Cunoscute ca și T1, T2, T3 etc (nu știu exact până la cât sunt, dar cam până aici sunt cele epocale). Un subiect cu mașini foarte familiare și extreme de plăcute mie, datorită condițiilor de le-au oferit, construcția simplă și fiabilitatea de care au dat parte, încă cu ceva valoare destulă pe piață și faptul că sunt și din ce în ce mai puține. Nu știu cât să mă iau după informațiile de pe Wikipedia, poate colegii mai cunoscători ne vor oferi detaliile necesare cu perioada exactă de producție al acestor 3 modele.

Cel mai cunoscut la momentul actual este T3-ul, acest model știu că este fabricat undeva prin 1980 și este disponibil atât varianta caravelle (adică 8+1) cât și pick'up, cu motorul amplasat orizontal în spate cel mai cunoscut find cel de 1.6D cu injecție independentă (oricum nici'un T3 nu are ECU, nu au nici măcar primele T4-uri), însă se găsesc și pe benzină la o capacitate și de 2.5 (destul de mare pentru noi, am înțeles că erau destinate mașinilor de poliție dar multe ajunse la noi li s-au montat motoarele de 1.6D).

În Buzău sunt cred că maxim 10 cu tot cu cele aflate în curs de dezmembrare, nu știu când am văzut ultima dată un T1/2 deoarece acestea nu se mai folosesc ca mașini de zi cu zi demult, rar și acest T3 circulă însă este exemplabil de întreținut. Mirat am fost să văd că are jante pe R14, și nu măcar R15, mi-a plăcut mult că are și capacele centrale metalice cromate și nu plasticăraia care este întâlnită azi absolut peste tot...




Nu știu cât are rost să intru într-un amănunt de genul, dar acum ani buni tatăl meu vroia un T3 foarte mult însă singurul găsit de vânzare la acea vreme prin 2003-4 (la Piața Reșița, dispărut astăzi) proprietarul cerea o sumă prea mare față de cea strânsă inițial plus că mașina avea și ceva probleme de rezolvat. Dar cu siguranță aș fi păstrat un astfel de model deoarece erau de o altă calitate față de Daciile noastre vechi, cu toate că sursele de piese erau tot mai limitate.

Încă un T3, modelul mai nou cu faruri pătrate (fază lungă) și dreptunghiulare (fază scurtă) dar și ceva mai modificat (însă cam de prost gust, bara aia pe față strică tot aspectul, portbagajul suplimentar cu geamurile fumurii la fel, roțile sunt prea mari și preșurile de noroi la fel de mari). Aceste T3-uri vin în unele cazuri și cu geamuri culisante.

T3-ul de mai sus este numit și syncro, find destinat drumurilor de camping, ce ar avea tracțiunea integrală și roțile se pare că sunt originalele pe 16 inch.

VW T3 mai este cunoscut și ca T25, însă primul T3 postat circulă de câteva ori săptămânal și motorul sună foarte bine (nah, diesel simplu), reușind să-l surprind de câteva ori în acțiune. Din câte am aflat, aceste exemplare s-au fabricat între 1979 și 1990 și cu motoare de 1.7 diesel (primele find răcite pe aer, adică până prin 1981 sau 3, nu-mi este clară informația, lipsind astfel grila de jos) find dotate și cu webasto. Unele ar fi avut și aer condiționat, inclusiv cele răcite doar pe aer care făceau o pacoste răcirea motorului deoarece find amplasat în spate trebuiau efectuate opriri dese la un drum mai lung.

Aceste mașini au fost gândite să fie cât mai practice și solide (având greutatea de vreo 1,4t), cu toate că și tehnologia acelor ani nu permitea prea multe. Deși au și niște minusuri, apărând treptat puțină rugină (puțin cam multă în cazul unora), accesul la lichidul de frână se realizează doar... desfăcând panoul ceasurilor de bord, cel la lichidul de parbriz se îndepărtează preșul de la șofer și cumva sub pedala de ambreiaj se găsește bușonul pentru umplere, accesul la gura de umplere a uleiului și de verificare a jojei se realizează desfăcând ușița din spatele numărului de înmatriculare. În rest, mașina este super ca confort, ca sarcină și ca consum (vreo 6-7% în oraș și 4-4,5% înafară aș ține să cred). Păcat că s-au limitat piesele de prin anii 2000 iar răbdarea unora de a găsi și piese consumabile i-a făcut să renunțe la aceste mașini, și doar un număr mic de oameni au reușit să conserve câteva din cele rămase pentru a le întreține pe altele în circulație, și pentru a face rost de consumabile prin diverse eforturi.

Ceva asemănător acestor tipuri de minibusuri, sunt și aceste LT 40-uri, un exemplar (din păcate abandonat, dar măcar încă mai exista) find surprins de Ștefan Cristian.


Un T2 și un T3 surprinse tot de Ștefan Cristian.

O raritate de T2 prin Buzău:

Are numere de Austria? Eu vad ca numarul din fata are A-ul pe fondul albastru cu stelute.

Da, am vrut să specific că este înmatriculat în străinătate.

Nu cred ca e vreo eroare faptul ca nu ai mentionat ca nu e inmatriculat in RO, ceea ce vreau sa mai remarc este faptul ca se vede ca nu e ,,autohton" dupa aspectul microbuzului si mai ales prezenta elementelor de caroserie si iluminare-semnalizare originale   ; daca era ,,de-al nostru" se improviza vreo lampa de nu stiu ce vehicul adaptata la T2 ori vreun maner de la usi.  

Si multumesc de raspuns!  

Modelul ăsta cred că e din primele ieșite, având semnalizările sub parbriz. Cele care sunt mai noi (cum ar fi facelift-ul) le au montate jos.

Exemplarul de la începutul paginii a avut parte de o revopsire (dpmdv, am rămas cam dezamăgit de noua preferință a proprietarului, dar na, e bunul lui) și probabil și alte reparații.

Un alt exemplar tot din județ, pe care l-am zărit și ieri dar nu mi-a oferit ocazia să-l pot fotografia clar:

ADK wrote here:
Exemplarul de la începutul paginii...

Iată și 2 fotografii cu bordul și interiorul acestuia, efectuate cu acordul proprietarului care a fost foarte amabil să colaboreze spunând că mașina este din anul 1988, în posesie din 2021 cu penultimul proprietar din Vrancea, acesta vopsind T3-ul după schema fostului Trabant P60. Necazul acestor faimoase minibus-uri pentru care astăzi puține mai există este cauzată din pricina caroseriilor, majoritatea find folosite în trecut pentru diverse mărfuri grele care au grăbit vizibil uzura estetică a acestora și nu s-a ales decât casarea din ele. Cel despre care vorbim nu a avut acest ghinion, mașina find oarecum recondiționată și e posibil să fie atestat ca vehicul istoric.

Nu am crezut că mai găsesc astfel de mașini pe post de magazie, deoarece le consideram demult dispărute, dar iată un exemplar de astăzi în târgul din Buzău:


În împrejurimi, auzeam inși care se mirau că îmi plac mașinile de genul (faptul că m-am învârtit un pic pe lângă ea puțin entuziasmat, iar în final am fotografiat-o), spunând că ei nu s-ar urca în așa ceva vreodată. Respectivii sigur n-au habar de istoria acestei mărci și mi-au lăsat un gust complet amar, de ce oameni pot fi...

Un alt "cărăbuș" tot prin Buzău.