Solicităm MFE retragerea Planului Național de Redresare și Reziliență și reluarea consultărilor cu societatea civilă

Organizațiile societății civile solicită Ministerului Fondurilor Europene retragerea Planului Național de Redresare și Reziliență și reluarea consultărilor cu societatea civilă, pornind de la viziunea pe care o vrem despre dezvoltarea societății.  

Având în vedere inclusiv acordul privind Cadrul Financiar Multianual și Next GenerationEU, considerăm esențial să avem o dezbatere serioasă pe toate prioritățile pentru care alocarea financiară din fonduri europene reprezintă o oportunitate de neratat.

Stimate Domnule Ministru al Fondurilor Europene,

   Luând în considerare faptul că Ministerul Fondurilor Europene a demarat un proces de consultare publică cu privire la programarea fondurilor disponibile pentru perioada 2021 – 2027, dar și faptul că dezbaterile programate pun un accent deosebit pe Planul Național de Redresare și Reziliență (PNRR), am consultat documentele care vor orienta discuțiile și care se regăsesesc pe pagina Ministerului Fondurilor Europene la secțiunea Perioada 2021-2027 și în secțiunea dedicată PNRR.

   Considerăm că PNRR, alături de Programele ce vor fi finanțate prin Cadrul financiar multianual 2021-2027, sunt printre cele mai importante documente strategice care vor orienta evoluția României pentru cel puțin un deceniu. Tocmai de aceea, vă solicităm o regândire a principiilor și elementelor de bază pe care este construit PNRR, astfel încât societatea civilă să poată contribui la această dezbatere publică nu doar „cârpind” sau aducând mici corecții unor documente ce nu reflectă neapărat viziunea despre societate de la firul ierbii sau din practica societății civile.

   În comunicarea emisă la data de 17 septembrie 2020 care descrie modul de pregătire a planurilor de redresare și reziliență[1], Comisia Europeană menționează expres faptul că Statele Membre trebuie să consulte și implice partenerii sociali și organizațiile societății civile în elaborarea reformelor și investițiilor incluse în PNRR. De asemenea, în mandatul de negociere al Parlamentului European pentru aprobarea regulamentului aferent Mecanismului de Redresare și Reziliență[2], se fac multiple referințe la implicarea organizațiilo societății civile și includerea acestor organizații în rândul potențialilor beneficiari ai acestor fonduri. Un amendament foarte important menționează faptul că „Comisia ar trebui să evalueze planul de redresare și reziliență propus de statele membre și să acționeze în strânsă cooperare cu statul membru în cauză și cu participarea partenerilor sociali și a organizațiilor societății civile.” Un alt amendament sugerează faptul că societatea civilă ar trebui să fie implicată și în monitorizarea implementării PNRR. Chiar dacă unele dintre aceste amendamente vor fi actualizate în urma trialogului Comisie – Parlament – Consiliu, este clar că rolul societății civile în cadrul acestui Mecanism va fi unul relevant.

   In primul rând, cerinţa explicită a Comisiei Europene este ca intervenţiile incluse în PNRR să aibă impact economic pe termen mediu, pentru a combate efectele crizei economice, să fie “smart” şi “green”. PNRR include din păcate şi tipuri investiţii care duplică pe cele din Cadrul financiar multianual 2021-2027 agreat cu Uniunea Europeană, e improbabil să se finalizeze în termenul stabilit şi nu sunt nici smart, nici green. Aceasta va duce la negocieri îndelungi cu instituţiile europene, întârzieri şi riscul de a nu absorbi fondurile.

   De asemenea, ținând seama de recomandările instituțiilor europene pentru o alocare minimă de 20% pentru digitalizare și de 10% pentru educație, raportul între Pilonul I și Pilonul II trebuie ajustat, astfel încât PNRR să reflecte obiectivele strategice în domeniul educației pentru a iniția procesul de reformă pentru un sistem educațional de calitate, incluziv, rezilient și centrat pe dezvoltarea de competențe profesionale. Similar, în sănătatea copilului, investițiile în infrastructura medicală necesită o abordare separată ca soluție la absența prioritizării în Programele Operaționale de Sănătate a unor domenii precum neonatologia ori medicina școlară.

   În forma actuală, considerăm că PNRR nici nu reflectă, până la capăt, unele dintre propunerile aflate încă în negociere în cadrul trialogului Comisie – Parlament – Consiliu. De exemplu, considerăm că există încă puncte de negociere cărora România trebuie să se alăture, prin toți factorii săi decidenți, în cadrul propunerii rezultate din Parlamentul European (alocarea minimală de 7% pentru copii și tineri este un astfel de exemplu punctual).

   Obiectivul general al mecanismului de redresare și reziliență ar trebui să fie acela de a contribui la abordarea acestor provocări nou generate de criza de sănătate publică, de digitalizare, tranziția la o economie verde sau recunoașterea importanței tinerei generații, inclusiv prin finanțarea acestui program. Dar, pentru România, PNRR trebuie și să răspundă vechilor provocări cu care țara noastră este datoare în procesul său de integrare tot mai puternică. În acest moment, documentelor aflate în consultare publică le lipsește o viziune care să fie dezbătută și agreată cu societatea. În acest moment, suntem în situația în care nu este suficient să corectăm sau să aducem mici îmbunătățiri unor documente, ci este esențial să existe un proces de co-crearea pentru acest document programatic. Așa cum probabil foarte bine știți, aceste fonduri vor trebui sa fie utilizate într-o perioada mult mai scurtă comparativ cu fondurile de coeziune, iar succesul acestui mecanism va depinde de noi toți.

   Vă solicităm retragerea PNRR și regândirea calendarului de dezbatere publică astfel încât consultările cu societatea civilă în ansamblul său să reflecte nu doar bifarea unor exigențe impuse deguvernanța Mecanismului de redresare și reziliență, ci un veritabil dialog despre cum vrem să folosim acești bani pentru dezvoltarea României.

   Vă asigurăm că suntem gata să contribuim la niște consultări așezate și să încercăm să ne folosim toate resursele disponibile pentru a veni cu idei și soluții fezabile și ambițioase.

Comemorarea Revolutiei de la Timisoara, "aurolacii" si adevaratii revolutionari si "Cine a inchis usa Catedralei ca revolutionarii sa fie impuscati ?"

https://www.youtube.com/watch?v=FLMgt2Oy ... nOficial

PS
andrei11,
in alta parte e ok, dar la "Politica,...curente de gandire" eu te rog sa lasam "intepaturile" si "contrele"  pentru a nu cadea in banalitate si frivolitate politica.

https://youtu.be/xv8OLLyxaUY?t=579

Nu vreau sa pun clipul efectiv pentru ca fix minutul din link e relevant...

Si dupa se mira ca pleaca tinerii ca potarnichile si raman cei vechi care ies odata si odata la pensie... Na situatie.

Nicio problemă, așteaptă la rând cei din Orientul Îndepărtat...Și sunt mulți !

Depinde. Daca te referi la studenti, da inca sunt foarte multi din zona araba sau africana. Primii in general opteaza pentru medicina, cea de-a doua categorie pentru inginerie. Inteleg ca le place scoala noastra ieftina si buna (aici am indoilei )
Mai exista intr-adevar si cea de-a treia categorie, in general din zona Filipine-Vietnam-China care nu vin pentru studii superioare, ci pentru "munca de jos" (cum o catalogheaza unii si altii). Ei sunt multi pentru ca salariile in tarile de provenienta sunt foarte mici raportate la cele din Romania, iar tara noastra le ofera sansa de a migra spre tari mai vestice. Practic, lucrul la noi este o etapa intermediara, iar daca ma intrebi pe mine nu vad o problema in asta.

cris_m,
daca la Curtea Constitutionala (din Bucuresti)ar fi un concurs de ocuparea unei functii de procuror(iar limba engleza nu ar fi un impediment...)cred ca am avea o concurenta a candidatilor unica in lume  pentru un post asemanator...Atat de bine sunt platiti procurorii CCR, incat in comparatie cu  salariul minim pe economie si cu salariul mediu pe economie, acesti procurori sunt practic cei mai bine platiti salariati de stat din lume.
...Si acesta nedreptate poate fi un motiv de plecat din tara....Plus nepotismul actual, care sper ca va dispare usor, usor in viitorii ani.

