rosetti61 wrote here:
Linia 50 a devenit apoi troleibuz intre Centru si Mamaia Nord. Pe statiile din Mamaia apareau 23 (autobuz), 41 si 50.

Aveți idee unde exista această buclă de întoarcere din centru? Eu sincer nu cunosc astfel de amănunte, cunosc doar linia 50 doar deservită de autobuze pe relația Gară CFR - Tomis III și care a fost desființat undeva în anii 90, poate chiar până în căderea regimului comunist.
Totuși tind să cred că linia 50 (de autobuze) a avut de a face cu tranziția de la fosta linie 32 la tramvaiele 100, probabil până când s-au introdus tramvaiele în circulație pe relația Gară - Sat Vacanță să suplinească linia 32.
De altfel, după reorganizarea IJTL din anii 80 (1984 dacă nu mă înșel) nu știu să fi circulat alte troleibuze prin Mamaia înafară de 41 și 47, deși nu neg acest aspect, pot fi unele părți ale istoriei șterse.

Un IK4 la intersecția Bd. Tomis - Str. Badea Cârțan, sens de mers spre Palazu Mare. Acum zona este de nerecunoscut. Fotografie primită de la un prieten.

Pe 50 l-am vazut in 1989, si ori intorcea din str.1907 prin Ferdinand ori in dreptul magazinului Tomis,

Deci înseamnă că 50 a existat ca autobuz în tranziția de la autobuzul 32 la tramvaiul 100, iar după s-a înființat linia de troleibuz 50 cu relația Centru - Mamaia. Știu că am văzut o poză în care exista o parte de rețea (cred că abătută se numește) ce se desprindea din rețeaua liniilor 40, 41, 43 de pe str. 1907 în zona fostului Intercontinental, restul troleibuzelor făceau dreapta pe bd. Republicii (actual Ferdinand) mergând spre gară, iar această parte de rețea făcea stânga spre bd. Tomis reunindu-se cu rețeaua liniilor 40, 41, 43 ce venea de la gară spre str. Mircea, bănuiesc că altă posibilitate nu ar fi avut să intoarcă in centru doar să meargă pe rețeaua liniei 42 pe bd. Lenin (actual Mamaia) - Str. Mihai Viteazu - Str. Traian - Bd. Marinarilor până la Poarta 2 și să intoarcă acolo pe același traseu, dar mai multă logică are prima variantă.

ADK wrote here:
"Scundul" 9018 (probabil ex. 3x CT 9018, ulterior CT 57 YTC) în anul 2002 fotografiat de către Stiasny:

Pentru a clarifica situația și acordarea numerelor de parc:
ITC și ulterior RATC au acordat numere de parc autobuzelor pe baza anului achiziției autobuzului și numărul autobuzului achiziționat, în cazul din acest topic CT 97 YTC avea numărul de parc 9207, primele 2 cifre însemnând anul achiziției, adică 1992, iar ultimile 2 cifre însemnând că a fost al 7lea autobuz achiziționat în acel an. Numerele vechi de înmatriculare de genul 3x-CT-xxxx nu aveau nicio legătură cu numerele de parc, ca exemplu îți dau autobuzul DAC 117UD achiziționat în 1986 ce avea nr. de parc 8612 și nr. de înmatriculare 31-CT-7376.

Intuiam că au urmat modelul Galați sau Brașov, dar așa clarifică instant unele nelămuriri.

Stefan_79 wrote here:
Deci înseamnă că 50 a existat ca autobuz în tranziția de la autobuzul 32 la tramvaiul 100, iar după s-a înființat linia de troleibuz 50 cu relația Centru - Mamaia. Știu că am văzut o poză în care exista o parte de rețea (cred că abătută se numește) ce se desprindea din rețeaua liniilor 40, 41, 43 de pe str. 1907 în zona fostului Intercontinental, restul troleibuzelor făceau dreapta pe bd. Republicii (actual Ferdinand) mergând spre gară, iar această parte de rețea făcea stânga spre bd. Tomis reunindu-se cu rețeaua liniilor 40, 41, 43 ce venea de la gară spre str. Mircea, bănuiesc că altă posibilitate nu ar fi avut să intoarcă in centru doar să meargă pe rețeaua liniei 42 pe bd. Lenin (actual Mamaia) - Str. Mihai Viteazu - Str. Traian - Bd. Marinarilor până la Poarta 2 și să intoarcă acolo pe același traseu, dar mai multă logică are prima variantă.

