subway guru wrote here:
Vrei totusi sa ne lamuresti de ce nu ar fi interesanta o fasie de 5m latime? Asa la prima vedere ar insemna o banda de circulatie de 3,5m plus 1,5m pentru trotuar sau pista de biciclisti.

Pentru că zona trebuie gândită unitar, un proiect care să includă o regenerare urbană a unui focar de infecție, care persistă de ani de zile. Dacă revitalizezi 5 metri și lași 5 mizerabili, e ca un măr pe jumătate stricat . E ca și cum într-un apartament de 3 metri înălțime, nezugravit de 20 de ani, dai cu lavabilă pe 1,5 m etc...
E de preferabil ca cineva să vină cu un proiect bun pentru Parcul Liniei pentru a realiza o oază de relaxare pentru acea zonă, dezvoltată destul de mult în ultimii ani...    

Normal ca trebuie un proiect unitar, dar ce mai e normal si unitar in ziua de azi?

Aron wrote here:
Mai exista o bucata de linie CF disparuta pe Progresului, fix in dreptul intersectiei de la Razoare(P-ta Danny Huwe ) unde s-a ridicat un bloc/ansamblu rezidential. Sunt curios daca liniile au fost scoase de cei de la CFR sau nu, stiu ca mereu trageau cu dintii de fiecare metru de sina pe care il au teoretic in grija.

Nici vorba! Sina care vine dinspre V. Milea si trece prin fata sediului PFR e bine merci la locul ei, numai ca-i putin acoperita cu ceva agregate minerale!
PS
Ansamblu rezidential Cortina Academy e ceva mai retras, linia e unde era inainte faimosul Golden Blitz, actuala locatie si a  ALSTOM, constructie a lui D. B. Eurotrading 98!

https://pressone.ro/parcul-liniei-cum-ar ... ucuresti

https://www.facebook.com/Proiectul.Liniei

Am profitat de faptul că proiectul a câștigat competiția Cities of Tomorrow la categoria administrație publică și am stat de vorbă cu inițiatorii săi. Am vrut să aflu detaliile din spatele acestor randări chiar de la cei care au gestionat tot: Grațian Mihăilescu și Samuel Stancu.

PressOne: Cum v-a venit ideea Liniei sectorului 6?

Samuel Stancu: Am fost la Sectorul 6 să vorbim despre potențiale colaborări pe proiecte de regenerare urbană, iar printre variantele și alternativele pe care le-au dat ei a fost și proiectul Liniei, care era în programul lor integrat de dezvoltare urbană – să valorifice strada Liniei.

Acum, ideea nu știu de unde a pornit exact, știu că și voi ați scris un articol, adică în research-ul meu am dat peste articolul vostru; inițiativa însă a pornit de la ei – că vor să facă ceva acolo, că există acolo proiectul PMB cu trenurile (n.r. proiectul de tren metropolitan al PMB).

Grațian: Practic, am văzut ce înseamnă să te duci ca ONG specializat în urbanism, să te pui la masă și să discuți, fără să vrei să vinzi ceva. Lucrurile ar trebui să fie mult mai flexibile și la fel am vrea să facem la Brașov sau la Timișoara: „Ce nevoi aveți?”, „Unde aveți lipsă de spațiu public?”, „Unde aveți o concentrare mare de oameni care ar avea nevoie de genul ăsta de spațiu public, ca să nu se mute dintr-o parte în alta, ca să ajungă într-un parc?”.


Linia CFR străbate orașul de la vest spre centru pe o distanță de peste 7 kilometri, ajungând până la intersecția Răzoare. Proiectul este gândit deocamdată pentru o porțiune de circa 2.5 kilometri, în zona rezidențială. Randare: Urbanize Hub
PressOne: Mi se pare foarte interesant ce spuneți, pentru că acest exemplu de colaborare dintre autoritatea locală și un ONG – lăsând creativitatea pe seama ONG-ului, e ceva nou pentru România. De aceea vă întreb: cum au decurs lucrurile de acolo? Și ce rol ați avut voi în acest demers?

