Uranus = Ur-anus (your anus) ... ?

Stefan2011 wrote:
...De acesta cladire ce sa mai zic...

Dar de astea de pe Mosilor Vechi? In prima poza este cladirea care s-a prabusit partial pe linia de tramvai, fiind daramata la o luna distanta. Dar despre Hanul Solacolu? A fost evacuat acum 2 ani si i s-au montat niste usi metalice, dar va dati seama ca nu li s-a facut frica si gata au plecat. Uitati-va putin in ce hal pot arata, cum de s-a permis asta? ... N-ar fi interesant ca intr-o noapte sa ia foc asa?

@all:
recomand 'calduros' tuturor sa citesca 'dialogul' dintre 'profesionisti' si 'bucuresteni' indicat de @chevic...
Clarifica multe lucruri 'direct de la sursa', fara 'distorsionarile grotesti' ale ziaristilor 'de doi bani'...

uranus = u'r anus =  your anus adica gaura cu*ului matale.
dar e o exagerare, sa fim seriosi. intai ca numele nu vine de la planeta ci de la zeul 'tata Cer' din mitologia greaca, unul din zeii primordiali (de fapt e inainte de zei, caci Uranus si Gheea (mama Pamant) au nascut si zeii si titanii, ei au fost primii-primii dar ma intind). doi ca daca interzicem toate cuvintele care in alta limba inseamna prostii ar trebui taiate multe.

OFF-topic:
'Anglofonii' sunt tare 'amuzati' cand ne aud pe noi romanii, zicandu-si in sinea lor ca 'suntem tare porcosi la gura' pentru dialoguri 'banale' de genul:
'Ce mai faci?' / 'Bine fuck!'
Dar astea-s doar 'prostioare picante'  pentru 'obsedati'...
ON-topic:
Declaratii dupa sedinta de guvern de miercuri:
Declaraţiile ministrului Dezvoltării Regionale şi Turismului, Elena Udrea, la finalul şedinţei de guvern

