Acum pe centură la Buzău (E85, șos. Nordului) a trecut pe trailer un autobuz nou cu 3 uși ce părea de maxim 10m, albastru deschis și plafon alb. Se îndreaptă către Mărăcineni, nu știu pentru cine e.

ADK wrote here:
Cică la tabăra de copiii Nădrag (TM), nu știu dacă o mai fi și acum:

In 2010 si 2011 se vede pe GE, in 2014 nu mai este.

ADK wrote:
un autobuz nou cu 3 uși ce părea de maxim 10m, albastru deschis și plafon alb

Probabil un ZTE pentru Focșani.

Autobuzul VÖV-Bus II al FFC, cunoscut drept DMC-80 pentru piata americana:

7805312-1090.jpg (670.85 KB; downloaded 1900 times)

Prototipul VÖV BUS II la ziua porților deschise pentru tramvaiul Hanau în 1978.

În 1966, Asociația Companiilor de Transport Public, în cooperare cu industria germană de autobuze, a început standardizarea autobuzelor pentru transportul urban. Rezultatul a fost binecunoscutul autobuz standard VÖV, care a fost produs de companiile Büssing, Daimler-Benz, Magirus-Deutz și MAN.

Pentru a crea în timp util condițiile unei generații succesoare, dezvoltarea viitorului autobuz urban a început la mijlocul anilor 1970 în colaborare între HAMBURG-CONSULT și VÖV. Construcția unui prototip de vehicul în 1976 ca model de testare pentru toate modificările planificate a stat la baza dezvoltării în siguranță a recomandărilor de tip pentru VÖV Bus II. Întregul proiect a fost finanțat de Ministerul Cercetării și Tehnologiei.

Cele mai importante modificări ale acestui prototip, care a fost fabricat de atelierele de vehicule Falkenried (FFG) din Hamburg, vor fi rezumate și evidențiate pe scurt aici.

Prima preocupare a fost îmbunătățirea scaunului pasagerului, care a primit un unghi de spătar cu 4° mai mare și o înălțime a scaunului coborâtă cu 20 mm cu o formă mai bună. Prin aranjarea tuturor scaunelor în direcția de mers și creșterea dimensiunii separatorului scaunului de la 700 mm la 720 mm, confortul pentru pasageri a fost semnificativ crescut. Dispunerea și numărul de locuri necesare pentru pasageri determină și dimensiunile exterioare ale unui autobuz, astfel că lungimea optimă a vehiculului a fost determinată a fi de 11.250 mm. Pentru a accelera schimbarea pasagerilor, facilitând intrarea și ieșirea și, în același timp, să o facă mai confortabilă, a fost dezvoltat un așa-numit „vehicul cu podea joasă”. De pe trotuar, podeaua vehiculului (540 mm deasupra străzii) era accesibilă prin două trepte, fiecare de 200 mm înălțime. Scaunele au fost montate pe platforme înalte de 150 mm, în timp ce pasagerii în picioare au rămas pe culoarul central coborât. Dimensiunile rezultate au necesitat roți și anvelope mai mici, care au garantat însă capacitatea anterioară de încărcare.

Din cauza suprastructurii motorului din spatele vehiculului, a fost necesară o înălțare ca o rampă a podelei interioare în partea din spate a vehiculului pentru a obține o înălțime suficientă de 1900 mm - comparativ cu 2250 mm în partea din față a vehiculul. S-a păstrat dispoziția anterioară a ușii a autobuzului Standard 1, dar frunzele ușilor nu mai ies atât de mult atunci când sunt deschise, ceea ce a însemnat și că proiecția oglinzii din partea dreaptă ar putea fi redusă.

Vederea de pe scaunul șoferului ar putea fi îmbunătățită de un parbriz inferior format din două părți identice. Scaunul șoferului a primit propriul încălzitor, care își extragea energia termică din alimentarea furnizată prin încălzirea întregii cantități de apă de răcire și încălzire, precum și a blocului motor.

Merită menționată și tehnologia adezivă utilizată în acest prototip. Cadrul vehiculului era o construcție autoportabilă realizată din tuburi de oțel cu profil simplu (fără piese presate) într-o construcție sudată.
    
