Satul NU va dispărea. Se va transforma. Da, unele localități nu vor mai fi, de-a lungul istoriei sunt cu sutele exemple celebre de orașe înfloritoare care din diverse motive au decăzut. Părerea mea este că satele trebuie să tindă spre localități rulare, adică  case trainice, confort ( apă, canalizare, WC, încălzire la standarde, etc ), localitatea să dispună de ( cel puțin ) un market ( magazin universal ), punct de prim ajutor corespunzător, etc.

Sunt perfect de acord cu ce spui, eu am asociat treaba asta cu transformarea respectivului sat in suburbie a unui oras mai mare. Un oras care sa ofere conditii de trai suficient de bune nu numai pentru locuitorii sai ci si pentru cei din localitatile din jur. Toate astea nu se pot obtine din agricultura, e nevoie ca majoritatea cetatenilor din acele localitati sa lucreze in industrie sau servicii.
Cu totii stim de avansul pe care l-a avut Sebes-ul si zona din jurul sau  odata cu constructia A1, pana atunci era un orasel de provincie care nu oferea cine stie ce perspective. Acum e plin in zona de fabrici mai mici sau mai mari. Un alt exemplu e Urlati-ul, acolo pentru ca sunt vreo 2 fabrici in parcul industrial, nivelul de trai e cat de cat decent, iar serviciile publice s-au dezvoltat pe baza celor 20% din impozitul pe profit pe care companiile au dreptul sa il doneze unor institutii non-profit. Spitalul orasenesc de acolo este un exemplu de asa da.

Pentru o agricultură performantă îți trebuie :
1) Oameni profesioniști de înaltă calificare. De la ingineri mecanici agricoli ( Universitatea Tehnică ), agronomi ( Universitatea de Agronomie ) --> insist a NU se confunda cele două facultăți, << tractoriști >> ( am pus ghilimelele de rigoare, tractoristul anului 2020 nu mai are nicio legătură cu tractoristul anilor ' 980, poate numai denumirea ), mecanicii de întreținere, atelierele de Service.
2) Utilaje performante.
3) Forme de organizare moderne, capitaliste. Statul n-are ce căuta în acest domeniu, poate numai prin subvenții atent calculate, pe principii economice, nu politice.
Nu trebuie tot satul ( mă rog, localitatea rulară ) să fie angrenată în producția agricolă.
__________________
PS : În anul 1989 eram singura țară europeană care mai recoltam porumbul manual...

https://www.youtube.com/watch?v=fjHX5q9KPqE&t=1089s
https://www.youtube.com/watch?v=WwEcx425Km0

După 30 de ani

Click pe imagine pentru video:

După 30 de ani

Click pe imagine pentru video:

După 30 de ani

Click pe imagine pentru video:

După 30 de ani

Click pe imagine pentru video:

Cei de la PressOne au inceput o serie intitulata #NuUitam bazata pe filmarile facute de Ljuba Becejski in '89-'90 imediat dupa deschiderea granitelor. Pana acum au publicat 3 episoade dar probabil vor mai urma cateva.

Ljuba Becejski este cineast. În decembrie 1989, de îndată ce s-au deschis granițele, Ljuba a fost trimis de o televiziune din orașul Novi Sad din Iugoslavia să filmeze Revoluția română, aflată în desfășurare. Ljuba făcuse școala în România în anii '70 și a reușit să surprindă, la cald, câteva figuri iconice ale Revoluției. Imaginile document, needitate și salvate de pe niște casete beta sunt sursa acestei serii de imagini pe care PressOne le face publice pentru prima dată în România, la 30 de ani de la căderea comunismului. Ele n-au mai fost  văzute niciodată până acum.

Printre cei care apar în aceste imagini se numără actorii Victor Rebengiuc, Gheorghe Dinică, Ion Caramitru.
(Material de arhivă: Ljuba Becejski, interviu PressOne: Ioana Epure, imagine: Lucian Muntean, grafică: Cosmin Creț, montaj: Bianca Felseghi, Mircea Gherase, editor: Bianca Felseghi)

Ion Caramitru a fost prezent în casele românilor și înainte de 1989 și la Revoluție, dar și mai târziu. A trecut prin politica mare și a rămas până astrăzi un personaj controversat. Imaginile luate de cineaștii iugoslavi îl surprind la două zile de la Revoluție, într-un spațiu ad-hoc amenajat prin grija lui Adrian Sârbu, la Studioul Cinematografic SAHIA.
(Material de arhivă: Ljuba Becejski, interviu PressOne: Ioana Epure, imagine: Lucian Muntean, grafică: Cosmin Creț, montaj: Bianca Felseghi, Mircea Gherase, editor: Bianca Felseghi)

Era de Crăciun 1989, iar în apartamentul uneia din surorile lui Corneliu Coposu, avea loc o întâlnire de taină. Foștii PNȚiști din perioada interbelică reînființau unul din partidele istorice românești, destructurate sub comunism, Partidul Național Țărănesc. Corneliu Coposu, fostul secretar al lui Iuliu Maniu a devenit liderul acestui partid.
(Material de arhivă: Ljuba Becejski, interviu PressOne: Ioana Epure, imagine: Lucian Muntean, grafică: Cosmin Creț, montaj: Bianca Felseghi, Mircea Gherase, editor: Bianca Felseghi)