La capitolul "asiatici" din tarile enumerate de tine,  odata invatata limba romana pentru muncile "de jos", este foarte greu de crezut ca acestia o vor lua de la inceput intr-o tara din Occident(in afara de Regatul Unit, dar care nu mai este in UE, deci mai greu cu plecatul acolo) unde se vorbesc limbile germanice si unde pentru o munca asemanatoare ar fi platiti mult mai bine decat in Romania. Dar, in special vietnamezii si chinezii, grupurile care se adapteaza f.bine acolo unde muncesc, fac tot posibilul ca copiii lor sa aibe studii superioare si pozitii bune in comunitatea unde traiesc. Sa nu uitam ca in functie de salariul mediu pe economie, de preturi si locuinte,  nivelul de trai din Bucuresti este considerat mai bun decat in ...Berlin.(cu precizarea ca firmele mari si f. mari platesc darile catre stat in München, Stuttgart, Hamburg, Frankfurt am Main, regional si nu in capitala)

Cine este Cătălin Drulă, propus noul Ministru al Transporturilor: „Forumistul” care i-a contrat pe miniștrii PSD când au vrut să elimine din pix autostrada Sibiu - Pitești din MasterPlan, fondator al Asociației Pro Infrastructura

Cătălin Drulă, cel propus de USR-Plus pentru funcția de Ministru al Transporturilor, are 39 de ani și este la baza un IT-ist - un inginer software care până nu cu mulți ani în urmă nu avea mai deloc treabă cu infrastructura. „M-am întrebat de ce nu avem autostrăzi şi şosele ca în Occident”, spunea Drulă atunci când, alături de alți forumiști pasionați de infrastructură, fonda Asociația Pro Infrastructura, devenită între timp una din cele mai active și credibile voci din societatea civilă pe domeniu. Ulterior Drulă a intrat în USR și a activat ca deputat în Comisia de Transporturi. Timp de mai bine de șase-șapte ani Drulă a fost mereu o voce foarte acidă la adresa tuturor miniștrilor care s-au perindat pe la Transporturi. Acum, Drulă ar putea ajunge tocmai în locul celor pe care i-a criticat în tot acest timp.

În toamna lui 2014, când social-democratul Ioan Rus conducea ministerul, la Transporturi era organizată o dezbatere publică pe tema Master Planului General de Transport, „Biblia Transporturilor” în relația România-Comisia Europeană.

Rus prezenta de la tribuna sălii de conferință de la Ministerul Transporturilor o formă a Master Planului cu tot felul de proiecte modificate sau improvizate, cazul cel mai flagrant fiind al autostrăzii Sibiu-Pitești, retrogradată din pix ca drum expres, asta după ce anterior Dan Șova încercase chiar să scoată proiectul Sibiu-Pitești cu totul de pe harta autostrăzilor, în dauna variantei Comarnic-Brașov realizată în regim de parteneriat public privat, un pariul electoral pe atunci al premierului Ponta.

La un moment dat, din sală se ridică cineva și, fără microfon, strigă către Ministrul Rus să renunțe la acea mascaradă și să permită cu adevărat o dezbatere asupra proiectelor din Master Plan. Cel care luase cuvântul așa de abrupt și total neprotocolar era tocmai Cătălin Drulă, pentru mulți din sală un necunoscut. Pentru cele câteva autorități de la Transporturi de la „prezidiu”, Drulă era știut ca fiind un ghimpe-n coastă.

Fondator al Asociației Pro Infrastructura, consilier al premierului Cioloș pe infrastructură și deputat USR de Timiș

De mai bine de un an până la acel moment, Cătălin Drulă, un inginer software la bază, dăduse voce comunității de forumiști pasionați de infrastructură ce se coagulase pe platforma peundemerg.ro.

În timpul mandatului cu un bilanț catastrofal al lui Dan Șova la Transporturi, Drulă și comunitatea forumiștilor de pe forumul peundemerg.ro au fost singura voce din societatea civilă care i-au făcut o opoziție reală și credibilă și au parat prin luări de poziție pe cifre și cu argumente mare parte din modificările nocive pe care Șova le împingea în discursul public prin diverse locuri din presă.

Cazul Pitești - Sibiu vs. Comarnic - Brașov e doar un exemplu, protestul „Vrem Autostrada Sibiu - Pitești” organizat de forumiști fiind la acel moment unul emblematic pentru hăul creat între aroganța Transporturilor și tânăra societate civilă pe domeniul infrastructurii.

Câteva luni după acea dezbatere aprinsă de la Ministerul Transporturilor, în condițiile în care autoritățile nu au mai prezentat public și ce strategie au chiar prin care să facă proiectele din Master Plan, Cătălin Drulă prezenta, din partea aceleiași comunități, o strategie simplă și coerentă pentru cum s-ar putea implementa proiectele rutiere esențiale pentru România.

În mai 2015, Drulă și alți câțiva membri ai comunității peundemerg.ro fondau Asociația Pro Infrastructura (API), prima asociație din socitatea civilă axată strict pe monitorizarea proiectelor de infrastructură și care, de atunci, a devenit cea mai vizibilă și credibilă voce din domeniu.

„M-am întrebat de ce nu avem autostrăzi şi şosele ca în Occident şi apoi, întrebare după întrebare, am realizat împreună cu alţi prieteni un forum de discuţii, www.peundemerg.ro. De anul acesta ne-am constituit într-un ONG“, spunea Drulă pe atunci.

După căderea guvernului Ponta, în noiembrie 2015, Drulă era unul dintre cei 20 de reprezentanți ai societății civile chemați la Cotroceni la discuții cu președintele Klaus Iohannis. În acele zile, în care se discuta mult despre un guvern de tehnocrați și persoane apolitice, Drulă apărea pe mai multe liste neoficiale ca un posibil candidat la funcția de ministru al Transporturilor.

Odată cu conturarea guvernului Cioloș, Drulă era cooptat în funcția de consilier personal al premierului pe probleme de infrastructură și ceda orice poziție în cadrul asociației Pro Infrastructura.

IT-ist cu licență și master în informatică la Universitatea din Toronto

La bază, Cătălin Drulă (39 de ani) este inginer software care și-a obținut licența în informatică la Universitatea din Toronto, Canada între 1999 și 2002, pe baza unei burse după ce anterior fusese olimpic la informatică, absolvent al liceului de informatică Tudor Vianu din București.

În perioada 2004 - 2005, Drulă a urmat un Stagiu de cercetare pentru teza de master la Institut National Polytechnique de Grenoble, într-un program de schimb cu Universitatea din Toronto, după cum scrie și ClubFeroviar.ro. Apoi a obținut un master în Informatică (Master of Science in Computer Science) la aceeași Universitate din Toronto.

Potrivit ultimei sale declarații de avere, Drulă nu are nicio clădire în proprietate, ci doar un teren intravilan la Mogoșoaia, județul Ilfov, cu o suprafață de 1.490 mp.

Drulă deține un autoturism BMW din 2012, mai multe sume de bani în conturi la bănci și în fonduri de investiții, precum și acțiuni cumpărate la mai multe companii. În ultimul an, de la companiile listate la bursă, a obținut dividende de 1.250 de lei.

Înainte să intre în zona administrației și în politică, Drulă a lucrat în privat și, după cum povestește chiar el, a lucrat la dezvoltarea unei platforme ce permite comunicarea necesarului de sânge pentru transfuzie prin telefonul mobil și livrarea acestuia prin drone la distanțe de până la 70 km, sistem devenit operațional în Rwanda.