Linia 50 e fosta linie 30, linie de autobuz, traseul era centru- Mamaia! Intr-adevar, de pe str 1907, la hotelul Continental, facea stanga iar troleibuzele 40, 41, 43 făceau dreapta spre gara! Ulterior, pe această linie au fost introduse troleibuze, devenind linia 50.

Dintre vechile linii care ajungeau in Mamaia, care erau sezoniere?

Au existat mai multe linii sezoniere de a lungul existenței ITC/IJTL/RATC, ultimele ce au apucat anii 2000 fiind 23 ESTIVAL/23 E (Gară - Sat Vacanță - Năvodari) și 41 (Gară - Pescărie - Tabără Nord). Mai exista și traseul 23 ce pleca din Autogară Nord (Tomis III) și mergea spre Năvodari prin Stațiunea Mamaia, dar acesta nu era sezonier și era existent pe tot timpul anului.

Un articol interesant din 2019 despre autobaza 2 de troleibuze de la Delfinariu:

(...)Vorbim în cele ce urmează de una dintre cele mai controversate retrocedări din România(...)

 

Cum a ajuns fosta bază a RATC Constanța teren pentru o investiție de 240 milioane euro
Terenul a fost retrocedat în anul 2006, deși era ocupat în parte de clădiri publice aparținând regiei de transport în comun. Acestea au fost rase de pe fața pământului cu acordul Consiliului Local Constanța. În 2008, terenul a fost cumpărat de spanioli cu 60 de milioane de euro. Vorbim în cele ce urmează de una dintre cele mai controversate retrocedări din România, în care un rol important a fost jucat de avocatul Ionel Hașotti, fratele fostului deputat, senator și ministru Puiu Hașotti. Mai multe documente de la Arhivele Naționale pun sub semnul întrebării întreaga afacere.
O revendicare pe dreptul comun din anul 1998
Retrocedarea bunurilor confiscate de regimul comunist a demarat în România pe baza Legii 1/2000 (în privința terenurilor agricole) și a Legii 10/2001 (în privința clădirilor). În 1998, pe când nu exista acest cadru legal, patru bătrâne, două dintre ele reprezentate de avocatul Ionel Hașotti, au deschis un proces de revendicare imobiliară, pe baza dreptului comun. Liza Damadian, Irina Tinca, Elizabeta Gulbenkian și Maia Maria Damadian au cerut un teren de 96.692,50 de metri pătrați situat la vest de strada Chiliei din Constanța. Pe teren se aflau clădiri, facilități pentru parcul de de troleibuze, ateliere mecanice, platforme, drumuri și rețele de utilități aparținând regiei de transport, o zonă verde superbă, un patinoar al Palatului Copiilor și sediul unei societăți în lichidare.
Cheia retrocedării: ”Naționalizarea s-a făcut fără titlu”
Bătrânele au susținut că sunt urmașele familiei Damadian, care a dobândit terenul la începutul perioadei interbelice, edificând ulterior o moară industrială cu motoare electrice, cea mai modernă din Dobrogea, și o fabrică de tuburi de bazalt și plăci de mozaic. În 1999, instanța de fond de la Tribunalul Constanța a admis revendicarea doar pentru terenurile neocupate de clădiri, alei și platforme. Însă în căile de atac, exercitate în două cicluri procesuale, avocații moștenitorilor au câștigat, pas cu pas, și terenul de sub platforme, alei și clădiri. Hotărârea irevocabilă a fost pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în luna mai 2005. Din 2001 se afla în vigoare Legea 10, care interzice retrocedarea terenurilor de sub clădiri. Însă instanța de recurs a apreciat că aceasta nu se aplică litigiului început în 1998. Dar punctul cheie în tot acest litigiu este următoarea frază: „S-a mai reținut că terenul revendicat a fost preluat de stat fără titlu”.
Primăria descoperă că familia Damadian a vândut moara, fabrica și 3 hectare de teren în 1943