Grațian: Noi ne-am asumat rolul ăsta din momentul în care am început proiectul – cel de facilitator.
Rolul l-am avut în schimbarea de idei, în organizarea de evenimente, în aducerea la masă a tuturor stakeholderilor – a părților interesate în acest proiect. Și tot aici am facilitat conectarea comunității cu administrația pe o expertiză tehnică legată de un spațiu public.

Cred că ăsta e viitorul în ceea ce se numește „Dezvoltarea Orașelor” și co-crearea de orașe și de spații publice – e nevoie de firme, de ONG-uri, de oameni care înțeleg planificarea și arhitectura urbană, dar care au și calități de comunicare și engagement.

Nu mai poți să desfășori lucrurile singur, doar ca administrație sau doar ca ONG. Vedem că ONG-urile sunt frustrate de faptul că unele administrații nu le ascultă. Ori, tocmai asta am încercat să arătăm prin acest proiect, că într-o colaborare există un win-win: ce le-am oferit noi, ei au câștigat.

Iar faptul că au câștigat le oferă acum vizibilitate pe o nișă de inovatori în România. Ieri, de exemplu, au primit ca premiu o invitație la târgul de investiții de la Munchen. Ceea ce e mare lucru, pentru că așa ți se deschid niște uși.

Lumea trebuie să înțeleagă, și în special administrația, că genul acesta de abordare deschisă, care nu ne mai chinuie să-i convingem să facă lucruri, este în interesul lor. Colaborarea noastră cu Sectorul 6 a fost foarte lină, fără clasicele probleme – în care să nu-ți răspundă la telefon.


Consultările publice pentru proiect au adus laolaltă reprezentanți ai societății civile, dar și locuitori interesați de cartierul lor. Foto: Urbanize Hub
Fără o implicare totală din partea lor, proiectul n-ar fi avut un foarte mare succes, pentru că noi, singuri, suntem mici față de puterea lor de comunicare. Ori, când au preluat materialele noastre și le-au împărtășit în grupurile lor, stimulând comunitatea să răspundă la provocările noastre, instant a venit feedback-ul lor și asta a contat enorm.

Samuel: Da, faptul că am avut o administrație deschisă și proactivă ne-a ajutat foarte mult în creionarea unei comunități.

În plus, și subiectul Liniei a generat o comunitate, unde oamenii chiar au fost interesați de idee și s-au implicat cât au putut de mult, inclusiv online, în consultări publice; au venit – și în perioada stării de urgență, și pe ploaie, și în timpul weekendului – peste 45 de oameni, ceea ce e extraordinar pentru o consultare publică în care nu era prezent primarul, ci doar city-managerul și un consilier.

A urmat apoi un mic brainstorming și am trecut la un studiu de prefezabilitate, să vedem ce lucruri își doresc oamenii, cum și le doresc și cum putem integra ideile lor în designul final. Am făcut o structură preliminară a proiectului, cu analize urbanistice, multicriteriale, am delimitat tronsoanele, am făcut cartare cu drone GIS (n.r. Geographic Information System)…


Secțiunea transversală a proiectului, cu spațiile alocate fiecărei activități în parte, în încercarea de a mulțumi fiecare parte interesată. Randare: Urbanize Hub
PressOne: Cu câți oameni ați făcut asta? Câți sunteți?

Samuel: Cu tot cu subcontractanți, undeva la 10 persoane. Dar când zic „subcontractant” mă refer la persoane punctuale, care au venit de pildă la o consultare publică și au montat un video. Însă oameni care au lucrat constant cu echipa de propuneri, numărăm undeva la 4-5 persoane.

Am avut studii de caz, am văzut ce exemple similare putem găsi și le-am ierarhizat în funcție de aplicabilitatea pe situl nostru, apoi am făcut un studiu socio-antropologic.

Acesta a fost cel mai important, de fapt, pentru că am avut o colegă antropolog care a știut exact cum să ia pulsul comunității și să pună întrebările perfecte pentru ce ne interesa pe noi; tot ea a organizat și partea de social media obținând un engagement și mai mare, iar la final, după ce am aflat tot ce vor oamenii și am stabilit problemele comunității, am început să facem partea de design semi-final și de propuneri.

PressOne: Din ce areal ați strâns opiniile? Pe toată lungimea proiectului sau pe zone specifice din el?

