmă, TFC a inclus întârzierile datorate stării proaste a infrastructurii în mersul trenurilor. Oricum, băieţii trag tare la strâns şuruburi, completat pietriş şi reparat macaze, deci viteza va mai creşte.

 


  • 133 313
  • Posted:
  •  

Re: Linia 801 (Bucuresti Obor-Oltenita) 133 313

Azi,cand treceam pe la Bombardier a trecut un automotor al TFC pe langa mine de n-am stiut ce s-a intamplat. Eram obisnuit sa mearga alene in ritmul meu sa ajungem la Republica simultan... dar azi BAM! Cred ca avea 30-40 km/h. Nici acum nu imi vine sa cred, ma obisnuisem si cu astea la fel cu Sulzerele, la 10 km/h. Oare intarzise sau a crescut in sfarsit viteza de circulatie?

 


Re: Linia 801 (Bucuresti Obor-Oltenita) AlexD

Are 30km/h, acum o cursa pana la Oltenita dureaza 2h fata de 2h30min. Si este posibil ca durata calatoriei sa ajunga la 1h30min. S-a turnat balast nou, s-a profilat si banuiesc ca urmeaza o burare a liniei pe toata distanta ei. Daca face si lucrul asta TFC m-a cucerit definitiv.

 


Re: Linia 801 (Bucuresti Obor-Oltenita) LArSON

De saptamana asta au schimbat mersul trenurilor si au redus din nou durata cursei.

 


 
Go to page:  1 2 3 4
 

📖 Pagination options
Home page  • 
Parent forum: Magistrala 800  • 
Choose destination

Since our 2265 forum members have written 419381 posts in 5230 topics and 511 subforums.

 

© 2009 - 2024 Asociația „Metrou Ușor”

Powered by PhpBB In DotNet

The Terms Of Use