De la TVR - din emisiunea „5 minute de istorie”, cu Adrian Cioroianu  - Palatul Telefoanelor

Din pacate, in urma consolidarilor din anii ‘90, cladirea a pierdut foarte multe din ornamentaliile
Art Deco orginale si s-au modificat si dimensiunile…

In interior, la inceputul anilor ‘90, inca erau functionale unele din lifturile originale si usa batanta de la intrare - un monument in sine - aducea aminte de gloria arhitecturii interbelice.

Ca element de curiozitate,  in cabinele de telefoane publice care erau insiruite de-a lungul strazii Matei Millo la inceputul anilor ‘80 inca erau functionale citeva aparate ITT ( International Telephone And Telegraph Corporation), modelul acesta.

Deci sub licenţă I.T.T. erau făcute.

Din ziarul "Vremea" din 1933.

Telefoanele publice ITT la care ma refeream erau modelul interurban raspindit in anii ‘80, similar cu acesta. Este destul de asemanator cu modelul CT3 folosit la vremea respectiva si in Austria si Australia.



Ulterior au fost asimilate in productia indigena (nu stiu daca sub licenta sau pur si simplu “copiate”), dar citeva (cele de la cabinele de linga Palatul Telefoanelor si unul in gara Predeal) inca erau ITT pina tirziu in anii ‘80 si pot sa spun ca erau calitativ cu onclasa deasupra celor produse de Electromagnetica. Discul functiona fara blocaje, LED-urile care te anuntau expirarea creditului erau functionale, rezistasera mult mai bine vandalizarii (care exista si atunci), calitatea sunetului era mult mai buna.
Si inca o informatie care poate fi de interes… Pina la mijlocul anilor ‘80 de la acele cabine telefonice se puteau apela si numere internationale fara pre-comanda (nu ma indoiesc ca erau ascultate si mai dihai decit liniile casnice obisnuite, dar… se putea telefona direct in strainatate - lucru de necrezut pentru vremurile acelea !).