Prin amabilitatea domnului inginer Bucșan, prezint mai jos cele două tentative de preluare a uzinei ROCAR de către Daimler-Benz:

TURCIA  -  Anul 1990

Compania DAIMLER MERCEDES BENZ deține fabrici de asamblare a produselor sale în mai multe țări. Una dintre acestea este Turcia.
Fabrica MERCEDES BENZ TÜRK OTOMARSAN produce - sub certificarea DAIMLER MERCEDES BENZ și stricta supraveghere tehnică din partea acesteia - autobuze, autocare, autocamioane și autovehicule militare, în general pentru piețele din Asia, Orientul Mijlociu și Africa. Produsele sunt mai ieftine, în special datorită mâinii de lucru, dar au calitatea garantată de compania mamă din Germania.

În continuare mă voi referi numai la autobuze urbane.

Din anul 1986 este produs autobuzul urban MERCEDES BENZ TÜRK OTOMARSAN O.325.

Autobuzul este echipat cu motor DIESEL tip MERCEDES OM.326, 6 cilindri în linie, vertical, amplasat în consola spate, transversal, având 132 kW /  CP.
 Dimensiuni:      -lungime    11130 mm
                              -lățime       2500 mm
                              -înălțime    3095 mm  
 Ampatament:                       5850 mm

101.1986_MB TÜRK OTOMARSAN O.302T_a.jpg (598.18 KB; downloaded 813 times)

101.1986_MB TÜRK OTOMARSAN O.302T_c.jpg (512 KB; downloaded 813 times)

Același an, 1990.

Autobuzul urban MERCEDES BENZ TÜRK OTOMARSAN O.325 este modernizat; șasiul a fost reproiectat și înălțat cu 100 mm.

Va fi echipat cu noul motor DIESEL tip MERCEDES BENZ OM.421, 8 cilindri în V, amplasat în consola spate, transversal, având 159 kW / 216 CP. Vor fi schimbate ușile, interiorul restilzat.
Dimensiunile vor rămâne neschimbate, cu excepția înălțimii:
                              -lungime    11130 mm
                              -lățime       2500 mm
                              -înălțime    3195 mm  
Ampatament:                        5850 mm

102.1990_MB TÜRK OTOMARSAN O.325_a.jpg (296.97 KB; downloaded 813 times)

102.1990_MB TÜRK OTOMARSAN O.325_c.jpg (512 KB; downloaded 813 times)

102.1990_MB TÜRK OTOMARSAN O.325_d.jpg (512 KB; downloaded 813 times)

DAIMLER MERCEDES BENZ are nevoie, o dată cu intrarea în producție a noului tip de autobuz urban, de noi capacități de producție și se îndreaptă spre estul Europei.
Una din locații ar putea fi România.


ROMÂNIA - Frumoasa primvăvară a anului 1990

Un fost mare sportiv român, actualmente important om de afaceri, acţionar la DAIMLER-BENZ - este evident la cine mă refer - a vrut să aducă tehnologie MERCEDES la uzinele ROCAR, în speţă fiind vorba de autobuzele MERCEDES ce se construiesc acum în Turcia.

În acel moment, preşedintele României, tovarăşul cinstit şi sărac, împreună cu prim-ministrul de atunci, tovarăşul Petre Roman şi cu ajutorul neprecupeţit al FRONTULUI SALVĂRII NAŢIONALE (FSN, viitorul PSD), au organizat un mare miting pe platoul din faţa Academiei Militare, unde au adunat muncitorii de la ROCAR.

După fulminantele discursuri ale celor doi şi ale liderilor sindicali, am văzut şi auzit cu proprii mei ochi şi urechi „mânia proletară”, agitaţia şi urletele „maselor muncitoare”: „NU NE VINDEM ŢARA! AFARĂ CU CAPITALIŞTII EXPLOATATORI! VREM SĂ MUNCIM, NU VREM SĂ FIM ŞOMERI! NOI MUNCIM NU GÂNDIM!” Urmează huiduieli îndelungate, dirijate şi susţinute de cei doi tovarăşi mai sus amintiţi.

Urmarea o ştim cu toţii. Nu şi-au vândut ţara, au dat-o pe gratis - nu muncitorii, ei sunt masă de manevră; cei care au dat-o s-au îmbogăţit, iar muncitorii au devenit şomeri. Cine o fi avut interese aici? Comunitatea Europeană, cum cred unii? Americanii, cum cred alţii? Mita, corupţia, de care se plâng unii că e plin putredul vest al Europei, sau mita, corupţia, dorinţa de putere a celor ce, în 1990, se credeau că vor fi veşnicii cârmuitori ai României?