Întreaga placare exterioară din sticlă și foi de metal ușor a fost atașată cu un adeziv monocomponent. Pe lângă izolarea fonică a structurii, adezivul folosit a oferit o protecție suficientă împotriva coroziunii de contact și a asigurat în același timp etanșarea.


Datele tehnice ale VÖV-Bus II

Dimensiuni principale    
lungime    11250 mm
Lăţime    2500 mm
Înălţime    2840 mm
ampatamentul    5850 mm
Consolă frontală    2420 mm
Consolă din spate    3000 mm
Dimensiunea anvelopei    305/55 R 19.5 (832 mm Ǿ)
înălțimea podelei    540 mm
Etapa 1    340 mm
Etapa 2    200 mm
Lățimea culoarului central    530 mm
lățimea spațiului pentru picioare    600 mm
Înălțimea platformei    150 mm
Înclinarea podelei din spate    8% (11,27%)
Cercul tropical Ǿ    21,4 m

Greutate    gol / încărcat

Greutatea totală    8700 kg /15915 kg
Axa fata    3300 kg / 6082 kg
puntea spate    5400 kg     / 9853 kg

Înălțimea centrului de greutate deasupra carosabil    cca 950 mm    aprox. 1250 mm


capacitate StVZO
Regulamentul ECE

(10 persoane/m²+65 kg)    (8 persoane/m²+68 kg)
Scaune    45 de persoane    45 de persoane
Cameră în picioare    72 de persoane    60 de persoane
În total    117 persoane    105 persoane


Motor    Daimler-Benz, tip OM 407h, motor cu injecție directă în patru timpi, 210 CP la 2200 rpm, 779 Nm la 1300 rpm, 13,2 CP/t
Cutie de viteze    Daimler-Benz automat, tip W3D 080/2 cu retarder
director    Daimler-Benz, direcție hidraulică cu piuliță
Axa fata    O singură axă rigidă cu cauciucuri
puntea spate    Daimler-Benz, axă planetară exterioară cu anvelope dublă, HO7, i = 4,693
suspensie    Suspensie pneumatică pe ambele axe
Frână de serviciu    Sistem de frânare cu dublu circuit, frână cu tambur cu aer comprimat axa față și spate, tambur Ǿ 370 mm
Frână continuă    Daimler-Benz, retarder hidraulic
Frână de parcare    Fără legături prin acumulatori cu arc de pe puntea spate, acționați de o supapă de frână de mână lângă bord

Vehiculul avea numărul de șasiu 276.000.0001 și a fost în teste practice la Hamburg la Hochbahn ca mașină din 1980 și la EVAG-Essen ca mașină 3000. În 1982, vehiculul de testare a fost casat după finalizarea testelor.

Sursa: https://beku-bildarchiv.de/bildarchiv/voevbus2.htm

Ce ziceti de parbriz? Oare nu cumva aici au tras cu ochiul proiectantii de la TV/Autobuzul?

Stie cineva daca autobuzul londonez (Routemaster) si cel cel americam (school bus) mai sunt in zona Sema Park?

https://www.google.com/maps/@44.439844,2 ... Aw%3D%3D

ByOnu wrote here:
Care o fi povestea acestui exemplar de la Romprim? Clar nu pare a fi pentru casat, intrucat se afla pe pozitia respectiva de cativa ani.

Dl. Ing. Bucșan: Autobuz pentru IRTA, carosat pe șasiu PRAGA NDO SODOMKA (aproximativ 1948-1950).

https://google.com/maps/@44.3837322,26.1 ... 4!8i8192

UPDATE: intr-o conversatie pe Facebook, colegul @ADK a aflat ca exemplarul a fost achizitionat de un nou proprietar, iar in prezent nu mai este depozitat sub cerul liber.

De asemenea, se afirma ca ar fi apartinut Echipei Petrolul Ploiesti.

Video: Cum a ajuns un autobuz vechi pe cel mai înalt vârf din Munții Poiana Ruscă. Ciudățenia din vestul României
Daniel Guţă
Publicat: 19.11.2024 01:31

Un autobuz de epocă, transformat în urmă cu câțiva ani într-un refugiu montan, a ajuns o atracție pentru turiștii care explorează frumusețile naturii din jurul Vârfului Padeș, cea mai înaltă culme din Munții Poiana Ruscă.

