S-au simţit bine aici, le-au trebuit vreo 15 ani ca să plece...

Corect...au plecat in 58.
La altii au plecat doar in 89...
Sau..deloc.

Puncte de vedere...Cotidianul.ro
Ştiu formula clasică, nu-mi pierd n minute din  viaţă să citesc Conserve. Cu C mare ! Cine are alergii la Conserve să nu citească. E pierdere de timp.

Un articol semnat de Peter Beinart.

Pericolul liderilor care nu cunosc istoria

Poate că azi pare bizar, dar la finalul anilor 1990, când administrația Clinton lua în calcul extinderea NATO doar în Polonia, Ungaria și Cehia – nimeni nu vorbea atunci despre Ucraina – titanii politicii externe americane erau înverșunați împotriva extinderii alianței. George Kennan, legenda vie care a inițiat politica americană de zăgăzuire a URSS, a spus că extinderea NATO este ”o gafă strategică de proporții”. Thomas Friedman, mare comentator de politică externă, spunea că este ”cel mai prost conceput proiect din perioada post-Război Rece”. Daniel Patrick Moynihan, considerat atunci cel mai erudit senator, spunea că ”nu avem idee în ce ne băgăm”. John Lewis Gaddis, cel mai în vârstă dintre istoricii americani ai Războiului Rece spunea că, ”istoricii sunt cu de acord: extinderea NATO este prost gândită, vine la momentul nepotrivit și este nepotrivită pentru realitățile post-Război Rece”.

Kennan, Friedman, Moynihan, Gaddis, Kissinger, Brzezinski sunt niște grei, nu niște fetițe. Cu toate astea, dacă astăzi ești de aceeași părere cu ei, ești imediat acuzat că ești prea pacifist. Ce s-a întâmplat? De ce nimeni dintre cei care au acum importanța pe care au avut-o acești oameni cu decenii în urmă nu le mai împărtășește viziunea?

O parte a răspunsului ține de experiența de viață. Bărbații amintiți mai sus au trăit Războiul Rece. Faptul că Rusia avea o sferă de influență era văzut de ei ca ceva normal – tragic, dar normal. Mulți dintre ei au prins și Al Doilea Război Mondial, când naziștii intrau în Polonia, Belarus, Ucraina, în statele baltice și se apropiau la câteva zeci de kilometri de Kremlin. Niciunul dintre acești strategi americani nu a lăudat modul în care liderii sovietici au asuprit popoarele aflate sub controlul lor, însă ei au înțeles temerile Rusiei și motivul pentru care Rusia vrea o zonă tampon în fața Vestului. Mai important, ei au recunoscut  că SUA nu pot interzice Moscovei să aibă această zonă tampon, pentru că nici Americii nu i-ar plăcea ca Rusia să ajungă până la granițele sale.

Franklin Roosevelt a spus asta în 1943, vorbind cu ambasadorul polonez. ”Vă așteptați ca noi și Marea Britanie să-i declarăm război lui Stalin, dacă va trece de granița pe care ați avut-o cu URSS? Chiar și dacă am vrea asta, Rusia poate mobiliza o armată de două ori mai puternică și nu am avea niciun cuvânt de spus”.

Dwight Eisenhower a spus un lucru asemănător în 1952, când a fost întrebat de ce, în calitate de comandant suprem al trupelor aliate în timpul războiului, nu a intrat cu trupele în Europa de Est. ”Nimeni dintre cei care mă întreabă asta acum nu s-a oferit să meargă la mamele tinerilor americani morți în război”, a spus atunci Eisenhower.

Kennan, Kissinger, Brzezinski au văzut cum președinții americani nu au făcut nimic când forțele sovietice înăbușeau rebeliunile din Ungaria, din Cehoslovacia, din Polonia. Ei recunoșteau limitele puterii americane în zona dintre Marea Baltică și Marea Neagră. Asta însemnă sa trăiești într-o lume bipolară.

Generația aceasta aproape că a dispărut. Joe Biden își amintește de Războiul Rece, însă este un politician care, în întreaga sa cariera, s-a aplecat după cum a bătut vântul. A fost împotriva războiului din Vietnam, dar în 1990 era adeptul intervenționismului liberal, apoi a susținut războiul din Irak. Biden a fost mereu de partea orientării majoritare de la Washington. Acum, este înconjurat de oameni născuți în anii 1990, de cei născuți în anii 1970-1980, de oameni care s-au format într-o lume unipolară.