Samuel: Segmentul pe care l-am avut noi a început de la Valea Cascadelor până la Lujerului – partea rezidențială, pentru că o interesa de asemenea și pe Primărie. Proiectul inițial a fost gândit în mai multe faze, inclusiv un concurs de soluții într-o etapă finală, dar nu a fost cazul acum.


Secțiunea inițială a proiectului cuprinde atât o pistă de biciclete, linia presupusului tren metropolitan care s-ar mișca cu viteză redusă, cât și spații utilizate în comun sau dedicate diferitelor activități. Locuitorii au cerut și parcări.
Ca zonă de analiză am luat cartierul Militari, puțin și din Drumul Taberei și am inclus în țesutul ăsta și zone cu populație având o situație socială mai delicată. Am încercat și o incluziune socială; colegi sociologi și antropologi s-au dus pe teren și au discutat cu persoanele respective. A fost interesant, pentru că trebuie să propui o soluție care să integreze și cetățeanul cu vilă, dar să te gândești la un spațiu și pentru oamenii care-și scot vara grătarul și piscina gonflabilă în fața blocului ca să înoate copiii.

Lucrul ăsta a fost destul de dificil, și este dificil în orice intervenție, dar cumva, zic eu că prin ce am propus noi se vor armoniza toate chestiile acestea. Cam în acești pași mari s-a desfășurat demersul nostru.

PressOne: Mi se pare foarte interesat cât de în profunzime v-ați dus. Spuneți-ne și nouă una dintre problemele majore cu care v-ați confruntat.

Samuel: Proiectele de urbanism participativ în România sunt extrem de puține, dacă nu chiar inexistente. Sau cel puțin erau la momentul respectiv. Așa că încercam să vedem cum putem ajunge la un nivel mai mare de implicare a oamenilor, ca astfel ei să își creioneze acea conștiință civică.

Asta a fost una dintre provocări, să vedem cum putem defini conceptul ăsta de urbanism participativ și cum îl adaptăm în România unde nu există această istorie a contribuției, unde oamenii sunt șocați că le ceri părerea.

O a doua problemă a fost că ne-am aflat în plină pandemie – când nici noi nu ne vedeam fizic, totul era pe zoom, lucrându-se digital în 90% din cazuri. Apoi echipa care trebuia să meargă pe teren și să ia interviuri – cu mască, fără mască, în funcție de context.

Și la participarea publică, cea mai mare provocare logistică a fost faptul că nu se găsea un loc de întâlnire în interior, așa că am luat o remorcă de cercetare și activare de la Studio Basar, un fel de remorcă care se dezasamblează și se face ca un punct de lucru. Poți vedea expoziții, poți încercui chestii, scrie, practic tot ce e nevoie pentru interacțiunea cu localnicii.


Utilizatorii aplicației au putut muta piesele de mobilier urban, copacii sau alte elemente, pentru a-i ajuta pe proiectanți să-și dea seama mai bine cum văd locuitorii spațiul dedicat lor. Randări: Urbanize Hub
PressOne: Ce presupune proiectul acum?

Samuel: Putem începe de la rezultatele consultării publice, pe care le-am vrut ca să vedem exact ce doresc oamenii. Apoi am stabilit un top al priorităților și al problemelor. Printre problemele principale erau zonele insalubre, lipsa spațiilor verzi, parcările neregulamentare – toate legate de disfuncțiile zonei.
Iar ca priorități, la fel – piste de biciclete, spații verzi, spații de promenadă, zone pentru copii, sport, au fost foarte mulți care și-au dorit locuri pentru animalele de companie, și în principal, socializarea în aer liber.

PressOne: Tren metropolitan a dorit cineva?

Samuel: Au fost foarte, foarte puține răspunsuri în acest sens. Din 4 mii și ceva de răspunsuri la chestionarele, 3 sau 4 răspunsuri au fost pentru tren metropolitan.

Constrângerea ținea de faptul că trebuia să păstrăm linia de cale ferată. Și atunci a trebuit să punem în balanță ce își doresc oamenii și ce constrângeri legale și strategice avem, și să creăm un concept care să le combine pe cele două. Iar apoi am trecut efectiv la propuneri.


