Locomotivele (cu abur şi diesel) din colecţia Depoului Dej

Depoul Dej Triaj găzduieşte un mic muzeu al Căilor Ferate Române, muzeu organizat prin grija personalului de acolo, în frunte cu domnul Florin Nan. Deasemenea, dl. Nan şi echipa sa s-a ocupat de renovarea majorităţii exponatelor.

Deşi Dl. Nan mi-a furnizat destule informaţii despre locomotive, recunosc că, întrucât nu am notat toate informaţiile, am fost nevoit să apelez şi la internet pentru a obţine detalii despre aceste vehicule. Orice corectare este bine-venită!

Locomotiva cu abur 40.007D

Tipul: 1' D 1't n2(4)
Locomotiva face parte dintr-o serie de 7 locomotive, construite de către Wiener Lokomotivfabriks AG, Floridsdorf (Viena) special pentru secţia Subcetate - Haţeg - Bouţari - Caransebeş, secţie ce includea un tronson cu cremalieră (în prezent, între Subcetate şi Haţeg linia este ,,deschisă fără trafic", între Haţeg şi Bouţari - inclusiv tronsonul cu cremalieră Zeicani - Bouţari - a dispărut complet (CFR nu a recuperat mai nimic...), iar între Bouţari şi Caransebeş circulă trenuri TFG).
Locomotiva este prevăzută cu două mecanisme motoare independente, unul pentru roţile motoare şi celălalt pentru roata dinţată care intră în angrenare cu cremaliera unde este necesar. pe tronsonul cu cremalieră, linia avea declivităţi de până la 50 la mie.
Locomotivele au fost livrate în anul 1908 şi au circulat până la închiderea tronsonului cu cremalieră, în anul 1978.
Din aceste 7 locomotive, se mai păstrează 3 exemplare: locomotiva 40.007 este expusă în faţa Depoului Dej Triaj, 40.004 se află rugineşte în Depoul Sibiu, iar 40.005 rugineşte în Remiza Subcetate (şi va fi furată bucată cu bucată, remiza fiind oficial închisă şi lăsată nepăzită de câteva luni).

40.007D este una dintre ultimele ,,achiziţii" (de fapt chiar ultima) a Depoului Dej, fiind preluată la începutul lunii mai 2011 şi Remiza Subcetate şi expusă la Dej la 8.08.2011.

Câteva detalii:


- roţile:













- fusurile de osie sunt plasate în spatele roţilor, implicit cutiile de osie sunt montate aici:


- arcuri pentru suspensie:



- inscripţii pe şasiu:

Locomotiva cu abur 150.105

Tipul: 1'E h2
Face parte dintr-un lot de 282 de locomotive, construite de către Uzinele Reşiţa şi Uzinele Malaxa (ulterior Uzinele 23 August) între anii 1946 şi 1960. Aceste locomotive erau destinate remorcării trenurilor de marfă pe secţiile grele. Aveau 1723 CP, o forţă de tracţiune maximă de 199 kN şi atingeau o viteză maximă de 80 km/h. Au fost ultimele locomotive cu abur fabricate în ţara noastră.
În România se mai păstrează câteva exemplare (fiecare cu norocul său).

Locomotiva din colecţia Depoului Dej Triaj este locomotiva cu numărul 1000 produsă la Uzinele Reşiţa.







- detalii ale roţilor:




- rezervoare de aer:



- plăcuţe pe locomotivă:






- interior:


- plăcuţe pe tender:


- boghiurile tenderului:





- cutie de osie cu cuzineţi:

Locomotiva cu abur 150.1123

Tipul: 1'E h2
Această locomotivă face parte dintr-un lot de locomotive construit în vremea celui de-al Doilea Război Mondial (1942 - 1945) de către mai mulţi producători, pe care Căile Ferate Germane le încadraseră în seria DR52. CFR a comandat la acea dată 100 de unităţi.  În această serie au fost încadrate şi locomotivele DR 42, 44 şi 52 rămase în ţară ca pradă de război în urma retragerii Germaniei naziste, rezultând un total de 128 de locomotive în seria 150.1000. Deasemenea, în anul 1939 au mai venit 4 locomotive asemănătoare din Polonia, iar la sfârşitul Războiului 2 locomotive din URSS (trecute pe ecartament normal).
Locomotivele de acest tip se remarcau prin simplitatea constructivă (fiind construite în vreme de război), fiind produse 6301 unităţi. În ciuda consumului de cărbuni mai mare decât alte locomotive asemănătoare, locomotivele seriei 150.1000 s-au dovedit foarte fiabile. Locomotivele CFR au fost modificate pentru ardere mixtă păcură-cărbune.
Locomotivele aveau o putere de 1620 CP şi o viteză maximă de 80 km/h. Au circulat până în anul 1988, fiind folosite la cu precădere la trenurile de marfă de pe liniile cu profil greu. Se păstrează mai multe locomotive de acest tip, fiecare cu norocul ei.

Locomotiva expusă în Depoul Dej Triaj este una dintre cele 23 de locomotive DR52 rămase în ţară în anul 1944.







- plăcuţe pe locomotivă:


- plăcuţe pe tender:



- boghiurile tenderului şi detalii ale acestora (suspesie primară, cutie de osie):





- tampon al tenderului:


- semiacuplări felxibile pentru aer, aparat de tracţiune şi legare şi robinetele pentru conducta de abur:


- detaliu al cuplei:


- din păcate, locomotivele stau afară, supuse intemperiilor, astfel că ele se degradează încet, dar sigur (desigur, e mult mai bine pentru ele în Dej decât uitate prin vreo remiză părăsită, la mâna hoţilor). Pentru alte vieţuitoare e un lucru bun... de exemplu, acest pui de vrabie ce se pregăteşte să exerseze zborului:

Locomotiva cu abur 151.002

Tip: 1’E1' h2
Locomotiva face parte dintr-o serie de douar două unităţi, prototipuri, construite de Uzinele Malaxa în anii 1939 şi 1941. Aceste locomotive erau cele mai puternice locomotive cu abur construite în România, având o putere de 2600 CP, putând remorca (în palier) peste 3000 de tone, cu o forţă de tracţiune de peste 208 kN. Locomotiva 151.001 a fost expusă la expoizţia de la Milano din anul 1940, bucurându-se de aprecieri pozitive din partea vizitatorilor, dar şi a specialiştilor. În anul 1945, ea a fost capturată de URSS în contul datoriilor de război, explodând câţiva ani mai târziu în Harkov.
Locomotiva 150.002 a fost în circulaţie până în anul 1971, fiind apoi conservată în Remiza Războieni. În anul 1994 a fost adusă la Dej şi restaurată, în prezent aflându-se în interiorul Depoului Dej Triaj.












- plăcuţe pe locomotivă:



- plăcuţe pe tender:


- boghiurile tenderului:

Locomotiva cu abur 230.299

Tip: 2'C h2
Locomotivele seria 230.000 au fost locomotive destinate remorcării trenurilor de persoane. Au fost produse între anii 1907 şi 1940. Primele 145 de unităţi au fost produse în Germania (de către mai mulţi producători), construcţia lor fiind apoi asimilată (şi fiind aduse mici modificări) de către Uzinele Malaxa şi Uzinele Reşiţa. Astfel, au fost importate 145 de bucăţi, în vreme ce în ţara noastră au fost fabricate 230 de bucăţi.
Locomotivele din această serie au fost primele locomotive cu abur cu iluminat electric fabricate în ţara noastră. Fiecare locomotivă avea puterea de 1300 CP, foţa maximă de tracţiune de 91 kN şi viteza maximă de 100 km/h. Au fost în serviciu până în anul 1980.

La Dej se păstrează locomotiva cu numărul 230.299, fabricată de Uzinele Reşiţa.