După 30 de ani

Click pe imagine pentru video:

Am urmarit cu atentie episoadele "Dupa 30 de ani" si pot spune ca efectele aderarii Romaniei la UE isi fac efectele, ultimii 10 ani sunt anii de cresteri economice(firme mari din UE investesc mult in Romania, iar fondurile europene pt tara incep sa fie accesate si "se vede"), puterea de cumparare creste . Efectele pozitive ale aderarii tarii la UE se simt totusi greu in Romania datorita coruptiei endemice(politice) si datorita presiunii politicului pe Justitie, cel putin din ultimii 3 ani.

Ceea ce nu stiam in detaliu (explicatiile pt. ultimii 30 de ani "de ce este atat de greu sa devenim o democratie adevarat, cu separarea puterilor in stat, cu "o bunastare ca afara"") ne explica unul dintre cei mai informati, onesti si apreciati jurnalisti liberi din Romania :

https://www.youtube.com/watch?v=DESgsyEwVOY
...
    Asa a inceput sfarsitul comunismului si dictaturii in Romania
dar exista forte ostile tarii si democratiei la romani:

https://www.youtube.com/watch?v=US9nNz99WGw&t=130s

dupa care putem mai usor sa intelegem ce se intampla aici:

https://www.youtube.com/watch?v=cFxTDCm4Tao

După 30 de ani

Click pe imagine pentru video:

30 DE ANI DE LA REVOLUŢIE - Politologul Armand Goşu: Aceste trei decenii puteau fi mult mai bine utilizate. E o prostie să spui că arată bine România. Oamenii nu doar că nu se întorc, dar noile generaţii au ca prim scenariu să plece





Armand Goşu, analist, expert în spaţiul ex-sovietic şi conferenţiar la Facultatea de Ştiinţe Politice de la Universitatea Bucureşti, afirmă că România a început foarte prost tranziţia şi, la scara istoriei, cele trei decenii de oportunităţi puteau fi mai bine utilizate. Acapararea puterii de către foşti nomenclaturişti a făcut ca diferenţele dintre noi şi alte state fost-comuniste să fie foarte mari, deşi existau toate condiţiile ca acestea să nu existe. Exodul populaţiei este cel mai îngrijorător fenomen pentru politolog, iar scenariul lui pentru următorii 30 de ani este unul destul de pesimist. ”Sunt studenţi, în general cei slabi, cu pile, care intră în SRI, SIE, ministere, Guvern, administraţie publică, iar pe cei care sunt buni, cei care ar trebui să rămână şi să fie baza, îi vezi plecând. După 15 ani, văzând lucrul ăsta, mai pot să fiu optimist legat de viitorul acestei ţări?!”, declară Goşu.

”La scara istoriei, într-adevăr, aceste trei decenii de oportunităţi puteau fi mult mai bine utilizate”

”Societatea este mult mai diversă acum, decât era în urmă cu 30 de ani. Comunismul nivelase minţile noastre, politica. E mult mai vie, mai interesantă, mai complexă societatea românească astăzi. În acelaşi timp, din cauza tranziţiei, ea s-a împărţit în mod vizibil între o grupă foarte subţire de persoane care au câştigat la loteria tranziţiei şi o majoritate a cetăţenilor acestei ţări care au pierdut la loteria tranziţiei şi, sigur, sunt frustraţi, nemulţumiţi de ce le-a adus viaţa. Asta şi pentru că aşteptările lor erau foarte mari.

România a plecat de undeva de foarte de jos, astfel încât progresul chiar şi mic pe care l-a făcut fiecare dintre noi, ca individ, ca familie, e în realitate unul destul de mare. La scara istoriei, într-adevăr, aceste trei decenii de oportunităţi puteau fi mult mai bine utilizate.

România a început prost, foarte prost. După decembrie 1989, vreo şase – şapte ani a bătut pasul pe loc, era codaşă pe drumul tranziţiei, apoi au venit Emil Constantinescu şi o relansare a extinderii spre Est a Occidentului cu ceva proverbială şansă. România a reuşit, deşi nu făcea faţă standardelor, nu îndeplinea criteriile, a reuşit cu forcepsul să intre în NATO şi în Uniunea Europeană. Putem spune că acest parcurs de trei decenii ne confirmă faptul că ţara noastră este una extrem de norocoasă”.

”Avem un fel de elite din ciocoi de proastă calitate intelectuală, care au feliat România, au împărţit-o în mici feude de unde îşi extrag diverse rente”

”România are o hemoragie incredibilă de populaţie, are cea mai mare pierdere de populaţie dintre ţările fost comuniste. Au plecat mulţi şi din alte ţări, din Polonia, din alte spaţii, dar dacă vă uitaţi la Polonia, deja oamenii au început să se întoarcă. În România, oamenii nu doar că nu se întorc, dar noile generaţii - elevii de liceu, studenţii - au ca prim scenariu să plece din ţară. Ei se pregătesc, învaţă în ideea nu să reuşească în România, ci să plece din ţară. Este deprimant lucrul ăsta. Dacă acest exod mai continuă, România va rămâne fără populaţie. Şi, în timpul ăsta, avem un fel de elite din ciocoi de proastă calitate intelectuală, care au feliat România, au împărţit-o în mici feude de unde îşi extrag diverse rente.