Drulă, care declară în CV că vorbește fluent engleza, conversațional franceza și la nivel de începător Germana, încă este membru al comunității de pasionați de infrastructură de pe forumul peundemerg.ro, loc în care postează frecvent și intră în discuții cu cei de acolo.

În activitatea sa parlamentarul din primul mandat (2016-2020), Drulă a avut 205 luari de cuvânt în plen și 27 de luări de cuvânt în Biroul Permanent. Din primăvara lui 2020 Drulă a devenit liderul deputaților USR.

Drulă a avut 79 de propuneri legislative, din care 13 au fost promulgate ca legi. A avut în total 93 de interpelări și întrebări adresate miniștrilor sau altor autorități.

Apropo de domnul Ministru Catalin Drula, domnia sa o are f. greu si nu as dori sa fiu in pielea sa. Si apropo de greaua mostenire lasata de comunisti si urmasii lor, as dori sa pun un film scurt cu realizarilii italienilor intre anii 1956-1965 in domeniul constructiei de autostrazi:

https://www.youtube.com/watch?v=AaNR-MKG ... Atlantia

Din acest moment nu mai poate nimeni sa spuna ca in Romania socialista s-au facut atatea.....Si nici dupa Revolutie nu s-a facut mare lucru, pentru ca aceeasi oameni si mentalitatile lor le-au avut pana mai ieri.
Dupa patru ani vom trage linie si vom vedea ce s-a facut in tara, pentru ca infrastructura in general este atat de rudimentara in Romania incat am avea nevoie de sute de miliarde de euro, de o armata de lucratori si specialisti in domeniu("nu-i ai, ii cumperi din afara"!) De aceea nu as dori sa fiu in pielea domnului Ministru.

De pe un Facebook de Constanța.

STENOGRAME Cinism fără margini la şedinţa PCR din iarna 1987. Ceauşescu: „La populaţie oprim pur şi simplu atât energia electrică, cât şi gazele“ .
Stenogramele unei discuţii de la o şedinţă de partid din iarna grea a anului 1987 dezvăluie cinismul fără margini al conducătorilor comunişti ai României când vine vorba despre condiţiile în care trăia populaţia, lipsită de alimente, căldură, lumină şi mai ales libertate.  Istoricul Mihai Burcea, de la Organizaţia civică Miliţia Spirituală, a publicat stenogramele descoperite în Arhivele Naţionale, din iarna anului 1987, când România se zbătea într-un comunism feroce.  Consemnările dezvăluie decizia nomenclaturii de a tăia în carne vie atunci când venea vorba despre economii făcute pe spinarea populaţiei, criticată dur pentru că ţine lumina aprinsă în case şi se uită la televizor, micşorând productivitatea muncii în schimbul de noapte.  4 februarie 1987. Nicolae Ceauşescu prezidează o şedinţă a „tovilor de la Capitală” (Biroul Comitetului municipal Bucureşti al PCR). Ordinea de zi: Nerealizarea planului de producţie la unele întreprinderi din Capitală (23 August, Republica, IMGB, Vulcan, Întreprinderea de cabluri etc.) şi evaluarea măsurilor de raţionalizare a consumului de energie electrică şi gaz metan. RSR se află în plină austeritate economică din cauza hotărârii dictatorului de a achita integral plata datoriei externe. Praful s-a ales de bunăstarea de la sfârşitul anilor ‘60 şi începutul anilor ‘70. Populaţia suferă de pe urma penuriei de energie electrică şi combustibil, pe fondul unei ierni foarte grele. Consumul casnic de curent electric este grav afectat din cauza drenării lui către sectoarele calde din industria grea*. Nicolae Ceauşescu (secretar general al PCR): „Eu asta vreau, să realizăm programul şi să prezentaţi pe capitală, consumul necesar – conform normelor stabilite –, ca să facem în întregime producţia şi cum ne încadrăm în cele trei schimburi. De mâine vom introduce ca zilnic în cele trei schimburi să stea cadre de conducere, prin rotaţie, începând cu directorul. În cursul unei săptămâni, o noapte să stea fiecare, prin rotaţie, în întreprindere. Practic, noaptea nu se lucrează nici în capitală. Începând de la orele 20-20,30, când se începe emisiunea la televizor, cade consumul de energie, pentru că nu se lucrează”. Gheorghe Marinoiu (vicepreşedinte al Comitetului executiv al Consiliului Popular al municipiului Bucureşti şi secretar cu probleme economice al Comitetului municipal de partid Bucureşti): „Noi am depăşit consumul de energie în fiecare noapte” [...] Nicolae Ceauşescu (secretar general al PCR): „Şi întreprinderile şi voi v-aţi obişnuit prost. Nu se poate! Aveţi şi o comisie economică… Trebuie să programăm activitatea întreprinderilor în aşa fel încât să facem economii. Pentru că rezultă aşa: stabiliţi consumul de energie şi gaze la nivelul anului trecut, urmând ca reducerea consumurilor, conform normelor, s-o folosiţi… Aveţi depăşiri şi aici, dar mai cu seamă consumurile generale în capitală sunt mari, şi în domeniul activităţii de producţie, şi în comerţ, şi în industria uşoară, dar şi la populaţie. De altfel vom lua nişte măsuri drastice. Aţi programat gazele, treaba cade, nu vă mai dăm deloc gaze. Este imposibil altfel!”. Constantin Olteanu (prim-secretar al Comitetului municipal de partid Bucureşti şi preşedinte al Comitetului executiv al Consiliului popular al Capitalei): „Atunci ne adaptăm şi noi”. Nicolae Ceauşescu: „Au contoar toţi consumatorii. Dacă blocul îşi depăşeşte consumul, închidem gazele la tot blocul. Comitetul de bloc trebuie să ia măsuri pentru asigurarea raţională a consumului”. Constantin Olteanu: „Cum este în prezent şi la întreprinderi: se dau amenzi mici pentru depăşirea consumului, care sunt convenabile. Plăteşte amenda pentru că a depăşit. Trebuie să oprim gazele, dacă au depăşit consumul”. Nicolae Ceauşescu: „Vom merge la majorarea cu 500% a preţului, nu pe procente mici. În rest, vom merge până la scoaterea din muncă a celor care depăşesc consumul. Dar la populaţie, oprim pur şi simplu, atât energia electrică cât şi gazele. Pentru că aveţi consumul foarte mare. Trebuie să asigurăm în primul rând producţia. Blocurile sunt pline de lumină. Să mai stea oamenii într-o singură cameră. Trebuie discutat cu oamenii...”. Gheorghe Marinoiu: „În continuare, vă raportez tovarăşe secretar general, că pentru luna februarie s-au luat măsuri pentru ca încă de la începutul lunii – printr-o acţiune în toate unităţile, în toate sectoarele, împreună cu controlul muncitoresc de la sectoare – să putem verifica şi avea în mână problemele care ţin de depăşirea consumului de energie electrică şi gaze naturale. ADVERTISING Ne vom concentra pe realizarea producţiei fizice şi a producţiei pentru export, pentru că şi la noi am avut depăşiri la producţia marfă, în condiţiile când nu s-a realizat producţia pentru export. Vă asigurăm, tovarăşe secretar general, că vom munci în aşa fel încât la sfârşitul anului să putem raporta realizarea sarcinilor de plan pentru anul acesta” [...] Nicolae Ceauşescu: „Apoi, sunt problemele de reducere a consumurilor la energie. De combustibil am discutat. Noi am discutat de energie şi gaze, dar aici am cuprins şi combustibilul. Deci, trebuie să vedem şi consumul de păcură. La gaze, aşa cum am stabilit, se asigură gazele între orele 8-13,00 – pentru ca oamenii să poată găti – şi seara de la orele 19,00-20,00. În rest, vom întrerupe gazele. Mai bine zis, tovarăşii spun că vom reduce presiunea. Nu în industrie, ci la consumul casnic. Vom reduce presiunea, ca imediat când e nevoie să se dea drumul, ca să ne putem înscrie în consumurile normale. Vom introduce un nou sistem de penalizare pentru depăşirea consumurilor, mărind tariful până la cinci ori. Nu mărim în nici un fel costul energiei sau al gazelor la cei care consumă normal, dar cine depăşeşte va plăti de cinci ori. La populaţie vorbesc. Vom introduce avertizare şi cum va depăşi cu 20% la gaze şi energie, închidem complet, pe bloc. Nu pe cartier. Unde este contoar pe bloc se poate închide. Comitetul de bloc trebuie să acţioneze ca toată lumea să se încadreze în consumurile normate. La casele mici de asemenea, au contoar**. Acelaşi lucru şi în întreprinderile mici şi instituţiile sociale. Trebuie să vedem organizarea activităţii în diferite instituţii, ca să nu fie nevoie să se lucreze cu lumină. Oamenii mai pierd şi timpul de pomană! [...] În fine, cu grupul acesta de probleme privind măsurile de curăţenie în capitală. Lumea se plânge foarte mult de şobolani. Am desfiinţat o serie de cartiere, pe Dâmboviţa, şi au rămas foarte multe pisici şi câini vagabonzi de la demolări. Nu se poate admite una ca asta! În câteva zile trebuie rezolvată problema asta! Sunt mulţi câini vagabonzi, pentru că la bloc nu-i pot lua oamenii şi trebuie lichidate toate aceste animale!” Constantin Olteanu: „Ne-au sesizat oamenii, că unii s-au dus cu câte două-trei pisici la bloc. Aseară am avut o consfătuire cu medicii şi le-am dat sarcina lor” [...] Nicolae Ceauşescu: „Acestea au fost câteva probleme pe care am vrut să vi le pun în faţă. Până în luna martie capitala trebuie să fie un model de ordine. Mai avem construcţiile acestea, care se vor termina în linii generale în acest an. Sistematizarea râului Dâmboviţa trebuie terminată, practic, până la 23 August; metroul va fi gata până la 1 Mai, va mai rămâne doar linia pe Ştefan cel Mare şi pasajele ce se construiesc. Problemele acestea le-am mai discutat. Acum, mă refer la ordine şi organizare. Apoi, trebuie întocmit un program de cultivare a tuturor terenurilor. Trebuie făcută o întreprindere economică pentru sere în zona de sud şi o altă întreprindere în Pantelimon. Terenurile care sunt în interiorul fabricilor sau alăturate, să le dăm spre cultivare, în cadrul programului de autoaprovizionare. Un metru nu trebuie să rămână necultivat!”. Constantin Olteanu: „Avem peste 2000 ha asemenea terenuri. Cine nu-l cultivă îl dăm unei întreprinderi de stat”. Nicolae Ceauşescu: „Tot programul acesta să-l revedem. Vreau ca în luna martie capitala să fie un model de curăţenie şi ordine! Dacă aveţi ceva de întrebat?”. **Spre sfârşitul anului 1987 avea să fie emis Decretul nr. 272 din 11 noiembrie 1987 privind unele măsuri pentru raţionalizarea consumului de gaze naturale şi energie electrică, prin care se introduceau cotele lunare la gaze naturale livrate „pentru încălzirea locuinţelor şi pentru pregătirea apei calde menajere şi a hranei”. Sursa: ANIC, Fond CC al PCR-Secţia organizatorică, Dosar nr. 10/1987.