Trecem la legislaţia privind construcţiile şi urbanismul. Astăzi am aprobat, în sfârşit, în guvern o ordonanţă de urgenţă prin care modificăm şi completăm Legea nr. 350/2001 privind amenajarea teritoriului şi urbanismului. Spun „în sfârşit” pentru că avem un lung demers de restructurare a legislaţiei referitoare la urbanism şi construcţii, în încercarea ministerului, ca autoritate naţională competentă, de a asigura pe viitor o dezvoltare durabilă a oraşelor, o dezvoltare coerentă, o creştere a calităţii vieţii şi o regenerare integrată a localităţilor din România. Este un demers pe care în repetate rânduri l-au solicitat şi ONG-urile, societatea civilă, asociaţiile profesionale şi, nu în ultimul rând, este o solicitare în raportul preşedinţiei, raportul transmis guvernului pentru patrimoniul construit, situri istorice şi naturale. Este un efort pe care ministerul îl face de câteva luni şi care s-a finalizat cu aprobarea acestei ordonanţe prin care se introduc câteva reglementări pentru ceea ce înseamnă dezvoltarea urbanistică şi patrimoniul construit în acest moment.
Practica de până acum, generată de contextul social şi economic, arată că legislaţia este depăşită şi se simţea nevoia intervenţiei autorităţii centrale pentru crearea unui nou cadru legislativ, care să corespundă nevoilor actuale de dezvoltare urbană, de dezvoltare economică în cadrul localităţilor, dar în acelaşi timp care să restabilească prioritatea interesului public în faţa interesului privat, interesului economic imediat. Restabilim, în acelaşi timp, rolul autorităţii publice, fie că vorbim de autoritatea publică centrală cu competenţele pe care le are prin lege, fie că vorbim de autoritatea publică locală, în ceea ce priveşte dezvoltarea durabilă a oraşelor. PUZ-ul, planul de urbanism zonal care ajunsese în ultima vreme un instrument, prin care orice persoană interesată putea să modifice documentaţiile de urbanism generale în funcţie de interesul pe care îl avea, îşi recapătă rolul de instrument important în planificare urbană pe care ar fi trebuit să îl aibă permanent. Eliminăm practicile urbanismului derogatoriu care s-au creat în ultimul timp şi care au generat dezvoltarea incoerentă şi exagerată a patrimoniului construit, o dezvoltare care nu respectă de cele mai multe opri nici o regulă, nici măcar regulile care existau în legislaţia actuală. Efectul este vizibil de către oricine care urmăreşte modul în care în ultimi 20 de ani s-a construit în România. PUZ-urile, datorită lipsei mijloacelor financiare ale autorităţii publice locale, au ajuns să fie subvenţionate de către investitori, lucru care de foarte multe ori duce la ignorarea interesului public şi la aprobarea planurilor de urbanism zonal aşa cum sunt dorite de către cei care le finanţează. Dat fiind contextul economic, care în continuare lipseşte de mijloace financiare o mare parte din autorităţile publice locale, prin modificările prin care le facem nu excludem în totalitate posibilitatea ca, în continuare, planul de urbanism zonal să fie finanţat şi din fondurile investitorilor. Numai că limităm această posibilitate la câteva cazuri care să reprezinte, într-adevăr, investiţii importante care să ducă la dezvoltarea economică a localităţilor. Şi v-aş da următoarele exemple: se acceptă ca PUZ-urile să fie finanţate de către investitori, de către dezvoltatori, în condiţiile în care se solicită planul de urbanism şi autorizaţie de construire pentru parcuri industriale, parcuri comerciale, noi cartiere rezidenţiale, infrastructură de transport şi numai pentru suprafeţe de teren foarte mari. Astăzi, ca să puteţi înţelege diferenţa şi ce va aduce bun modificarea legislativă pe care am făcut-o în acest sens, oricine poate să facă un PUZ derogator de la planul de urbanism general pentru o suprafaţă de 1000 de metri. Deci oricine care doreşte să-şi construiască o locuinţă fără să respecte prevederile, planul de urbanism general, poate să o facă pe bani proprii şi să deroge - fără să ţină cont de caracteristicile urbanistice, volumetrice ale zonei respective - să deroge prin plan urbanistic zonal şi să dea naştere, aşa cum putem vedea de foarte multe ori, unor construcţii care nu au nici o legătură cu zonele învecinate. Putem vedea blocuri de 10 etaje lângă locuinţe de P+1, putem vedea în felul acesta că răsar întreprinderi economice sau clădiri cu destinaţie economică în zone rezidenţiale, lucruri care cu siguranţă că nu sunt de dorit şi pentru oprirea cărora era necesară intervenţia statului.
Pentru a ne asigura că aceste PUZ-uri aduc cu adevărat o creştere pentru comunitatea locală, condiţionăm eliberarea şi aprobare acestor PUZ-uri de prezentarea de către investitori a unor informaţii cu date despre ce efecte pozitive şi consecinţe vor genera dezvoltările pe care investitorul le propune spre aprobare, în aşa fel încât comunitatea să ştie dacă este în măsură şi dacă este util să aprobe un astfel de plan de urbanism zonal şi, în acelaşi timp, să ştie şi ce costuri îşi asumă aprobând un astfel de plan de urbanism.
În implementarea Convenţiei europene a peisajului, la care România este parte semnatară, au fost (...) responsabilităţi referitor la identificarea şi reglementarea unor teritorii cu valoare remarcabilă prin coerenţa peisageră, teritorii având valoare particulară în materie de arhitectură şi patrimoniu. Pentru aceste teritorii planurile de urbanism se elaborează, în colaborare, de către Ministerul Dezvoltării Rurale şi Turismului, Ministerul Mediului, Ministerul Culturii, în aşa fel încât reglementările pentru aceste zone de importanţă naţională să se facă în mod coerent şi respectându-se interesul public, interesul general.