La câteva luni distanță, Primăria Constanța a descoperit că familia Damadian a încheiat în 1943 un act provizoriu de vânzare a morii, a fabricii de tuburi și a terenului aferent acestora, în suprafață de 3 hectare. De asemenea, a descoperit că Iani Gheorghiu Panait și Cristodol Hristodulo, cumpărătorii menționați în actul provizoriu, au notificat în 1945 achitarea diferenței de preț. Cele două înscrisuri contrastau cu faptul că în registrul manual din perioada 1942-1951 familia Damadian figura tăiată cu stilou roșu, fiind înscriși ca proprietari, prin același mijloc grafic, Gheorghiu Panait și Cristodol Hristodulo. Cu aceste acte în mână, Primăria și Regia de transporturi au cerut revizuirea hotărârii de retrocedare. Însă instanța de judecată a respins cererea, pe motive formale. Relevant pentru articolul de față este faptul că, în revizuire, avocatul Ionel Hașotti a susținut că nu există dovadă că ar fi operat transmiterea dreptului de proprietate.
Arhivele Naționale: Moara Panait Gheorghiu (fostă Damadian)
Mai multe documente de la Arhivele Naționale, din fondul arhivistic generat de Primăria Constanța, atestă că, începând cu anul 1946, Moara Damadian a devenit oficial Moara Panait Gheorghiu. În lumina acestor acte oficiale, se poate concluziona că a operat deplin transferul dreptului de proprietate convenit în anul 1943 între familia Damadian și cumpărătorii Panait Gheorghiu și Cristodol Hristodulo, căci ar fi de neînțeles ca damadienii să fi rămas proprietari, în condițiile în care au încasat prețul și numele lor a fost eliminat de pe frontispiciul morii și din corespondența reciproc purtată de Primărie și cumpărător.
Mai departe, reamintim că în procesul de revendicare încheiat în anul 2005, fraza cheie a întregului litigiu a fost aceea că ”terenul revendicat a fost preluat de stat fără titlu”. În realitate, se putea reține doar că familia Damadian nu figurează pe titlurile de naționalizare. Însă în legea de naționalizare figurează Panait Gheorghiu, de la care statul a preluat moara cu toate accesoriile sale. Prin urmare, proprietatea a fost preluată cu titlu de stat, iar nu fără titlu, așa cum au fost induse în eroare instanțele de judecată.
60 de milioane de euro
În 2007, Consiliul Local Constanța acordă dreptul de demolare a clădirilor publice. După demolare, moștenitorii au vândut terenul. Presa locală constănțeană a susținut că grupul spaniol care are planuri mari de investiții a cumpărat terenul cu 60 de milioane de euro. Cumpărătorii se pregătesc să investească 240 de milioane de euro în construcții exclusiviste, fiind deja emise acte de urbanism pentru o parte din clădiri.
Ionel Hașotti: „Problema a fost cercetată de Parchet… Soluția a fost de NUP”
Menționăm că am solicitat puncte de vedere de la Primăria Constanța și avocatul Ionel Hașotti. Autoritatea publică nu a înțeles să răspundă solicitării noastre. În schimb, Ionel Hașotti a precizat următoarele: „Problema la care vă referiți a fost dezlegată de instanțele de judecată atât în dosarul mare (de retrocedare), cât și într-o cerere de revizuire formulată ulterior de Consiliul Local și de RATC pe aceste motive (Moara Panait). Vă trimit alăturat doar hotărârea dată de Curtea de Apel Constanța în dosarul nr. 280 / C /2006 exact pe tema cercetată de dvs. Vă doresc lectură plăcută. Ah, am uitat ceva: moștenitorii lui Panait au confirmat oficial faptul că vânzarea autentică nu s-a perfectat niciodată și că autorul lor nu a dobândit niciodată proprietatea în cauză. Au explicat și ce s-a întâmplat la naționalizare, când a fost trecută doar moara (între timp demolată) nu și terenul. Problema a fost cercetată și de Parchet acum vreo 13 ani. Iar soluția a fost de NUP pentru că faptele nu s-au confirmat”.

Sursa: România Liberă