Spațiile pietonale sunt mărginite de zone de permacultură, dar și de spații de convivialitate, unde comunitățile se pot întâlni în aer liber. Randări: Urbanize Hub
Când am fost în noiembrie la congresul Smart City din Barcelona, acolo ne-am întâlnit fizic pentru prima oară cu cei de la Furban, care duc conceptul de urbanism participativ la un alt nivel, pentru că permit utilizatorilor finali să aibă un cuvânt de spus într-o platformă digitală integrată pe care au dezvoltat-o.

Și prin Furban noi am reușit să vedem exact ce-și doresc oamenii, cum își așază mobilierul, ce tip de pavaj folosesc, unde-și poziționează copacii, căile de acces. Iar lucrul acesta ne-a ajutat foarte mult pe noi, nu doar pentru zona pilot pe care am propus-o pentru design, ci am extras concluzii pentru întreaga amenajare a zonei.

PressOne: Câți au participat, dacă ai idee, prin aplicația Furban?

Samuel: În jur de 70-72 s-au înscris, ceea ce a fost super OK, activi s-au înscris în platformă și-au lucrat în jur de 30, dar la publicarea finală a proiectelor cred că au fost 7-8 persoane. Destul de mulți.

Grațian: E ca-n Rotterdam. Ei au pilotat asta în Rotterdam și cam tot atâta lume a intrat. Ca o paranteză, sectorul 6 și comunitatea respectivă e foarte implicată și cred că asta și din dorința lor de a schimba lucrurile în sector, de a vedea că se întâmplă lucruri.

Am avut răspunsuri la 4000 de chestionare. Am avut parte de o comunitate implicată, avidă după schimbare. Fără implicarea ei, am fi dedicat mult mai mult timp.

PressOne: Așadar oamenii v-au arătat ce vor și cum vor, vizual. Ce-ați făcut cu toate aceste date? Cum s-au alcătuit ele în proiectul final?

Samuel: După ce am avut studiul sociologic gata, cu infrastructura pregătită pentru propunere, am început să „desenăm”.

Am făcut conceptul, aveam un plan în care ne-am dat seama care sunt principalele interese ale oamenilor, am încercat să vedem cum putem insera aceste dorințe în niște buzunare de-a lungul parcului, am identificat terenurile care s-ar putea extinde – cele existente și cele cu potențial, am încercat să păstrăm linia de cale ferată și paralel cu ea să creăm acest coridor de mobilitate, pentru că până la urmă asta era scopul.


Linia presupusului tren metropolitan ocupă, din păcate, o parte foarte mare din proiect. Primăria Municipiului București ar putea modifica proiectul său de conectare periurbană prin crearea unui hub intermodal de transport fie la Depoul Militari, fie lângă stația de metrou Preciziei, lăsând astfel libere hectare întregi de spații verzi în locul unei linii inutile care să meargă până în centrul orașului.
Am lucrat și la proiectul de mobilitate urbană durabilă, am luat principii și concepte și de acolo, și cumva, prin faptul că am avut specialiști și-n peisagistică și-n urbanism, am creat o consultare profesionistă cu societatea civilă. La aceeași masă – online, am avut invitați specialiști, administrație locală și societate civilă. Am obținut astfel un nucleu de idei și sugestii pe care le-am încorporat apoi în soluția finală.

Grațian: Ce aș vrea eu ca lumea să înțeleagă este că noi am format o metodologie pe care, de acum încolo, o putem replica. Lumea mai trebuie să înțeleagă că spațiul este al CFR, dar sectorul 6 a poziționat în continuare prioritar acest proiect, și că dorește să obțină acest spațiu și să implementeze ceea ce am făcut noi.

Samuel și echipa au făcut un studiu de prefezabilitate care să îl dea direct la PT (n.r. proiect tehnic). Pe baza lui se poate intra cu proiectul tehnic direct. Așadar, următorul pas pentru administrație va fi să își reglementeze spațiul cu CFR, iar aici politicul contează foarte mult.