Tot datorită contextului economic actual ne aflăm în situaţia în care autoritatea publică locală nu îşi poate finanţa, de foarte multe ori, planurile de urbanism general. În peste 35% din situaţii, în România, PUG-urile, aşa cum se întâmplă şi la Bucureşti, sunt expirate. În lipsa unor planuri de urbanism generale valabile este foarte greu să poţi să ai o viziune de dezvoltare urbanistică, de dezvoltarea a patrimoniului construit, pe viitor. Atunci când este vorba de investiţii cu adevărat valoroase pentru comunitate, modificările pe care le-am făcut permit să fie prelungite planurile de urbanism general pentru o perioadă de 2 ani de zile, în aşa fel încât aceste investiţii cu adevărat importante pentru comunităţii să nu fie blocate. De asemenea, dăm posibilitatea autorităţilor publice locale, tot pornind de la realitatea că de foarte multe ori duc lipsă de surse de finanţare şi de personal calificat, să-şi organizeze în comun servicii de specialitate precum urbanismul şi autorizarea în cadrul Asociaţiei de Dezvoltare Intercomunitară. Asta înseamnă că la nivelul unui judeţ nu obligăm fiecare autoritate publică locală să aibă arhitect şef propriu, serviciu de urbanism propriu, ci pot să se asocieze la nivelul judeţului şi să aibă astfel de servicii comune.
O altă prevedere extrem de importantă pe care o introducem prin aceste modificări: nu mai permitem intrarea în legalitate. Astăzi, deşi legea spune că pentru a edifica o construcţie este obligatoriu să ai autorizaţie de construire, este des întâlnită situaţia în care se construieşte fără autorizaţie, urmând ca în baza legii permisive sub acest aspect să se solicite intrarea în legalitate. Se mai întâmplă ca autorizaţia de construire să fie depăşită, nerespectată de foarte multe ori, ştiind că după edificarea construcţiei poţi să soliciţi intrarea în legalitate. Adică unii sunt corecţi, respectă legea în vigoare, solicită autorizaţii de construire şi construiesc în baza acestor documente, alţii ignoră legea, construiesc în lipsa acestor documente, ştiind că ulterior pot să le obţină, indiferent cât de mare este abaterea faţă de reglementările legale. Noi introducem, prin modificările la Legea 350/2001, imposibilitatea eliberării planurilor de urbanism de intrare în legalitate. Deci o construcţie odată ridicată cu încălcarea legii nu mai poate primi PUZ de intrare în legalitate sau documentaţie de intrare în legalitate, urmând ca prin Legea 50, legea construcţiilor, să decidem ce se întâmplă cu aceste construcţii. Propunerea pe care o vom face este ca aceste construcţii edificate fără documente şi fără respectarea legislaţiei să fără să fie demolate, să nu existe posibilitatea ca prin avizul autorităţii publice locale, aşa cum se întâmplă astăzi, ele să fie recunoscute ca legale. Astăzi, legea prevede că în această situaţie constructorul sau beneficiarul, proprietarul, poate solicita intrarea în legalitate, iar autoritatea publică locală are două variante: să accepte această solicitare, sau să o refuze şi să dispună demolarea. În următoarea modificare pe care o vom face, şi anume la Legea 50, legea construcţiilor, vom propune o singură variantă pentru cei care nu respectă legea şi construiesc fără să ţină cont de ea, varianta fiind demolarea acestor construcţii. Şi m-aş bucura să văd şi eu că în România încep să se demoleze construcţii care s-au ridicat în mod ilegal şi în pofida tuturor reglementărilor pe care, totuşi, statul s-a străduit să le creeze de-a lungul celor 20 de ani.
Toate aceste eforturi care s-au finalizat, deocamdată, cu modificarea acestei legi, continuă. Vom încerca să modificăm cât de curând Legea 50/1995, legea construcţiilor.
Între timp, ne bucurăm că funcţionează un instrument pe care l-am aprobat la sfârşitul anului trecut. Şi anume, prin ordin al ministrului, a fost aprobată procedura de consultare publică obligatorie în ceea ce priveşte autorizarea planurilor de urbanism şi autorizarea construcţiilor. Deci mai există un control, un control al societăţii, în momentul acesta, al societăţii civile asupra documentaţiilor de urbanism şi asupra viitoarelor construcţii care urmează să se edifice.
Reporter: Am dori o simplificare. Practic, să înţelegem că de acum încolo PUZ-urile şi PUG-urile nu vor mai fi aprobate de primării, ci de această comisie...
Elena Udrea: Nu, ele sunt în continuare aprobate de primării, nu este nici o interferenţă în atribuţiile autorităţii publice locale. Şi astăzi PUG vin spre avizare la Ministerul Turismului şi vin din totdeauna, pentru că este autoritate centrală cu atribuţii în urbanism şi construcţii, nu modificăm nimic în ceea ce priveşte competenţa autorităţii publice locale, noi doar le dăm posibilitatea să respingă solicitările celor care încalcă legea construcţiilor, legea urbanismului şi apoi vin să ceară intrarea în legalitate. Pentru a încerca să limităm tentaţia autorităţii publice locale de a ceda, în asemenea situaţii, insistenţelor proprietarilor de construcţii ridicate ilegal vom reglementa în aşa fel încât să nu existe decât o singură opţiune, şi anume demolarea acestor construcţii ridicate ilegal şi nu intrarea lor în legalitate.