Goldmund wrote:
Apropo de domnul Ministru Catalin Drula, domnia sa o are f. greu si nu as dori sa fiu in pielea sa. Si apropo de greaua mostenire lasata de comunisti si urmasii lor, as dori sa pun un film scurt cu realizarilii italienilor intre anii 1956-1965 in domeniul constructiei de autostrazi:

https://www.youtube.com/watch?v=AaNR-MKG ... Atlantia

Din acest moment nu mai poate nimeni sa spuna ca in Romania socialista s-au facut atatea.....Si nici dupa Revolutie nu s-a facut mare lucru, pentru ca aceeasi oameni si mentalitatile lor le-au avut pana mai ieri.
Dupa patru ani vom trage linie si vom vedea ce s-a facut in tara, pentru ca infrastructura in general este atat de rudimentara in Romania incat am avea nevoie de sute de miliarde de euro, de o armata de lucratori si specialisti in domeniu("nu-i ai, ii cumperi din afara"!) De aceea nu as dori sa fiu in pielea domnului Ministru.

Un singur lucru vreau sa-ti deapan. Sunt convins ca-n tara asta au mai ramas oameni care pot purta stindardul, si STIU ce SA FACA cu 80 mld. E! Orice ministru e efemer, treaba tre sa mearga snur!
Din pacate, vrem sa ne comparam cu surata noastra de acum 30 de ani, Polonia! O s-o facem, dar, doar, cand vom invada piata lor cu ”merele” noastre, pana atunci...liniste!
De cand e Constitutia (1991), juramantul oricarui individ care se vrea inscaunat in fonctia de ministru...face apel la propasirea poporului roman (art. 82 din Constitutia Romaniei). Cati care au jurat, cu manutza pe Biblie, au inteles ce inseamna propasire? Putini, spre deloc! Rezulta ca-i ”ghinionista” formularea, ca de cetit au facut-o toti, in mod voluntar!

Tom wrote:
Nu vreau s'o dau de aici in politica, dar cu Clotilde Armand, viitorul nu suna deloc bine.

@Tom, ce treaba are Clotilde Armand/PS1 cu reteua de troleibuz din București?

Nu are cu rețeaua de troleibuz, iar ca să fie formularea corectă, trebuia să scriu: "Cu politicieni ca Clotilda, viitorul nu sună bine." Nu doar cu ea, ci cu ea și "cu culigii" ei, cum a spus odată la TV. Și era vorba de adoptarea bugetului, nu la Raionul Stalin, pardon, Tomberonul 1, ci pe toată capitala, adică inclusiv ce merge la STB să ajungă și pentru acele piese de rețea pentru troleibuze.

