Postul de conducere diferă cu totul. La Muzeul Tehnic este un post care are acele manete, din păcate fără explicații.

PaulIP wrote here:
- controllerul Thomson folosește aceleași poziții "fizice" pentru accelerare și frânare?

Numai pentru acceleraţie, controllerul Thomson n-a avut niciodată poziţie pentru frânare.
Controllerul Thomson avea 8 poziţii, 2 de mers ( poziţiile 4 şi 8 ) şi 6 intermediare, de ajungere la poziţiile 4 şi 8, respectiv poziţiile 1,2,3 şi 5,6,7.

PaulIP wrote here:
- pe ce anume are vatmanița din poza de mai jos mâna dreaptă? Pare o manetă/robinet diferită de frâna pe aer și care nu se regăsește pe vagonul recondiționat.

Fix pe maneta de frânare are mâna.
Respectivele posturi de condus văzute de subsemnatul în original, în timpul funcţionării.  
Unii au fost contemporani cu vremurile.  
Existau 2 manete, una de frână şi una de deschis uşile. Uşile remorcii erau deschise de <<taxatorul>> remorcii respective.
Postul de conducere era aproape identic cu cel al tramvaiului V 56. ( Dacă nu chiar identic ).

Din ce tin minte, V09-urile aveau un zgomot de “decelerare” cind se apropiau de statie. Vatmanul trecea controller-ul intr-o treapta inferioara si se simtea cum reductoarele preluau din inertia vagonului iar turatia motorului se reducea treptat.

Nu cred ca asta era doar controlat din frina pneumatica, cred ca era si reglata electric (n-as spune reostatic).

Dar s-ar putea sa ma insel, sint foarte multi ani de atunci si singurul lucru care a ramas in amintire este zgomotul pe care il facea tramvaiul la apropierea de statie.

Referinta pentru mine era sectiunea dintre Piscului si Geamuri Multe, respectiv Mandravela  - Geamuri multe care erau destul de lungi - si intr-o stare relativ buna - asa incit tramvaiele ajungeau sa atinga chiar 25-30 km/h (ceea ce era o viteza spectaculoasa pentru acele vremuri).

Postul de conducere era, poate, functional identic, insa organizarea era complet diferita.

La V09 vatmanul statea (cind statea !) pe un taburet vertical si era in continua activitate, pe cind la V5* devenise mai ergonomic.

Arătându-i tatălui meu poze cu V09 și V56 restaurate (fiind contemporan cu ele, ca și andrei11), a recunoscut instantaneu cabina de V09, spunând că "exact așa arătau cele de pe linia 1, când locuiam în Tei". Este posibil, așadar, ca ambele variante de bord (și cel de pe vagonul recondiționat și cel de la Muzeul Leonida) să fi co-existat (dacă erau rezultatul inconfundabilei "performanțe" românești de a produce unicate în serie sau erau de generații diferite - de exemplu Thomson original vs adaptarea URAC - nu știu...).

Tehnic vorbind, să pui frână pneumatic de la o viteză de peste 10 km/h duce la unul (sau ambele) din următoarele rezultate:
- forța necesară acționarii robinetului să fie uriașă
- pasagerii să facă rapid cunoștință cu podeaua
În atari condiții, cumva trebuia frânat electric. Cel puțin așa are sens inginerește pentru mine (nu-s inginer, ci fizician ce-i drept)

Frâna era pneumatică şi atât.
Nu mi s-a părut că forţa necesară acţionării robinetului să fie imensă. De fapt la trenuri cum  e ? ( cum era ). Nu acţionai maneta cu o macara.

andrei11 wrote here:
Existau 2 manete, una de frână şi una de deschis uşile. Uşile remorcii erau deschise de <<taxatorul>> remorcii respective.

Foarte interesant! La vagonul motor acea manetă acționa ambele (sau toate 3, la EP) uși sau doar cea din față iar restul erau sub comanda taxatorului?

PaulIP wrote:
...La vagonul motor acea manetă acționa ambele (sau toate 3, la EP) uși...

Da.

319 pe linia 15 - București în anul 1954 Foto publicată pe pagina de facebook „Cineclic” - De la prospecțiile filmului “Citadela sfărâmată”

Cadru din timpul fimarilor, 15 nu avea ce sa caute in Cotroceni pe str. Carol Davila iar pe traseul real al acestuia nu existau portiuni de linie simpla. Asa li s-a dat din depou, scenariul nu prevedea expres vreun traseu de tramvai.

Suspect acel "319" scris cu umbra.

Asa erau scrise numerele de parc pe ele, in stil clasic cu "umbra", pana cand au iesit din circulatie la sfarsitul anilor '70. Daca vagonul a suferit vreo revopsire doar atunci sa se fi scris altfel numarul de parc. Erau facute manual fara sablon sau masti.
https://bucurestiulmeudrag.ro/profil/slacriteanu

Nu stiam ca erau scrise manual, dar tin minte ca “umbra” era aurie.

102 într-una din fotografiile expuse pe Bd. Libertății:

124 pe linia 14 - București în anul 1955
Foto publicată pe pagina de facebook „Cineclic” - De la prospecțiile filmului “Șofer de mare viteză”