Locomotiva cu abur 231.050

Tip: 2'C1' h4
Locomotivele Pacific au fost cele mai rapide locomotive cu abur din dotarea C.F.R., putând circula cu viteza maximă de 126 km/h. Primele 20 de locomotive de acest tip au fost achiziţionate în anul 1913 de la J.A. Maffei Munchen, urmând alte 20 în anii următori. Ca urmare a rezultatelor bune obţinute în exploatare, în anul 1922 au mai fost achiziţionate 20 de bucăţi de la J.A. Maffei Munchen, urmate, un an mai târziu, de alte 30, produse de Henschel & Sohn Kassel. Primele 40 de locomotive şi-au păstrat, pe toată durata serviciului, numerele cu care au fost livrate, respectiv 2201 - 2240. Celelalte 50 de locomotive au fost înmatriculate în seria 231.000. Forţa de tracţiune maximă era de 102,4 kN.
Locomotivele Pacific au fost utilizate în remorcarea trenurilor rapide şi exprese deservite de către Depoul Bucureşti Călători. 5 locomotive au primit tenderele mai mari, fabricate la Reşiţa, pentru a mări cantitatea de apă, astfel că se putea circula pe ruta Bucureşti - Constanţa fără oprire pentru alimentare la Feteşti (da, în anii '30 existau asemenea trenuri). Au circulat până în 1974.

Locomotiva 231.050 a fost restaurată în 1972 şi expusă în Depoul Dej începând cu anul 1998. ,,Surioara" sa, 231.065, este ultima locomotivă cu abur de cale normală funcţională în ţara noastră (bine... cu acordul mai mult sau mai puţin tacit al CFR S.A. şi ISCIR, ea fiind scadentă de mult timp la revizii).










- detalii ale tenderului - plăci:


- boghiu:

Plug cu abur + tender 231.092

Spre ruşinea mea, nu ştiu nimic despre acest plug pe boghiuri Diamond    . Seamănă cu WPZ A.22 VGBH-S.SCLIM 4632 din Depoul Sibiu, acesta din urmă fiind produs în Suedia, în anul 1906. Cel din Sibiu a rămas la noi după Al Doilea Război Mondial, deci e posibil ca şi povestea celui din Dej să fie similară.
Tenderul este produs la Reşiţa, având capacitate mare pentru a putea fi utilizat de locomotivele Pacific pe ruta Bucureşti - Constanţa fără a opri pentru realimentare.




- tenderul:

150.1123

151.002

40.007D

Aburoase,



231.050 by R936, on Flickr



230.299 by R936, on Flickr



150.105 by R936, on Flickr



150.105 by R936, on Flickr



40007 by R936, on Flickr

Diesel,



LDM 20.193 by R936, on Flickr



DE2-241-001/002 în curs de revopsire by R936, on Flickr



DA 001 by R936, on Flickr



Bord DA 001 by R936, on Flickr



Bord DA 001 by R936, on Flickr

Automotorul:



77-0938-9 by R936, on Flickr

Şi, că tot e vorba de Diesel, în vagonul muzeu (cel de poştă/bagaje recondiţionat) se află şi o secţiune printr-un motor 12LDA28



Secţiune motor 12LDA28 by R936, on Flickr

Între timp, a mai apărut şi EC-ul 001 acum o lună/două. Acesta aşteaptă să fie "cosmetizat".




EC 001 by R936, on Flickr



Bord EC 001 by R936, on Flickr

Muzeul Locomotivelor de la Dej, locul unde sunt păstrate bijuteriile care au făcut istorie pe şine

Peste 20 de locomotive cu aburi şi electrice, precum şi vagoane, adevărate bijuterii ale transportului feroviar care au făcut istorie în România, îşi aşteaptă vizitatorii. Au fost recondiţionate şi revopsite în culorile lor iniţiale şi sunt în stare perfecta de funcţionare. Toate se află în Depoul Dej, la 60 de km de Cluj, situat în satul Cuzdioara.

Muzeul a fost creat în urmă cu 23 de ani de o mână de ceferişti din Dej care s-au zbătut să aducă noi exponate pe care le-au recondiţionat în speranţa că numărul celor care vor veni să le vadă va creşte de la an la an. În prezent, muzeul nu este vizitat de cel mult 200 de turişti pe ani, cei mai mulţi straini, cu toate că intrarea este gratuită. Intrarea la un astfel de muzeu în străinătate nu este tocmai ieftină.

http://www.descopera.ro/cultura/1387117...ie-pe-sine