Claudiu Marginean
1h  ·
M-AM TREZIT ASTĂZI VORBIND CU UN PRIETEN CARE M-A ANUNȚAT CĂ S-A VACCINAT.
AM ZIS: HEHE!
MI-A REPLICAT: CE, NU CREZI ÎN EXISTENȚA VIRUSULUI?
A URMAT O JUMA DE ORĂ DE DISCUȚII DIN CARE NU A ÎNȚELES POZIȚIA MEA, PENTRU CĂ SUNT UN LENEȘ ȘI NU SUNT CAPABIL SĂ MĂ MOBILIZEZ ÎNDEAJUNS PENTRU A LĂMURI PE CINEVA DESPRE CEVA.
I-AM SPUS CĂ NU VIRUSUL ESTE PROBLEMA CÂT CEEA CE VOR SĂ OBȚINĂ  (UNII) DIN SITUAȚIA PANDEMICĂ ACTUALĂ. AM ÎNCERCAT SĂ-I EXPLIC DAR S-A ENERVAT ȘI AM ABANDONAT CONȘTIENT FIIND CĂ OMUL MEU ARE PESTE 70 DE ANI ȘI ESTE CARDIAC.
TOTUȘI, SUBIECTUL MĂ URMĂREȘTE CA O STAFIE LUGUBRĂ AȘA CĂ AM HOTĂRÂT SĂ FAC UN EFORT ȘI SĂ DAU CU EL DE PEREȚII ACESTUI MICROBLOG:
1. ȘCOALA ESTE ÎNCHISĂ PENTRU A FORȚA  TRECEREA LA  COMUNICAREA DIGITALĂ ȘI PENTRU PERMITE ÎN ACEST FEL SERVICIILOR DE SUPRAVEGHERE SĂ COLECTEZE CÂT MAI MULTE DATE ALE ELEVILOR- SOCIETATEA DE MÂINE;
2. SE URMĂREȘTE LEGIFERAREA RESEMNĂRII DIGITALE. ADICĂ „VACCINUL NU ESTE OBLIGATORIU” DAR LIBERTĂȚILE ÎȚI SUNT SERIOS ÎNGRĂDITE DACĂ NU ȚI-L ADMINISTREZI (DE EXEMPLU, NU VEI FI LĂSAT SĂ INTRI LA CINEMATOGRAF)
3. PRIN „MARELE RESET” VA FI OBȚINUT OMUL NOU CARE VA TRĂI ÎN SOCIETATEA NOULUI NORMAL, ÎN DEPLINĂ RESEMNARE ȘI DEPLIN CONTROL (POVESTE LUNGĂ)
4. ETC.
ÎNTRUCÂT MOR DE LENE, NU MAI POT SCRIE AȘA CĂ EXEMPLIFIC CU ACEST ARTCOL:
„Companiile de tehnologie ne profilează încă dinainte de naștere”
Copiii de astăzi sunt chiar prima generație de cetățeni cărora li s-au dat date înainte de naștere. Consecințele politice și sociale ale acestei transformări istorice nu au fost încă văzute.
„Urmăriți-vă menstruația, ovulația, simptomele, dispozițiile și multe altele într-o singură aplicație frumoasă!” Așa începe un mesaj promoțional pentru Ovia, una dintre multele aplicații de fertilitate de pe piață, care se mândrește cu capacitatea de a monitoriza sănătatea femeilor și ciclurile de fertilitate.
Zeci de milioane de potențiali părinți folosesc aplicații de fertilitate precum Ovia, pe lângă Google și alte site-uri pentru a căuta informații despre cum să concepe, ceea ce înseamnă că dataficarea vieții de familie poate începe din momentul în care un părinte se gândește să aibă un copil. După concepție, multe dintre aceste familii trec la aplicațiile de sarcină, piața pentru care a crescut enorm și în ultimii ani.
Urmărirea sănătății celor nenăscuți și a femeilor nu este cu siguranță o noutate, totuși, cu ajutorul aplicațiilor pentru sarcină, această supraveghere și urmărire a atins un nou nivel. Aceste aplicații permit o situație în care corporațiile au acces la o pungă de date cu caracter personal asupra nenăscutului, incluzând nu numai markeri de sănătate precum greutatea și ritmul cardiac, ci și contextul cultural, gândurile părinților, legăturile de familie și istoricul medical al familiei, a numi câteva.
Odată ce un copil este născut, părinții ar putea folosi trackere sau articole portabile pentru a gestiona rutina bebelușului și pentru a înregistra timpii de somn și mișcările intestinale. Din nou, documentarea acestor comportamente nu este nouă. Familiile nou-născuților au notat istoric aceste informații în jurnale. Când s-a născut prima mea fiică, mama mi-a arătat jurnalul pe care îl păstra despre mine ca nou-născut. Scris cu cerneală neagră pe paginile galbene și în scrisul de mână familiar al mamei mele, a existat o listă a timpilor de hrănire, a somnurilor și a schimbărilor de scutec. A ținut jurnalul într-un sertar al studiului ei și nimeni din afara familiei noastre nu a avut acces la el. În consecință, chiar dacă urmărirea bebelușului, ca și urmărirea celor nenăscuți, a existat întotdeauna, aplicațiile pentru bebeluși - cu diagrame, rapoarte,și elemente interactive - au transformat foarte mult această practică istorică și i-au dat o nouă dimensiune datacentrică.
După cum mi-a spus un respondent - mama unui copil de 13 ani și a unui copil de 6 luni - când făceam cercetări pentru Copil | Date | Citizen , un proiect de cercetare de trei ani care explorează dataficarea copilăriei în era Big Data și a inteligenței artificiale, urmărirea datelor a fost esențială pentru „desfășurarea vieții sale de familie” și a fost deosebit de recunoscătoare pentru urmărirea bebelușilor prin aplicație. „Îmi plac datele când vine vorba de lucru”, mi-a spus Katie. „Ador datele când vine vorba de toate, pentru că îți oferă informații și poți planifica. De asemenea, folosesc aplicații de auto-urmărire pentru fitness din aceleași motive. ”
Katie nu era singură în entuziasmul ei pentru urmărirea datelor. Mulți dintre părinții pe care i-am intervievat au împărtășit părerea ei despre importanța urmăririi datelor, în special în timpul sarcinii și al copilăriei timpurii. În 2016, când făceam cercetări cu privire la aplicațiile pentru sarcină, am analizat 3.570 de comentarii ale comentariilor despre 10 dintre cele mai descărcate aplicații din Marea Britanie și SUA în 2015. Analiza mi-a permis să arunc o oarecare lumină asupra atașamentului părinților la date produc prin aplicații de urmărire a datelor.
Îmi amintesc un exemplu în special. În perioada 14-15 martie 2016, una dintre aplicațiile pe care le-am studiat și-a actualizat caracteristicile și mulți utilizatori și-au pierdut datele. Aplicația a fost inundată de comentarii. Utilizatorii și-au exprimat indignarea și au cerut să li se restituie datele. Îmi amintesc că am fost fascinată în mod special de un utilizator care a scris cât de supărată era că își pierde „datele privind numărul de lovituri” și și-a încheiat comentariul cu un „Fii rușine!
De ce contează urmărirea datelor
Unii ar descrie atașamentul părinților față de date ca o formă de „obsesie a datelor” sau „fetișismul datelor”. Cu toate acestea, literatura antropologică despre fetiș arată că de multe ori oamenii nu fetișează obiecte (sau date) ca o formă de nebunie, ci le fetișează deoarece aceste obiecte le încorporează, le reprezintă și le amintesc de relațiile lor sociale. Uneori, părinții formează o legătură emoțională profundă cu tehnologiile lor de urmărire a datelor, deoarece aceste tehnologii le permit să trăiască și să experimenteze relațiile importante din viața lor. Un utilizator al uneia dintre aplicațiile de sarcină pe care le-am analizat, de exemplu, a descris aplicația drept „cel mai bun prieten” al ei, ajutând-o în „toate etapele sarcinii”.
Urmărirea datelor pentru viața de familie contează și contează din mai multe motive care reflectă pluralitatea datelor pe care le producem. Înregistrăm date pentru că dorim să surprindem cazuri din experiența noastră și simțim o legătură emoțională cu unele dintre datele pe care le producem. În ziua în care am descoperit că sunt însărcinată cu prima mea fiică, am făcut o poză cu corpul meu cu aplicația Photo Boot de pe MacBook. În fiecare săptămână, timp de nouă luni, mi-am documentat sarcina. De asemenea, am folosit computerul pentru a captura reacțiile surorii și ale prietenilor mei la știrile despre sarcina mea, după ce le-am spus pe Skype. Mi-am salvat toate pozele într-un dosar, intitulat „familie”. Aceste date au fost atât de speciale pentru mine - de neînlocuit. Când am crezut că le-am pierdut pentru că computerul meu sa stricat, m-am simțit pierdută și teribil de supărată;
Nu contează doar fotografiile. Contează și detaliile vieții de zi cu zi care pot fi înregistrate și capturate, chiar și cele mai banale și obișnuite detalii. Acesta este motivul pentru care urmărirea datelor poate fi atât de semnificativă pentru familii. Practica documentării detaliilor banale ale vieții de zi cu zi a existat cu mult înainte de apariția social media și a altor tehnologii de urmărire a datelor, în special în rândul familiilor, explică Lee Humphreys în cartea sa „ The Qualified Self: Social Media and the Accounting of Everyday Life. ” Privind rolul social jucat de jurnalele din secolul al XVIII-lea și de-a lungul secolului al XIX-lea, Humphreys, de exemplu, arată că viața de zi cu zi era documentată cu precizie în jurnalele personale. Aceste jurnale erau interactive, deoarece erau adesea împărtășite cu familia și prietenii și erau, de asemenea, mobile, deoarece jurnaliștii foloseau adesea jurnale de buzunar pentru a înregistra viața în timp real.