Pentru generaţia mea, care a copilărit şi s-a maturizat înainte de decembrie 1989, libertatea este foarte importantă. Pentru alţii, poate că sunt mai importante opţiunile de business.

Nu poţi contesta că vorbim despre un progres important. România a plecat de jos. Dacă vă uitaţi la pozele cu cetăţenii Bucureştiului de atunci, cum erau îmbrăcaţi cei care erau în stradă, cum arătau... Erau vineţi de frig şi de foame. Astăzi, arată altfel. Dar arată altfel unii. Dacă ieşiţi din Sectorul 1 şi vă mutaţi în Berceni sau în Rahova, veţi vedea că diferenţa nu mai e aşa de mare faţă de 1989. Dacă mergeţi în judeţe sărace, cu populaţie care depinde de ajutoarele sociale, diferenţa o să pară şi mai mică. Pe fondul degradării învăţământului, cu o elită politică de proastă calitate – nomenclatura de gradul doi, trei sau patru –, cu întreprinderile mari privatizate în folosul ofiţerilor de Securitate şi a vechilor reţele comuniste, vedem că este un şir lung de mari oportunităţi ratate.

Constaţi, atunci când mergi pe rutele foarte circulate, ca Valea Prahovei, spre Cluj, Oradea, că lucrurile arată foarte, foarte prost.

Este un moment important, e un moment aniversar, dar ce aniversezi aici? Sigur, nu plângem după Ceauşescu, dar nu ai cum să nu observi că este o diferenţă destul de mare între parcursul vecinilor şi al tău. Dacă te uiţi doar la venitul mediu pe cap de locuitor, la ce produc aceste ţări. E, totuşi, o diferenţă cam măricică şi e păcat că e, pentru că erau toate condiţiile ca ele să nu existe”.

Sunt studenţi, în general cei slabi, cu pile, care intră în SRI, SIE, ministere, Guvern, administraţie publică, iar pe cei care sunt buni, cei care ar trebui să rămână şi să fie baza, îi vezi plecând. După 15 ani, văzând lucrul ăsta, mai pot să fiu optimist legat de viitorul acestei ţări?!

”Peste alţi 30 de ani, poate că în România se va vorbi chineză sau poate că studenţii noştri o să emigreze în continuare, poate că nici nu va mai fi elită intelectuală, poate că o să ajungem în situaţia ţărilor care nu mai au producţie culturală, nici măcar literatură sau opere ştiinţifice, o să trăim doar din traduceri. Şi va fi o pătură foarte subţire care se va adăpa, în rest, cine are resurse pleacă afară.

Pe mine cel mai mult mă îngrijorează - şi aici e marea problemă a mileniului 3, specifică întregii zone - exodul populaţiei. Ce se va întâmpla cu aceste teritorii? O să rămână o elită politică, rezultatul simbiozei dintre nomenclatura comunistă şi Securitate, copiii lor, care va controla România?... Nu va fi stat european decât cu numele. Democraţie reprezentativă, nici măcar pe departe, va arăta ca un fel de satrapie orientală, dar acceptată pentru că în orice cooperativă d-asta mare cineva trebuie să pună masa, să aducă animalele... şi vom fi distibuiţi în roluri de tipul ăsta.

Nu este foarte optimist scenariul, pentru că nu este contextul să tragi concluzii optimiste referitor la ce s-a întâmplat. E o prostie să spui că arată bine România, să spui că alte ţări, ca Polonia sau mai ştiu eu, arată rău. Intri într-o zonă foarte ideologizată. Ce vezi acolo vezi că acele ţări absorb miliarde de euro din bani europeni. Acele ţări se modernizează într-un ritm accelerat. Dacă e să compari cu România, vezi că România nu a fost în stare 30 de ani să îşi lege provinciile cu nişte autostrăzi. În Ungaria, ai autostrăzile făcute încă de la începutul anilor 1990. E alt film! La noi sunt zeci de mii de oameni care traversează ţara în condiţii infernale, nu se circulă aşa decât în ţări subdezvoltate.

Unde aţi mai văzut ca, de zece ani, de fiecare dată bugetul Serviciilor Secrete să crească tot timpul şi cel pentru Educaţie, Sănătate şi Cercetare să scadă mereu? Sunt profesor, sunt stupefiat! Sunt studenţi, în general cei slabi, cu pile, care intră în SRI, SIE, ministere, Guvern, administraţie publică, iar pe cei care sunt buni, cei care ar trebui să rămână şi să fie baza, îi vezi plecând. După 15 ani, văzând lucrul ăsta, mai pot să fiu optimist legat de viitorul acestei ţări?!"