Vor fi create și spații de joacă pentru copii, cerute insistent de comunitățile vizate de proiect.
Samuel: Prin soluția noastră am integrat foarte bine ideea de tren metropolitan și parc urban, fără să se influențeze unul pe celălalt. Trenul este o idee care poate să fie sau nu, oricum nu mai devreme de 6-7 ani. În schimb, spațiul Liniei va fi redat comunității mult mai repede. Nu are sens să așteptăm trenul ca apoi să vină parcul ci, prin amenajarea propusă, va fi posibil ca oamenii să se bucure deja de acel spațiu.

Așadar, prima oară se va face parcul Liniei. Proiectul va fi o investiție pe mai mulți ani. Probabil se va începe cu porțiunea de la Cora Lujerului: acolo este făcut deja proiectul tehnic, studiul de fezabilitate, se așteaptă un aviz ca să înceapă lucrările.


Ce mai voiam să spun așa, ca un fun fact, că tot a menționat Grațian de cele 4000 de chestionare, prima oară când am văzut impactul ăsta pe care l-a avut o postare a lui Ciucu când ne-a recomandat – aveam 6-700 de răspunsuri, și am ajuns într-o singură zi la 3600, antropoloagei noastre nu-i venea să creadă pentru că pentru doctorate abia obțin un maxim de 800 de chestionare. Rezultatul ăsta a fost foarte surprinzător pentru ea, pentru că oamenii nu prea mai completează chestionare online.

Și ce-am mai văzut este faptul că primarul încearcă mereu să găsească finanțări. A avut o dezbatere publică cu investitori imobiliari și, printre condițiile pe care le-a pus investitorilor, mai ales în zona Liniei, este să contribuie la parc. Și cel mai probabil că le va da proiectul nostru ca să se ghideze după el. Iar săptămâna viitoare încercăm să aplicăm pentru un proiect european pentru o fază a doua a proiectului Liniei.

Scuze in avans pentru double post - nu vreau sa amestec articolul cu parerea mea.

Legat de ultima imagine, cea in care se arata ca pe ambele laturi ale liniei va exista un culoar SHARED SPACE. Chipurile o artera fara trotuare si fara carosabil care nu este nici-nici si in care toate categoriile de participanti la trafic au drepturi egale (corectati-ma daca inteleg gresit conceptul de shared space).

Mi se pare o capcana colosala. Ce va impiedica respectivele alei sa devina strazi pentru cei care vor vrea sa ocoleasca ambuteiajele de pe Maniu si Timisoara?

Shared space adica vine unul tare din spate si te claxoneaza sa te dai din calea lui ca el plateste taxe?

De ce ar baga si masinile in ecuatia asta cu Liniei?

Stiu de faptul ca acest concept are succes in Occident, dar la noi trebuie aplicat cu cap pentru a nu permite masinilor sa domine shared space-ul si totul sa se transforme intr-o banala strada pe care pietonii sa mearga in sir indian pe laterale.

Un aspect foarte important pentru un shared space echilibrat cred ca este cu siguranta volumul de masini. Daca sunt prea multe, atunci pentru pietoni dispare total elementul de relaxare pe care acest proiect vrea sa-l promoveze. Niciun pieton nu se va relaxa langa o coloana de masini de la Valea Cascadelor pana la Lujerului.

Avem macar legislatie care sa reglementeze conceptul de SHARED SPACE? Dpdv legal, ce reguli rutiere se vor aplica? Poate ai idee @Cristi N .

Shared space ar merge, spre exemplu, in spatele Ateneului Român, dar aici pe Liniei sa faci vreo 13m latime de < shared space > ... spune-i strada si aia e.

Oameni maturi sunteţi voi ?
La desene (  pe asfalt ) suntem primii !
Amintesc aici de o singură zonă, Calea Moşilor între Corneliu Coposu şi str Lipscani, başca până la intersecţia cu  Carol I.
Nu suntem în stare de nimic concret, numai kariocile sunt de noi.