Urmărirea datelor în viața de familie are o istorie lungă și o profundă dimensiune emoțională. Dar, în trecut, părinții care foloseau jurnale pentru a urmări rutina familiilor lor dețineau și controlau datele pe care le produceau, deoarece, la fel ca mama mea, dețineau jurnalele lor și le păstrau adesea în locuri sigure. Astăzi aceste date sunt stocate, procesate și profilate în moduri care scapă de cunoștințele și controlul părinților.
În martie 2019, de exemplu, British Medical Journal a publicat un studiu internațional care a demonstrat că din 24 de aplicații mobile de sănătate (mHealth), 19 au distribuit date despre utilizatori cu companiile-mamă și furnizorii de servicii (terțe părți). De asemenea, au arătat că părțile terțe au împărtășit datele utilizatorilor cu 216 de părți, inclusiv companii multinaționale de tehnologie, companii de publicitate digitală, corporații de telecomunicații și o agenție de raportare a creditelor de consum. Din 216 de organizații, doar trei au aparținut sectorului sănătății. Lucrarea a demonstrat, de asemenea, că datele au fost partajate cu diferite companii Big Tech, inclusiv Alphabet (Google), Facebook și Oracle, care ocupă poziții centrale în cadrul rețelelor de brokeraj de date, deoarece au mijloacele de a agrega și re-identifica datele utilizatorilor.
Pe măsură ce părinții participă la promisiunile de urmărire a datelor, produc cantități mari de date despre copii care sunt apoi arhivate, analizate și vândute; prin urmare, ei joacă un rol activ în procesul de informare a copiilor. Cu toate acestea, dataficarea copiilor nu are loc doar deoarece părinții joacă un rol activ și folosesc tehnologii de urmărire a datelor. De fapt, nu toți părinții folosesc aplicații pentru sarcină și copii și mulți părinți pe care i-am întâlnit în timpul cercetărilor mele s-au plâns adesea că urmărirea datelor este „prea multă muncă”.
Cu toate acestea, chiar și în rândul familiilor care nu folosesc aplicații sau dispozitive portabile mHealth, copiii sunt totuși arhivați în date înainte de naștere. Acest lucru se datorează faptului că sunt expuși modelelor de afaceri și practicilor de brokeraj de date ale capitalismului de supraveghere, care permit companiilor să urmărească copiii înainte de concepție.
Dataficarea copiilor: No Way Out
Nu am folosit niciodată o aplicație, dar Google și BabyCenter - și toate părțile lor terțe și a patra - știau că sunt însărcinată cu A înainte ca familia mea să știe. Am aflat că sunt însărcinată în trei săptămâni după vacanță. Google a trebuit să răspundă la următoarele preocupări: „Pot folosi o cadă cu hidromasaj la începutul sarcinii?”; „Crampe abdominale la începutul sarcinii”; „Risc de avort atunci când zboară.” Am găsit cele mai multe răspunsuri de care aveam nevoie pe BabyCenter și, deoarece deja le-am studiat politica privind datele, știam că datele mele au fost înregistrate, procesate și partajate cu terți. Dar ce aș putea face? Aveam nevoie de răspunsuri, iar căutările online fac parte din viața mea. Cu toate acestea, m-a făcut să mă simt incomod să știu că agenții de publicitate vizați știau că sunt însărcinată și au început să mă profileze înainte de a avea chiar șansa să împărtășesc știrile cu mama, tatăl și sora mea.
Sub capitalismul de supraveghere, profilarea femeii însărcinate și dataficarea nenăscutului au devenit inevitabile. În 2014, de exemplu, Janet Vertesi, profesor de sociologie la Princeton, a efectuat un experiment: a vrut să vadă dacă își poate păstra secretul sarcinii împotriva roboților, trackerelor, cookie-urilor și altor sniffers de date online, care alimentează bazele de date care sunt apoi utilizat pentru publicitate direcționată. Ea era conștientă că femeile însărcinate sunt urmărite mai mult decât ceilalți utilizatori, deoarece companiile de date cred că pentru a putea identifica o femeie însărcinată merită la fel de mult ca să cunoaștem vârsta, sexul și locația a până la 200 de persoane.
În articolul publicat în revista Time în 2014, ea a explicat că încercarea de a-și ascunde sarcina a făcut-o să pară și să se simtă ca o criminală, deoarece a trebuit să folosească diferite tactici, cum ar fi utilizarea Tor ca browser pentru a accesa conținutul BabyCenter. A ajuns astfel la concluzia că încercarea de a evita să devină o „persoană însărcinată cu date însărcinate” a făcut-o să arate nu numai ca un membru al familiei nepoliticos sau ca o prietenă desconsiderată, ci ca un cetățean rău. Pentru viitoarele mame precum Vertesi, este imposibil să nu fie urmărite și profilate ca persoane vizate. De fapt, urmărirea sarcinii și a copilăriei timpurii a devenit un fapt al vieților noastre de date sub capitalism de supraveghere, pe care familiile nu le pot evita.
Copilăria timpurie este doar începutul procesului de informare a copiilor și a familiilor acestora. Pe măsură ce copiii cresc, părinții caută pe Google cu întrebări specifice vârstei și ajung pe pagini web, cum ar fi cele de la BabyCenter.com sau BabyCentre.co.uk, care sunt deja structurate în jurul vârstei (rămâne gravidă, bebeluș, copil mic, preșcolar, copil mare) și partajați aceste informații cu alții.
Politica de confidențialitate BabyCenter LLC prevede în mod explicit că datele colectate sunt partajate cu afiliații lor și cu partenerii terți. De asemenea, la momentul scrierii acestui document, compania a menționat că „o relație directă cu următorii parteneri de tehnologie publicitară care pot avea informații despre dvs. care pot fi utilizate pentru a personaliza reclamele pe care le primiți atunci când utilizați serviciul nostru: Google; Amazon; AppNexus; Brightcom; Sectorul M; DoubleVerify; Schimb de indici; LiveIntent; Tehnologii OpenX; Forta de vanzare; Sizmek; Smaato; Sovrn; Teads.TV; YieldMo; bRealTime / EMX. ” Prin urmare, apar întrebări critice cu privire la faptul dacă companiile de date cunosc și împărtășesc vârsta exactă a copiilor și au tehnologiile pentru a le urmări și a le urmări pe măsură ce cresc.
Cu toate acestea, dataficarea familiilor și a copiilor nu se întâmplă numai deoarece familiile folosesc aplicații, motoare de căutare sau rețele sociale, ci și pentru că, odată cu extinderea capitalismului de supraveghere, societatea din jurul lor (de exemplu, școala, medicul, banca) este devenind din ce în ce mai automatizate și bazate pe date. De la numirile medicului la școli, de la supermarketuri la tehnologiile casnice, viața de familie este supravegheată, urmărită și analizată în moduri aproape inimaginabile.
Familia capitalizată de date și capitalismul de supraveghere
Una dintre marile schimbări aduse de capitalismul de supraveghere este introducerea convingerii culturale că datele ne oferă o formă mai profundă de cunoaștere. Potrivit lui Viktor Mayer-Schönberger și Kenneth Cuckier, autorii unei cărți de renume internațional despre revoluția big data,
Datele nu mai erau considerate statice sau vechi, a căror utilitate a fost finalizată odată ce scopul pentru care au fost colectate a fost atins. … Mai degrabă datele au devenit o materie primă a afacerilor, un aport economic vital, folosit pentru a crea o nouă formă de valoare economică. De fapt, cu mentalitatea corectă, datele pot fi reutilizate inteligent pentru a deveni o fântână de inovație și servicii noi.