Emitent: Guvernul Romaniei – Biroul de presa

Data: 02.02.2011€

Iata un ministru care stie despre ce vorbeste!    Sa inteleg ca Nutzi a terminat cu dezvoltarile imobiliare proprii si incearca sa blocheze concurenta sa repete drumul parcurs de ea in obtinerea de Puz-uri? La drak' suntem o tara de hoti si ne conduc cei mai buni dintre noi, mor de invidie... Cat despre demolarea constructiilor ilegale, cat timp se "lupta" juristii eminenti ai primariilor cu baietii grei ai baroului, pot sa dorm linistit si daca-mi fac ilegal o vila pe peluza Salii Palatului  

Alo Domnu', putin respect, sunt baiat fin, nu vreau casa de munte, m-am gandit la o casa modesta in stil deltaic, acoperita cu stuf!    
Si sa nu uit, pot sa-mi tin yahtul pe Cismigiu, nu?!

In ceea ce priveste termenul de finalizare pentru acest tronson de bulevard si anume anul asta, eu am mari indoieli, cel putin in ceea ce priveste portiunea din dreptul halei matache. Daca se va trece la translatarea halei, acest proces complex va dura ceva si cu siguranta va duce la intarzieri pe acea portiune, iar  un bulevard din care lipsesc 100 de m e ca si cum nu ar exista, deoarece nu poti ajunge din punctul A in B.
In ceea ce priveste hala, poate singurul element mai valoros este basorelieful de deasupra intrarii, dar din pacate, cand treci pe acolo, portiunea de tencuiala cazuta chiar din stanga basoreliefului parca iti atrage mai mult atentia, dar intr-un sens negativ. Cu siguranta, acel basorelief ar putea fi salvat si pus pe o alta cladire.....
In ceea ce priveste "monumentalitatea" halei matache, discutia e lipsita de sens....
Daca ar fi sa cream un indicator pentru a masura "monumentalitatea" unui obiectiv, am putea de exemplu sa numaram turistii straini si distantele pe care le-au parcurs pentru a vedea acel monument. Dar daca stau bine sa ma gabdesc, nu cred ca au venit prea multi turisti dn SUA, Japonia, Australia, Franta, Germania, etc.. sa vada "Hala Matache", poate doar acel gen de turisti care se duc in Coreea de Nord, dar care se duc sa se IMGROZEASCA (sa simta un thrill puternic down their spine), nu sa ADMIRE, precum te duci la Paris de exemplu, sau la Roma.
De aceea, in legatura cu aceste case de valoare, monumente, etc, despre care se tot trancane aici pe la noi, eu zic ca trebuiesc niste principii clare, simple si transparente de a ridica un zid la rangul de monument:
1) sa fie in circuitul public: fie in proprietate de stat, fie in proprietate privata, iar cand mi se scoala mie sa vad acel monument, sa ma duc, si sa-l vad, ca la muzeu.
2) a)sa aiba insemnatate deosebita pentru cultura/istoria tarii, adica acel zid sa fie cunoascut ca pe data de t, acel zid a servit cu scopul p pentru desfasurarea unei activitati a, activitate care a influentat istoria/cultura tarii, etc.
b) sau, in cazul in care "monumentul" nu a jucat un rol esential in istoria/cultura poporului, atunci acel monument sa aiba ca autor, o personalitate in domeniul artistic (recunoscuta la nivel national dar si international), iar aceal "monument" sa prezinte elemente cu caracter de unicat, caracter determinat de calitatea executiei, dar si de calitatea deosebita a materialelor, care sa determine un caracter de raritate, unicitate (de exemplu dantela de piatra, dar in nici un caz elementele decorative din ipsos/ciment care se pot produce in serie, si care sunt aplicate pe fatada cladirilor, gen "La Mitocanu"). Iar caracterul de unicitate este acela care determina valoarea unui obiect ca opera de arta.
3) valoarea acelui bun imobil (zidul), vazut ca monument sa fie mult mai mare decat valoarea acelui bun imobil (valoarea materialelor, a terenului de sub acel monument, etc) vazut ca bun obisnuit, asa cum de exemplu, valoarea tabloului "Mona Lisa" este mult mai mare decat valoarea materialelor (ramele, panza, vopseaua) care alcatuiesc tabloul.
4) acel monument, sa fie cunoscut de public, iar din fondurile obtinute de pe urma exploatarii acelui monument in scop caracteristic, sa se poata finanta intretinerea acelui monument si prezervarea lui. (adica sa fie suficienti vizitatori, incat din banii de bilete sa se finanteze intretinerea acelui monument, fara ca sa devina o gaura neagra pentru buget).