Munții Poiana Ruscă au fost cunoscuți din vremuri îndepărtate pentru pădurile lor seculare, minele de fier și carierele de marmură și piatră, iar din a doua parte a secolului trecut au stârnit interesul statului român și pentru rezervele importante de minerale utile ca aurul, argintul, cuprul, plumbul, zincu, cobaltul, uraniul și cromul, unele exploatate parțial.

Cele mai multe dintre localitățile din jurul lor, cuprinse în județele Hunedoara, Caraș-Severin și Timiș s-au dezvoltat datorită industriei forestiere și mineritului, iar potențialul turistic al ținutului montan din vestul României a fost mai puțin valorificat.

Totuși, primele trasee turistice din Munții Poiana Ruscă au fost conturate încă de la începutul secolului XX, mărturie fiind cel mai vechi monument dedicat turistului, ridicat la Nădrag (județul Timiș) în 1914.

Monumentul de piatră poartă următoarea inscripție (în limba maghiară): „Dacă în calea ta treci pe aici, Bucurându-te de aceste locuri fermecătoare, Aruncă vălul uitării peste griji și gânduri, Căci numai cel care uită poate fi fericit”.

Din vechea localitate minieră Nădrag, călătorii urcă spre cel mai înalt vârf al Munților Poiana Ruscă - Vârful Padeș (1.382 metri), aflat la limita județelor Hunedoara, Caraș-Severin și Timiș, și pot coborî apoi spre Ruschița (Caraș-Severin), Vadu Dobrii și Bătrâna (Hunedoara), Luncanii de Jos (Timiș - video).

Indiferent din locurile de unde pornesc, traseele spre Vârful Padeș din Munții Poiana Ruscă (video) sunt dificil de străbătut într-o zi datorită lungimii lor, de cel puțin zece kilometri de mers pe jos, însă călătorii pe care lăsarea serii îi prinde pe drum se pot odihni într-unul dintre cele mai ciudate refugii montane din România, aflat în vecinătatea crestei.

În urmă cu un deceniu, Nelu Balaș un localnic din Nădrag pasionat de drumeții și bun cunoscător al Munților Poiana Ruscă a adus pe munte un autobuz Robur, vechi de câteva decenii, scos din funcțiune, pe care l-a transformat într-un adăpost.

„L-am transportat cu două taf-uri, i-am făcut terasă, iar cine ajunge la el se poate adăposti cu uşurinţă. Există o sobă pe lemne funcţională, lemne pentru aprins focul, veselă pentru pregătit mâncarea şi paturi de dormit. Singura mea rugăminte este ca cei care trec pe-acolo să lase lucrurile cum le găsesc când ajung şi să nu fure. Refugiul e un bun al tuturor”, relata Nelu Balaş, în 2015, în publicația Redeșteptarea.

După un deceniu de la inaugurarea sa, adăpostul - autobuz a supraviețuit timpului și a devenit un element pitoresc în decorul munților Poiana Ruscă, arată imaginile publicate de fotograful Lucian Ignat. Turiștii găsesc aici și câteva fotografii „de epocă” de la aducerea autobuzului.

Nelu Balaș a fost omul care a redescoperit și vechiul monument al turistului din Munții Poiana Ruscă, ascuns în pădurile de la marginea localității Nădrag.

Un monument asemănător, ridicat în anii ‘30 din marmură de Ruschița (video), se află la intrarea în comuna Rusca Montană (Caraș-Severin) și pare a fi o replică stilizată a celui mai vechi monument al turistului, de cealaltă parte a munților.

https://adevarul.ro/stil-de-viata/calato ... 399.html

Si fotografii din timpul transportului.

Stie cineva de unde ar putea proveni autobuzul?

Autobuzul londonez Routemaster din Bucuresti in anul 2010.

Fotografie 17 septembrie 2010, ziarul ADEVARUL:



Fotografii personale, 28 septembrie 2010:

Autobuz Blue Bird în zona FAUR