Acesta este motivul pentru care am văzut o transformare radicală în societate. Instituțiile guvernante, organismele educaționale, furnizorii de servicii medicale, întreprinderile de tot felul și alți agenți multipli au început să transforme fiecare aspect al vieții de zi cu zi în date. Cu alte cuvinte, ei au intrat în logica capitalismului de supraveghere și au început să adune cantități enorme de date personale. În timpul copilului | Date | Proiect cetățean , mi-am dat seama că părinții erau conștienți de această transformare.
Când l-am intervievat pe Mike, un tată cu doi copii cu vârsta de 12 și 5 ani din Los Angeles, în 2017, l-am întrebat dacă își poate imagina fluxurile de date care au ieșit din viața sa de familie. Mike a râs, a ridicat ochii și a spus: „cantități masive; sume de neimaginat. ” Mike a fost conștient de faptul că familia sa a fost documentată nu numai pentru că a folosit tehnologii specifice (de exemplu, rețelele sociale), ci și pentru că toate serviciile pe care le-a întâlnit în viața sa devin din ce în ce mai mult bazate pe date și automatizate (de exemplu, furnizorii de energie, școlile , medici, printre altele). Când Mike a descris diferitele fluxuri de date care au ieșit din familia sa, mi-a spus că își amintește un moment în care „Nu erau atât de multe date acolo”. În ultimii 10 ani, credea el, ceva s-a schimbat. A existat o schimbare a modurilor în care „societatea a înțeles și a valorificat datele cu caracter personal” și, în consecință, în cantitățile de date care au fost produse și colectate. El a descris această transformare ca o împingere treptată a companiilor, firmelor și instituțiilor pentru a vă face să produceți din ce în ce mai multe date, astfel încât acestea să poată urmări și profila.
Câteva luni mai târziu stăteam în sufrageria lui Dan din Londra. Dan a fost tatăl a doi copii, în vârstă de 7 și 5 ani. Dan și-a părăsit slujba în tehnologia informației în publicitate pentru a deveni un tată care stă acasă și pentru a-și susține cariera în marketing a soției sale Jill. În acea zi, când l-am întrebat pe Dan cum înțelege datele despre familia sa, am fost fascinat că a folosit aproape aceleași cuvinte ca Mike. La fel ca Mike, Dan a vorbit despre o schimbare masivă: „Totul, doar orice, fiecare magazin, fiecare bancă, fiecare organizație v-a împins să descărcați o aplicație sau să vă înregistrați”.
A fost izbitor faptul că amândoi au perceput această transformare ca fiind treptată, ca ceva ce s-a întâmplat în ultimii 10 ani și s-au adaptat treptat. Dan a urmat transformarea pentru că lucra în domeniul publicității și, pentru aceasta, a simțit că „era înaintea jocului” în realizarea faptului că s-au produs, colectat și procesat cantități masive de date cu caracter personal (și date de familie). Mike a realizat că „ceva se întâmpla cu datele” în urmă cu mai bine de cinci ani, când a ajuns la concluzia că totul online era ușor de urmărit și că toate serviciile deveneau digitalizate și bazate pe date. Pentru el, dataficarea vieții de familie a fost ceva pe care l-a văzut venind.
Mike și Dan au perceput transformarea ca fiind treptată. Cu toate acestea, există ceva profund inegal cu privire la diferitele moduri în care dataficarea societății a avut un impact asupra familiilor cu studii superioare sau cu venituri mari, pe de o parte, și cu familiile cu venituri mici sau mai puțin educate, pe de altă parte.
Impactul inegal al informatizării familiilor
Atât Mike, cât și Dan au fost foarte educați cu venituri mari și au experimentat dataficarea vieții de familie ca o transformare treptată. Experiența lor de schimbare s-a ciocnit radical cu experiența acelor părinți care provin dintr-un mediu cu venituri mici sau mai puțin educați și care mi-au spus că au experimentat transformarea ca bruscă, neașteptată și dificil de gestionat.
Alexandra, de exemplu, era o imigrantă maghiară cu venituri mici, care lucra la Londra. Alexandra era căsătorită cu Sid, care era din Nigeria, și avea doi copii în vârstă de 8 și 10 ani. Ea și soțul ei au realizat brusc că datele lor au fost colectate în mod constant, deoarece toate serviciile din jurul ei erau digitalizate. „[Există atât de multe date] pentru că totul s-a schimbat, totul a intrat online. La fel ca serviciile bancare online, eu rezist, dar fac imposibilă accesarea sucursalei pentru că închid sucursalele, așa că ajung să o folosesc. Nu fac mare lucru cu asta pentru că nu înțeleg prea mult ”, mi-a spus ea când am vorbit în 2016. Când am întrebat dacă a perceput schimbarea în altă parte, iată ce a spus ea:
Da peste tot, știi în magazine cărțile de premiere. Am puțini dintre ei. Dar, de asemenea, școala copiilor acum totul vine online prin e-mail, zilnic. Este util, deoarece există atât de multe informații în legătură cu școala, așa că îmi este mai ușor să fiu informat. Dar acum încearcă să înființeze un sistem de plată online, astfel încât să pot plăti mesele școlare, excursiile școlare etc. Dar nu îl folosesc pentru că nu am servicii bancare online și așa că prefer să plătesc în fiecare lună . Este că este prea dificil pentru mine. Sunt sigur că dacă cineva s-ar așeza cu mine și mi-ar explica, atunci l-aș primi. La medic folosesc rezervarea online; din nou, nu știu cum să-l folosesc și este frustrant. Dar medicul nostru de familie [medic generalist, medic] a devenit atât de ocupat încât uneori trebuie să aștept patru sau cinci săptămâni pentru a vedea un medic,
Pentru Mariana, la fel ca Alexandra, schimbarea a fost destul de bruscă și a simțit că îi lipsesc abilitățile pentru a face față acesteia. Mariana era o imigrantă mexicană care lucra ca curățenie în Los Angeles și era văduvă cu patru copii, cu vârste cuprinse între 11 și 23 de ani. „Nu știu nimic despre tehnologii”, mi-a spus ea când am început interviul. Spre deosebire de copiii ei care „erau mereu pe telefoane sau tablete”, Mariana a reușit să nu folosească un e-mail sau un smartphone până în 2017. Apoi ceva s-a schimbat; a fost nevoită să intre online. Școala celor mai mici copii (11 și 13) a început să se bazeze pe o platformă online pentru teme și comunicări interne. Simțea că nu are de ales; trebuia să învețe pentru că voia să-i susțină. Odată ce a început să intre online, a devenit brusc conștientă de rețelele sociale și de cât de multe informații postau copiii ei online. „A fost șocant și îngrijorător, nu știam ce să fac”, mi-a spus ea.
Interviurile dintre Mariana și Alexandra au fost, prin urmare, izbitor de diferite de Mike și Dan. Pentru ei, dataficarea vieții de familie - care a mers mână în mână cu digitalizarea serviciilor - a fost mai mult un șoc decât un proces gradual. Se simțeau izolați și simțeau că le lipseau cunoștințele și abilitățile pentru a face față schimbării.
Diferitele experiențe ale lui Mike, Dan, Mariana și Alexandra vorbesc despre faptul că inegalitatea socială joacă un rol fundamental în modul în care este experimentată și tratată dataficarea vieții familiale și a copiilor.
Această inegalitate s-a reflectat și în modul în care au înțeles confidențialitatea datelor. Dacă comparăm înțelegerea Mariana și Mike cu privire la implicațiile dateficării vieții de familie, acestea sunt izbitor de diferite. Mike, la fel ca mulți alți părinți cu care am lucrat, a simțit că „ar prefera ca datele să fie private”, dar că „nu are nimic de ascuns”. Pentru Mariana, „datele de acolo erau înfricoșătoare” și o îngrijorare reală, întrucât putea vedea în mod clar cum le poate afecta și dăuna ei și familiei sale.