Daca aceste conditii nu sunt indeplinite cumulativ, atunci, respectivul "monument" este doar un simplu zid.
Dar pentru cei care nu au vazut monumente (fiindca statul i-a tinut ca pe niste animale in cusca), este lesne de inteles, ca orice zid, care are cel mai mic element de design, va fi vazut drept monument. Aceasta disperare, are radacini mai degraba psihologice, determinate de un regim politic care nu a permis oamenilor sa cunoasca ceea ce este un monument (aceasta psihoza, s-a mai intamplat pe plaiurile mioritice, de exemplu cand s-a deschis bursa de marfuri de la Bucuresti, si incepusera sa se tranzactioneze pe bursa fisete, covoare, manusi, precum si alte articole care nu prezentau caracteristica de fungibilitate, necesara bunurilor bursiere, nu-i de mirare ca Bursa de mf B e doar o umbra tinuta artificial in viata). Regret sa spun, dar Bucurestiul nu are acel tip de monumente despre distrugerea carora tot se trancane. Teoria mea se confirma prin faptul ca toti detinatorii de astfel de "monumente" nu au putut obtine venituri de pe urma exploatarii "monumentelor" in scopul caracteristic, nici cat sa asigure o intretinere precara a acestora, iar monumentele au ajuns ruine.

De asemenea, ridicarea oricarui zid de 100 de ani la rang de monument este din punctul meu de vedere un proces precum inflatia: asa cum banca nationala, cu toata independenta ei inchipuita scoate bancnote fara nici o acoperire doar de dragul de a acoperi deficitele statului (condus de incompetenti), asa se intampla si cu "monumentalizarea zidurilor", acelasi fel de proces, care in mod paradoxal erodeaza valoarea monumentala a monumentelor adevarate. Astfel, asa cum emisiunea de bancnote fara acoperire devine inflatie (cresterea preturilor), iar prin acest proces, statul respectiv (autoritatea care a ordonat acea masura) isi pierde "prestigiul, increderea poporului, etc, daca le putem spune asa", totodata cu distrugerea puterii de cumparare (caracteristica banilor), asa se intampla si cu "monumentalizarea" excesiva: daca orice zid devine monument, atunci putinii naivi ce vor crede ca acele ziduri sunt cu adevarat monumente si poate vor dori sa faca "turul monumentelor bucurestene", vor ramane surprinsi neplacut, iar experienta lor va ajunge fie la foarte multi prieteni/cunostinte, fie pe forumuri de turism, sau pe trip advisor, si astfel, prestigiul, renumele, increderea in acele autoritati care au monumentalizat orice zid va scadea, si totodata, acele monumente adevarate vor avea de suferit, ca urmare a deceptiilor si a nemultumirilor turistilor, din ce in ce mai putini vor cauta Bucuresti. Partea proasta este ca aceste fenomene, precum inflatia (fie ea de bani sau de monumente) apare exact acolo unde exista saracie (fie ea de valoare economica fie ea de monumente), si unde se doreste in mod fortat si artificial o "imbogatire, daca ii putem spune asa", doar ca aceasta abordare este una pe termen scurt, iar urmarile sunt foarte grave, si determina chiar pericritarea scopului initial, intrucat aceste dorinte patimase, sunt sustinute doar cu vorbe si nu cu situatii reale.
In ceea ce priveste arhitectura romaneasca, Ion Mincu a fost un importator stralucit, care s-a scolit la Paris si de unde a adus niste forme, pe care le-a prelucrat putin, le-a adaptat la plaiul mioritic. Daca in tara X  s-ar inventa nu stiu ce noua tehnologie si eu as face un contract de distributie cu acea companie, cu clauza de exclusivitate, atunci as fi singurul care as importa acea tehnologie in tara, asa a fost si cu Mincu, iar caracterul exclusiv a fost dat de dificultatea  de a merge la universitatea de arte frumoase din Paris in sec 19. Nu oricine putea sa faca asa ceva pe atunci.
Daca cineva crede ca principiile mele de "monumentalizare" sunt prea dure, incat lista de monumente bucurestene sa se opreasca pe la 50, astept alte propuneri, dar cu o conditie: acele principii sa fie aplicabile efectiv, nu fantasmagorii, gen sa se renoveze din banul public, etc
Dinalt punct de vedere, trecutul acestui oras nu este nici pe departe atat de "monumental" incat sa merite pastrat. Pur si simplu trebuie sa uitam de frustrarile istoriei (cotropirile, mia de ani sub turc, cei 50 de ani comunisti, tranzitia, saracia), ci sa ne gandim puternic la viitor. Doar viitorul ne sta in putere sa-l schimbam...., iar la capitolul monumente, pur si simplu nu avem cu ce.
Totusi, daca adevarata problema este lipsa monumentelor, atunci trebuie sa cream monumente. Trebuie sa preciziz ca o varianta foarte buna de creare de monumente ar fi obligarea (ca tot ne place sa zicem ce sa faca altul si cum sa obligam pe altul sa faca) dezvoltatorilor imobiliari sa faca din fatadele primelor 2-3 etaje ( partea care e cea mai vizibila" ale "monstrilor" de sticla si otel, opere de arta, incat sa merite sa vii de la Tokyo, NY, Sidney, Seul, Paris, Londra, etc sa te tragi in poza, in fata celor mai interesante fatade din lume.