=======================================================================

TURCIA - Anul 1996

Fabrica MERCEDES BENZ TÜRK OTOMARSAN produce prototipurile de autobuze urbane, solo MERCEDES BENZ TÜRK O.345 și articulat  MERCEDES BENZ TÜRK O.345G, echipate cu noile motoare ce îndeplinesc norma de poluare EURO 1, singura în vigoare la acea dată. Modelele sunt lansate în producția de serie în același an.

De asemenea, noile autobuze au podeaua semicoborâtă și o singură treaptă la ușile de acces.

Autobuzul urban MERCEDES BENZ TÜRK O.345 este echipat cu motor DIESEL tip MERCEDES BENZ OM.449 hLA, 5 cilindri în linie, orizontal, amplasat în consola spate, transversal, având 154 kW / 210 CP (opțional 184 kW / 250 CP). Normă de poluare EURO 1.
   Dimensiuni:      -lungime   11825 mm
                                -lățime       2500 mm
                                -înălțime    2865 mm  
    Ampatament:                      5875 mm

201.1996_prototip_MB TÜRK O.345_a.jpg (320.19 KB; downloaded 813 times)

Autobuz urban articulat MERCEDES BENZ TÜRK O.345G este echipat cu motor DIESEL tip MERCEDES BENZ OM.449 hLA, 5 cilindri în linie,  orizontal, amplasat în consola spate, transversal, având 184 kW / 250 CP (opțional 220 kW / 300 CP). Norma de poluare EURO 1. Motorul antrenează axa a 3-a.
   Dimensiuni:      -lungime   17850 mm
                                -lățime       2500 mm
                                -înălțime    2865 mm  
    Ampatament:                      5875 + 6025 mm

202.1996_prototip_MB TÜRK O.345G_a.jpg (190.38 KB; downloaded 813 times)

202.1996_prototip_MB TÜRK O.345G_c.jpg (486.87 KB; downloaded 813 times)

202.1996_prototip_MB TÜRK O.345G_d.jpg (284.82 KB; downloaded 813 times)

Din nou, DAIMLER MERCEDES BENZ are nevoie de noi capacități de producție.
Privirile se îndreaptă tot spre estul Europei, o locație fiind România.

Autobuzele DAIMLER MERCEDES BENZ tip O.345 și O.345G au nevoie de prezentare, mai ales pe piața estică, fiind mai ieftine decât cele produse în Germania.
O prezentare chiar în țările cu potențial mare de a cumpăra aceste autobuze este bine venită. De ce nu, chiar și o linie de producție.
Prin intermediul firmei AUTOROM S.R.L., cele două prototipuri sosesc în România.


ROMÂNIA - Primăvara anului 1996.

Firma AUTOROM S.R.L. este reprezentanța MERCEDES BENZ TRUCK în România.
Aici va avea loc prezentarea celor două prototipuri, în speranța că transportatorii din România vor opta pentru autobuze noi, cât și în speranța că guvernul României, condus de Victor Ciorbea, va aproba preluarea uzinei AUTOBUZUL de către DAIMLER MERCEDES BENZ pentru retehnologizare și lansarea unei prime linii de producție pentru noile autobuze.
Promisiunile curg, dar se împotmolesc și toată speranța dispare.
De data aceasta nu au fost mitinguri de protest, ci numai promisiuni deșarte.
Turcii au plecat, așa cum au venit.

În Turcia fabrica s-a extins, producând autobuze, autocare și autocamioane, toate sub stricta supraveghere a uzinei mamă din Germania.

Azi, în 2026, am fi produs CONECTO, dar și toate tipurile de autocare...

Dpdv tehnic este o analogie foarte frumoasă a Dl-ului Ing. Bucșan, dar dacă vrem să fim cu adevărat obiectivi și să privim „la rece” faptele, ironia la adresa lui Ion Iliescu și a etichetei de „sărac și cinstit” nu prea face cinste în această relatare a istoriei.
Lăsând la o parte faptul că nu doar PSD-ul s-a tras din FSN, PD-ul/o parte din liberali fiind jumătatea celalată scindată la acel moment:  Cred că prezentarea putea fi mai ambiguă măcar de dragul faptului că au trecut mai bine de 30 de ani, iar anumiți factori socio-econimici nu țineau strict de votul masiv pe care Ion Iliescu l-a primit în ,,Duminica Orbului'', acesta din urmă fiind mai mult o consecință a acestor factori.

Trecand peste personajele si gandirea lor de atunci, cand Renault a cumparat Dacia in 99 a dat afara undeva pe la 75% din angajati, vreo 15.000 de oameni, doar ca anul era 99 si oamenii s-au descurcat, daca Mercedes ar fi dat afara 75% din angajatii ROCAR in 90 acei oameni nu ar fi avut cum sa supravietuiasca in anul 90, pana la urma pentru oameni a fost mai bine ca s-a mers asa cu uzina care nu producea mai nimic util dar cu oamenii angajati pe banii de la FMI decat sa nu poata supravietuii.