Legislatia noastra este scrisa in romaneste deci nu o sa gasim nici shared nici space in ea, vad ca unde este trotuar, pista de bicicleta, spatiu verde si parcare este clar si pe romaneste, deci acolo este strada si gata, oricat de larga o faci si oricat stergi benzile, dupa latime tot strada de 2 benzi pe sens este. Nu inteleg care este problema cu acesti proiectanti(sau ce se considera ei), sunt ori imaturi, ori cu indicatii sa fraiereasca lumea, ori mai mult doritori sa castige premii decat sa vina cu o solutie de viitor.
Cat despre acel premiu, eu nu vad nici o valoare in acel proiect, adica lasam sina unde este, punem pe langa ea leagane, trotuar, spatiu verde si pista de biciclete, iar in ce a mai ramas punem strada ca sa se parcheze riveranii si sa fie ruta alternativa la Iuliu Maniu si Timisoara. Nici o vorba despre transport in comun, puteau pune un light rail pe linia aceea sau un troleibuz / autobuz pe baterii sau hidrogen pe acea strada, dar atunci trebuiau sa faca si statii, era mai mult de munca si deranjeau fanii plmbatului cu masina personala in oras si a parcarii gratis pe banda 1. Cat despre concurs, foarte bine ca se organizeaza concursuri dar cat timp nu stim nici cine a organizat, nici care au fost criteriile de inscriere, nici cine a jurizat si nici care a fost concurenta, nu se poate aprecia in nici un fel valoarea castigarii lui.

Adică cum nicio vorbă despre transportul în comun ? Dar linia la ce foloseşte ?

La nimic... e pe post de bibelou/monument. Solutia asta tare imi seamana a "sa impacam si capra si varza". Nu deranjam linia, nici nu o folosim, punem ceva acolo pe langa ea sa fie si cam atat. Ca sa poti folosi linia ar fi nevoie de 2 fire, respectiv de niste protectii astfel incat pietonii sa nu ajunga in calea trenului. Daca s-ar folosi linia in varianta din acest proiect am avea mocanita, nu tren metropolitan...

Vai de noi, am ajuns la mina unor primari incompetenti si penibili. Isi ascund carentele in spatele unor cuvinte goale si a unor desene colorate. Zau ca mi-e dor de Basescu la primarie.

Pina la urma inteleg ca CFR-ul are ultimul cuvint aici, oricit s-ar agita papagalii locali. Si CFR-ul nu se grabeste sa dea linia nimanui si cu atit mai putin sa incalce propriile regulamente privind siguranta circulatiei. Altfel spus, onorabilul primar de la sectorul 6 ar face bine sa se ocupe de ograda lui.

Din dreptul bd. Timisoara 92A, ai, ACUM, peste 3 km de cale dubla pana-n str. Lujerului. De acolo, pana la gara Cotroceni, sunt inca cca. 560 m unde te poti desfasura (nu-i nevoie de 7 linii cum erau in 90). Daca pui si aparatele de cale necesare pe aceasta distanta, n-as vedea de ce sa fie vreo problema in circulatia trenurilor de calatori la un interval decent.
Mai mult, daca de la bd. Timisoara 92A pana in dreptul str. Preciziei nr. 13, s-ar dubla linia, ca-i loc berechet, chiar n-ar mai fi nicio problema.

Pai cu linia nu ai ce sa faci, este a CFR Infra, si fara o decizie de sus ca nu mai este strategica tot a CFR Infra o sa ramana, cel mult sa vina un operator si sa o inchirieze sau sa cumpere trase.
Din nefericire dupa cum s-a vazut, linia Infra are un singur fir, cealalta linie este o uzinala ajunsa in prorpietate privata, deci ar trebui exproprieri.

Varii propuneri pentru o zona prototip.

Din punctul meu de vedere este mult prea incarcat. Exagerat. Unde este ... parcul? Iarba si copacii nu ne mai plac. Nu vreau sa-mi imaginez cum ar fi aratat Cismigiu sau Herastrau daca ar fi fost amenajate in zilele noastre. Fiecare metru patrat trebuie ocupat cu ceva astazi.

Arata ca un fel de "baga-le pe toate ca sa vada lumea ca suntem destepti" dar ca un prim pas este bun, spatiul este limitat si beneficiarii trebuie sa vada ca nu se poate face foarte mult. Pentru pasul urmator ar trebuii sa se faca o lista de dotari pentru fiecare proiect si apoi fiecare beneficiar sa voteze sa fie pastrate maxim 5 iar apoi sa se lanseze un nou concurs de proiectare care sa includa primele 5 cele mai votate.