Hala Matache se poate reconstitui intocmai pe noul amplasament respectand fatada originala, i se pot adauga fara probleme si vreo 2 subsoluri. Dau ca exemplu un bloc absolut nou construit in Piata Rosetti pe un aplasament al unei case, se observa ca primele nivele respecta intocmai forma casei care era inainte. Am cunoscut acea casa, deci vorbesc in cunostinta de cauza.

Penru ca :
1) Hala Matache nu e un monument.
2) Ar costa extrem de mult sa se faca un tunel pe sub ea, si asta pentru ce ? Ca tot nu inteleg.
3) Se  poate reconstitui fara probleme 50 metri mai incolo respectandu-se atat dimensiunile cat si actibildurile cu care este inzestrata. Si in plus sa i se adauge si 2 subsoluri ( precum vezi sunt obsedat de subsoluri pe 2 nivele ).
In felul acesta toata lumea este multumita. Iti reamintesc ca si Piata Matache a fost daramata acum cativa ani si refacuta pe acelasi aplasament si nu a mai 'guitat' nimeni ca este monument istoric. Oricum Piata Matache e mai mult decat hala Matache si - si desfasoara in continuare activitatea bine mersi.
4) Sa faci un "S" bulevardului ca sa nu dai peste hala - e un nonsens, mai ales ca asa cum am spus la punctul 1 hala nu e monument istoric.

E foarte bine ca avem o comisie care claseaza orice piatra-peste-piatra ca monument istoric ca pe vremea lui ceasca nu era nimic, dar dupaia trebuie si intretinute, ca decat sa se faca intai bordel, dupa care sa se prabuseasca acoperisul si sa devina casa de boschetari, si dupaia sa se prabuseasca tot si sa devina groapa de gunoi, mai bine sa le declaseze si sa le rada cu buldozerul peste noapte.

jailor wrote:
Crezi ca existenta acestui zid ca monument,  stirbeste din prestigiul Louvre-ului sau a Panteonului din Paris?
P.S zidul este parte din incinta de aparare a Parisului de pe la 1300.

Pui problema total gresit, nici la ei orice zid nu este declarat monument istoric. Vezi ca si noi avem niste ziduri interesante in care s-au bagat foarte multi bani. Numai ca putini le cunosc.

La ce cratere sunt pe acolo mai bine ca o inchid . Sper sa nu se amane acest termen pana in dec 2011.

@jail:
nu vreau deloc sa ma bag in disputa asta privind 'monumentele' pentru ca evident aici e o 'harababura intretzinuta si perpetuata'...
Vreau doar sa va spun ca in realitate, dand la o parte lacasele de cult si cladirile publice pe care le stie tot bucuresteanul, sunt extrem de putine cladiri 'civile' vechi in Bucuresti...mai vechi de 1900...iar cea mai veche a fost Hanul Galben, ras de Ceasca fara mila...
Ca un 'hint', daca respectiva cladire e facuta cu 'caramizi oltenesti', dintr-alea subtiri ca la biserici e cca 1890, daca nu, e 'recenta'.
Deci nu pune 'zidurile medievale sau antice' in aceeasi galeata cu o darapanatura care nu are alt merit decat ca e ante sau inter-belica...
Nu vorbim aici nici de Sarmizegetusa Regia nici de Ulpia Traiana, vorbim doar de Halal Matakoiensis Macelariosus...

@andrei11:
ai un exemplu la fel de concludent chiar 'a cote' de-laturi in cladirea RATB...