Dacă te-ai născut în anii 1970 sau 1980, știi doar despre Mihail Gorbaciov când vine vorba despre liderii URSS, despre acel Gorbaciov care a ridicat steagul alb geopolitic. Sau știi despre Boris Elțîn, care în timpul vizitei din 1994 la Washington s-a îmbătat atât de rău, încât a ajuns să fie recuperat de Secret Service, noaptea, în lenjerie intimă, în timp ce căuta să cumpere o pizza pe Pennsylvania Avenue.

Spre deosebire de profesioniștii politicii externe din perioada Războiului Rece, cei mai mulți dintre cei de astăzi au crescut văzând în Rusia nu un rival, ci un factor iritant sau de-a dreptul o glumă. Experiența lor de viață îi face să considere că o sferă de influență a Rusiei, chiar și limitata la unele foste republici sovietice, este ceva anormal și inacceptabil. Iar asta i-a făcut să creadă că SUA pot interzice Rusiei să aibă  asemenea sferă de influență, iar asta cu niște costuri minime.

Când Kennan privea la harta Europei, în anii 1990, era extrem de mulțumit că influența Rusiei nu se mai extinde până la Berlin. Însă succesorii săi de astăzi sunt absolut înfuriați că sfera de influență a Moscovei îndrăznește să ajungă până la Minsk, Astana și în Donbas.

Firește, nicio generație nu este monolitică. Nu toți politicienii, comentatorii care s-au format în perioada post-Război Rece văd la fel politica față de Rusia. În fiecare generație se nasc dezbateri inter-generaționale. Din păcate, actuala dezbatere din cadrul acestei generații este cea între tabăra care crede că renunțarea la extinderea NATO este similară unui Munchen 1938 și tabăra unuia precum Tucker Carlson, căruia nu-i pasă de Ucraina, pentru că nu-i place democrația liberală. Carlson spune că SUA sunt conduse de o elită globalistă trădătoare. Pentru Carlson problema nu este că SUA nu au puterea de a se opune lui Putin, ci că SUA oferă o alternativă liberală la Putin.

La Washington mai există oameni care vor să adapteze viziunile lui Kennan și Kissinger la vremurile actuale, însă niciunul dintre ei nu este în administrația Biden. Cei care dețin puterea la Washington  sunt susținători ai lumii unipolare, în timp ce spun că unipolaritatea a murit. Ei spun mereu că lumea a revenit la competiția dintre marile puteri, însă nu fac nimic pentru a adapta SUA la o asemenea lume multipolară – ei susțin în continuare, mascat, unipolaritatea americană. Când spun că America trebuie să concureze cu Rusia si China, ei spun, de fapt, că America trebuie să împiedice Rusia și China să evolueze, pentru a menține lumea în frontierele dominației americane din anii 1990, când PIB-ul Chinei era sub o treime din cel al Americii, iar Rusia era prăbușită.

Strategii americani din generația Războiului Rece nu erau deloc niște modele de moralitate. Kennan avea viziuni rasiste. Kissinger și-a dat acordul pentru niște crime odioase. Nu sugerez că ar trebui luați mereu drept far călăuzitor în politica externă. Însă ei au înțeles că puterea americană trebuie să aibă niște limite, pentru ca lumea să fie împărțită cu adversarii. America nu poate încălca mereu aceste limite impunând în permanență sancțiuni economice și declarând că sferele de influență sunt imorale. Bărbații de stat din trecut au învățat o serie de lecții pe care succesorii lor nu le-au învățat. Mă tem că următoarele săptămâni le vor da o lecție dureroasă”.

Am un virus în calculator.  A dispărut Ucraina dar în schimb s-a mărit Moldova. Mă scapă cineva de el ? Marele Ducat al Lituaniei a fost una din ţările   Europei de Est şi  a existat între secolele XII și XVIII .

