Diferența constă în modul în care se asigura sprijinirea pereților mulați:
- cu spraituri ori ancoraje (săpătură deschisă)
- cu planșee turnate pe pământ (săpătură acoperită)

Sapatura acoperita nu este același lucru cu top-down? Și nu s-a folosit preponderent și înainte de 1989?

Răspunsul este da la ambele întrebări

Plansee turnate pe pamant inseamna ca s-au turnat pereti mulati si apoi s-a inceput cu planseul cel mai de sus sau s-a facut o groapa mai mare decat statia si s-a inceput cu planseul de jos?

De sus in jos. Se turna planșeul cel mai de sus  ("acoperișul" statiei) pe un pat de shapa, când se intarea betonul se sapa sub primul planseu, se ajungea la nivelul următor si turna al doilea planseu. Apoi se sapa sub el ...s.a.m.d pana se ajungea la radier.
De jos în sus au fost puține stații , in general de adâncime foarte mica ( de ex Eroilor1, unde și deschiderea a fost foarte mare, încât nu prea aveai ce spraituri sa  folosești la cca 50m latime).

Da, ma surprinde ca majoritatea cosntruite de comunisti au fost sapatura acoperita, la cele de pe Splai sunt poze cu ele in sapatura deschisa iar pe M4 la Basarab, Grivita si 1 Mai tot sapatura deschisa a fost, ca le-am vazut in timpul constructiei, bine, au fost terminate dupa revolutie dar cred ca metoda era deja stabilita(parca nu s-au folosit nici spraituri, doar s-a sapat groapa mai mare decat statia si cu malurile inclinate ca sa se sustina fara spraituri).

Poate doar la M1T1 sa fi fost gropi, desi parca U1 a fost top-down. Ideea era ca dacă statia era ferita și nu sub in bulevard/ intersectie, atunci puteai sa-ti permiți sa ții câțiva ani o groapa. Altfel...nu prea. Galeriile la M1T1 erau clar sapatura deschisa, ca nu se asimilase încă scutul, însă apoi sapatura deschisa a fost excepție la statii.
Ma mir ca la M4 au facut groapa deschisa.

În Balta Albă au fost câteva stații construite în săpătură deschisă sprijinite cu ancoraje (Titan, Morarilor, Republica) cu cele 10 foreze Demag importate din RFG. În Militari Iremoas și parțial Politehnica. În timp forezele germane au început să obosească iar forezele românești numite Fan nu se ridicau la performanțele așteptate. La alte stații și zone construite în săpătură deschisă au folosit sprijiniri cu spraituri metalice reutilizabile sau grinzi prefabricate din b.a.
Tehnologiile adoptate erau în funcție de dotarea disponibilă fiecărui constructor.
După ‘89 Mrex a vândut la fier vechi tot stocul de spraituri metalice așa că a început să fie preferată turnarea de planșee direct pe pământ.
Pe primul tronson de metrou de pe Splai s-au folosit spraituri prefabricate din beton înglobate ulterior în planșeu.
Structurile Bottom-Up sunt mai îngrijite și etanșe dar implică mai multă manoperă cu eșafodaje și cofraje.
Structurile Top-down au ca punct sensibil rostul dintre pereții casetă și planșeul de deasupra.
La deschideri mari planșeele turnate pe pământ necesita reazeme intermediare pe stâlpi metalici lansați fundați pe barete. Adesea acești stâlpi ce trebuie în final înglobați în stâlpii definitivi au mari abateri de la verticalitate.
Tehnologia de execuție la PU1+dispecerat e aparte, un nucleu central în săpătură nesprijinită mărginită perimetral de berme de sprijin pentru PM ce vor fi excavate ulterior.