Ca o idee generala, noi am fost rasplatiti de FMI pentru cei 10 ani de iad din anii 80 prin care am platit datoria externa asa ca FMI ne-a subventionat industria in anii 90 ca oamenii sa ramana angajati, bulgarii ne invidiaza, ei nu au avut iadul din anii 80 dar nici nu au platit datoria externa, asa ca in anul 90 75% din industrie s-a dat la fier vechi si oamenii s-au dat afara pentru a se plati datoria externa, asa iadul nostru din anii 80 a fost in Bulgaria in anii 90.

@Dristorul Nr.3 și @shoppy v-am răspuns la „Politică”. Aș prefera ca cine mai are chef să continue pe subiect (la modul relativ constructiv) să o facă acolo.

Te aprinzi cam usor si nu te inteleg, nu vad cum am facut politica pentru ca nu am adus in discutie si nu am evaluat nici o entitate sau notiune politica.
Numai arta nu are alt motiv de existenta decat ea insasi ca sa ne permitem sa privim ingust, toate celelalte probleme sunt intrepatrunse.
Problema nu este una de inginerie de dragul ingineriei ci are o latura sociala care nu poate fi ignorata, indiferent ca oamenii aceia nu doar ca nu faceau nimic ba mai si furau din uzina si asta era un fapt cunoscut de toata lumea, realitatea (care nu are nici o legatura cu politica) este ca miile acelea de oamenii nici nu s-ar fi dus acasa sa moara de dragul uzinei sau al corectitudinii nici nu i-ar fi putut baga politia la inchisoare pentru hotie sau vagabondaj, ci ar fi iesit in strada, si apoi ar fi iesit in strada si oamenii de la celelalte uzine de frica sa nu li se intample si lor acelasi lucru, si de acolo nu se stie unde s-ar fi ajuns, cel mai probabil li s-ar fi promis ca se va face fix ce s-a facut.

Practic care e pledoaria ta? Să se fi menținut același status quo, pe banii FMI-ului, doar ca să fie bine și să nu fie rău? Pare că pui accentul pe niște avantaje pe termen scurt care duc la o moarte lentă dar sigură long-term. Exemplul cu Dacia e grăitor în categoria „așa da”, a avut efecte negative pe termen scurt, dar pe termen lung a fost soluția câștigătoare, altfel vorbeam și despre marca asta la timpul trecut.

Hai să mergem un pic mai înainte de 1999 și să vedem ce s-a întamplat la Craiova în 1995. Era la 2 ani după denominalizarea leului, deci situația economică încă era proastă (mai bună decât în 90 dar nu se îmbunătățise încă la nivelul din 99-2000). Au murit oamenii dați afară de la Oltcit? Au ieșit să protesteze, eventual... Cât au cântărit protestele alea în imaginea de ansamblu, în care la Craiova a venit Daewoo și în loc de Oltcit asamblam Cielo, Tico etc? Dar acum când e Ford?

Rocar putea avea aceeași soartă în 1996 (dacă ținem morțiș la teza că în 1990 oamenii disponibilizați nu ar fi putut supraviețui). Rămân la părerea că problema eticii comuniste de a munci și resursei umane umflată artificial era obligatoriu de tranșat. Ne trebuia cineva care să facă ce a făcut Thatcher în anii 1980. De la o recesiune iminentă în 1979, UK a ajuns în boom economic spre finalul anilor 80. Noi, în loc să le arătăm sindicatelor lungul nasului, le-am dat mână liberă, în clasicul spirit românesc de a nu ne pune rău cu nimeni...

Nici amplasamentul uzinei nu pleda pentru o eventuală preluare de către o firma privată. În capitalismul European,  industria grea nu prea își are locul în interiorul unui municipiu. (din mai multe raționamente: urbanism, relația cu mediul înconjurător și factorii de potențială poluare, etc)

Exact, din geniu, rautate sau intamplare, s-a gasit solutia corecta pentru 1990, si anume tinerea tuturor oamenilor angajati pe banii FMI pentru inca cativa ani desi produceau practic fiare vechi. Situatia nu era statica si situatia din 1990 nu este egala cu cea din 1995 sau cea din 1999, cu trecerea timpului domeniul privat s-a dezvoltat, au aparut locuri de munca in alte domenii, oamenii au inceput sa plece cu totul sau doar sa lucreze si prin strainatate, asa ca in 95 si 99 puteai face lucruri pe care nu le puteai face in 90.