Născut în urma încoronării Mindaugasului într-un proces de unificare a populațiilor locale început încă din 1230, Marele Ducat al Lituaniei a dobândit o pondere militară, politică și economică în cursul secolelor următoare: perioadele de cea mai mare dezvoltare urmează să fie urmărite înapoi la domniile lui Gedimino (Marele Duce din 1316-1341) și Vitoldo cel Mare (1401-1430). Când Jogaila , regele Poloniei, a stipulat Uniunea Krewo în 1386, au avut loc două mari schimbări în istoria Lituaniei: convertirea la creștinism și începutul unei uniuni dinastice între țara baltică și Polonia. Momentul de glorie al Marelui Ducat a fost atins la scurt timp după aceea în secolul al XV-lea , când a devenit unul dintre cele mai mari state din Europa.

Diverse vicisitudini i-au implicat pe lituanieni în anii 1400 cu cavalerii teutoni , care s-au prăbușit la scurt timp după aceea, Moscova în creștere, care aspira să dobândească un rol central în regiunea baltică și Polonia, cu care relațiile s-au deteriorat. Relația cu acesta din urmă s-a schimbat în 1569, când a fost sancționată constituția Confederației polono-lituaniene ; fuziunea Vilniusului cu regatul polonez a presupus constituirea unei entități federale , în care Lituania - deși nu mai exista de facto  - a păstrat o anumită autonomie în domeniile legislativ, militar și financiar.  Promovarea constituției poloneze în mai 1791 a sancționat dispariția autonomiei lituaniene. Mai mult, Polonia a fost curând invadată de ruși și câteva luni mai târziu de revolta Kościuszko din 1794, teritoriul a suferit partiții și a încetat să mai existe în anul următor, devenind parte a Regatului Prusiei și al Imperiului Rus .

Lituania a revenit   stat independent doar în 1918.

Moment in timp..
Nu cred ca este extrem de important ce a fost acum mii sau sute de ani.
Conteaza ultima periada de max 200 ani...adica cateva generatii..
Ca altfel avem multe, multe surprize
De ex asta...



Sau transilvania..ce exceptand o microperioada in 1600...e la noi din 1918...restul?

Deci...sa nu cadem in plasa rusa...

aztec wrote:
Nu cred ca este extrem de important ce a fost acum mii sau sute de ani [în urmă].

Adică cum ? Numai americanii au alergie la istorie, eu au început de prin 1600, cu criminali, violatori, depilatori, etc.  Crema societăţii englezeşti ! Ba e bine să cunoaştem şi ce era prin 1500 ( şi ceva ).
E bună şi harta ta, unde e Ucraina ?
Nu, nu cad în plasa rusă, sunt neutru.

A...aia de zici tu , crema...au "plecat" in Australia..
In America au plecat de peste tot...pana si din Romania, dar din alte motive in principal.
Acum...vezi cum e...depinde cum privesti istoria..

Spune cand a fost Dobrogea pamant romanesc..
Deci nu conteaza extrem de mult daca ne ducem inapoi in timp. Conteaza ce se agreează la nivel național și internațional  si ce vor cu adevarat cei ce locuiesc pe acel teritoriu.
Nu la presiunea "vecinului" sau a anumitor grupuri de interese.

Apropos..rusii din ucraina lupta contra rusilor din Rusia..
Vor sa ramana rusi ucrainieni...
Asa se aude ..dar nu la Rossia24..

Sa nu uitam ca mai avem un defunct imperiu mai la sud, nu doar la est.
Daca se trezeste si ala sa vrea sa isi refaca teritoriu...noi unde mai mergem la mare?
Ca si ala are un dictator...noroc ca e momentan in NATO, si ca trebuie sa treaca de Bulgaria prima data...ca si acolo e cu schepsis harta daca maniau dupa metoda ta de a vedea istoria...

O mica si cine stie cat de exacta miscare a granitelor in istorie
https://youtu.be/UY9P0QSxlnI

Ochii mari pe Odesa

Nu stiu daca e bine ca presa filmeaza astfel de pregatiri de aparare ale ucrainienilor. Si Recorder filmase zilele trecute chiar din strada unul dintre centrele de recrutare ale celor din rezistenta. Presa este si ea sursa de documentare pentru armata rusa.

Astea cu V sunt blindatele dinspre Belarus

Lipsea protagonista principala (”fata” lu' tata) sa iasa cu ”artificii”! Pacat ca n-a aparut sa-i surprinda live pe stimabilii descalecatori!

Pentru colegul ByOnu

Turcia a anunţat vineri că îşi mută ambasada din Ucraina de la Kiev la Cernăuţi, oraş situat la circa 40 de kilometri de frontiera cu România, transmite AFP.