Tocmai pentru că societatea din jurul lor devine din ce în ce mai bazată pe date, părinții nu mai au de ales decât să semneze termeni și condiții și să își dea consimțământul pentru prelucrarea legală a datelor copiilor. În ciuda faptului că reglementările actuale privind protecția datelor se concentrează foarte mult pe consimțământul părinților, sub capitalism de supraveghere, noțiunea de consimțământ informat este excepțional de problematică. Acest lucru se datorează faptului că, în viața de zi cu zi a familiilor, participarea digitală nu mai este doar voluntară, ci este tot mai constrânsă, deoarece părinții sunt obligați să respecte sistemele bazate pe date și automatizate.
Copii cu date și problema cu consimțământul
Într-o zi, în Los Angeles, în 2017, familia mea a fost invitată să se alăture unui grup de prieteni într-o zonă de joacă interioară într-un centru comercial din vale. În acea zi eram blocați în trafic de mai bine de o oră. Când am ajuns la zona de joacă, P (care pe atunci avea 4 ani) și A (pe atunci 6 luni) erau flămânzi, frustrați și plângători. De îndată ce am ajuns la ghișeu pentru a cumpăra biletele, angajatul din spatele biroului mi-a cerut să notez numele copiilor mei, datele nașterii, adresa de domiciliu, numărul meu de telefon și e-mailul. Mi s-a oferit și opțiunea de a-mi nota conturile de socializare. M-am simțit enervată. De ce a trebuit să furnizez toate aceste informații pur și simplu pentru a avea acces la o zonă de joacă? Chiar nu am vrut să notez datele de naștere și adresa de domiciliu ale copiilor mei.
L-am întrebat pe angajat la tejghea de ce au nevoie de toate acele informații. Angajatul părea nedumerit. În spatele meu era un lung șir de părinți și copii care țipau, dornici să intre. Ea și-a ridicat privirea de pe ecran și a răspuns: „Este în scopuri de asigurare”. M-am simțit inconfortabil și am întrebat dacă pot renunța. Ea a ridicat din nou privirea, de data aceasta confuză și mi-a spus: „Singurul mod în care ai putea renunța este să nu cumperi biletul”. M-am uitat la P, care tocmai își scosese pantofii și făcea semn cu mâna către prietenii ei. Am simțit că nu am de ales și am dat toate detaliile noastre personale fără să citesc nici măcar termenii și condițiile. În acea seară, când am ajuns acasă, m-am trezit scriind în notele mele de teren despre acea experiență, despre modul în care m-a afectat și m-a făcut să mă simt. Intrarea este una dintre primele intrări din baza mea de date care explorează relația părinților cu termenii și condițiile.
În 2008, cercetătorii au calculat că citirea tuturor politicilor de confidențialitate ale site-urilor web întâlnite de utilizatori în viața de zi cu zi ar dura aproximativ 201 ore pe an pentru fiecare utilizator din SUA.
Într-o zi medie de familie, părinții se alătură serviciilor noi, descarcă aplicații noi, se conectează cu alții pe social media sau cumpără cele mai noi dispozitive de acasă. Procedând astfel, ei semnează termenii și condițiile unei varietăți de servicii și își dau consimțământul semnificativ, care oferă companiilor dreptul de a prelucra în mod legal datele copiilor lor. Cu toate acestea, în timpul cercetărilor mele, am ajuns la concluzia că - așa cum mi s-a întâmplat în ziua aceea în zona de joacă - consimțământul pe care îl dau majoritatea părinților nu este informat sau semnificativ.
Politica de confidențialitate BabyCenter este de 10.000 de cuvinte.
Marea majoritate a părinților pe care i-am intervievat nu au citit termenii și condițiile. Acest lucru nu este surprinzător. Pentru a citi politicile de date este nevoie de o cantitate enormă de timp pe care de multe ori părinții nu o au. În 2008, Aleecia McDonald și Lorrie Faith Cranor, doi cercetători în domeniul confidențialității pe internet, au calculat că citirea tuturor politicilor de confidențialitate ale site-urilor web pe care utilizatorii le-au întâlnit în viața de zi cu zi ar dura aproximativ 201 ore pe an pentru fiecare utilizator din SUA. Calculul lor s-a bazat pe faptul că pentru a citi o politică medie durează de la 8 la 10 minute și că, la momentul respectiv, conform datelor Nielsen / Net Rating, un utilizator mediu din SUA ar vizita anual 119 site-uri web. Mediile noastre digitale s-au schimbat dramatic în ultimii 10 ani și nu există nicio modalitate de a calcula cât timp ar dura un utilizator mediu pentru a citi toate politicile de confidențialitate.
Am avut un exemplu viu în acest sens în timpul cercetărilor mele. Într-o seară, în septembrie 2018, eram la Londra și tocmai m-am întors dintr-o noapte cu prietenii. M-am așezat la computer pentru a scrie câteva e-mailuri. Am verificat Facebook și am văzut un link către un articol despre Asia Argento și Mișcarea #MeToo. Am dat clic pe linkul care m-a adus pe un site al revistei italiene. Pentru a respecta Regulamentele generale privind protecția datelor din UE, site-ul web m-a întrebat dacă vreau să renunț la personalizare și să aflu mai multe despre terții cu care urmau să partajeze datele mele. Am dat clic pe da și a existat o listă lungă de companii din întreaga lume care au avut acces la acel clic nesemnificativ. Lângă numele fiecărei companii se afla un link către politica sa de confidențialitate.
În viața mea de zi cu zi sunt în mod constant ademenit în acte de resemnare digitală.
Părinții nu citesc termenii și condițiile pentru că nu ar găsi niciodată timpul să le citească. De asemenea, nu le citesc pentru că simt că nu au de ales: fie sunt de acord cu termenii serviciului, fie nu ar avea acces la servicii importante din viața lor. Această lipsă de alegere este înțeleasă ca compromisul de confidențialitate în care utilizatorii renunță la datele personale doar pentru a putea accesa platforme și servicii specifice. Unii experți au descris acest act drept o resemnare digitală, deoarece oamenii renunță la datele lor personale pentru a beneficia de un serviciu. Aceștia susțin că resemnarea digitală nu a devenit doar o practică comună și normalizată în rândul utilizatorilor, ci este, de asemenea, cultivată constant de corporații care o încurajează și o întăresc.
În ziua în care m-am trezit semnând termenii și condițiile zonei de joacă, m-am resemnat și am renunțat la datele copiilor mei. Am simțit presiunea: Fie am fost de acord să renunț la aceste date, fie a trebuit să-i spun fiicei mele că nu vom întâlni prietenii ei. În viața mea de zi cu zi sunt în mod constant ademenit în acte de resemnare digitală. Deși încerc să protejez confidențialitatea copiilor mei, zilnic cumpăr în schimbul de confidențialitate. Cu toate acestea, în timpul cercetărilor mele, mi-am dat seama că capitalismul de supraveghere nu se bazează doar pe cultivarea resemnării digitale, ci și pe constrângerea sistematică a participării digitale . Acest lucru se datorează faptului că, în multe cazuri, părinții cu care lucram, inclusiv eu, nu numai că demisionau să participe digital, ci erau de fapt obligați să o facă.
Copiii de astăzi sunt chiar prima generație de cetățeni cărora li s-au dat date înainte de naștere și nu putem prevedea - încă - consecințele sociale și politice ale acestei transformări istorice. Ceea ce este deosebit de îngrijorător în legătură cu acest proces de identificare a datelor pentru copii este că companii precum Google, Facebook și Amazon utilizează și colectează mai multe tipologii de date pentru copii și au potențialul de a stoca o serie de urme de date sub profiluri de identificare unice. Din acest motiv, trebuie să descompunem fluxurile de date ale copiilor și să analizăm practicile, credințele și structurile care fac posibile aceste fluxuri. Doar făcând acest lucru putem înțelege complexitatea și lărgimea procesului de informare a copiilor.
Veronica Barassi este profesor în mass-media și comunicații la Școala de Științe Umaniste și Sociale de la Universitatea St. Gallen din Elveția. Este autorul lucrărilor „Activism on the Web: Everyday Struggles against Digital Capitalism” și „ Child Data Citizen: How Tech Companies are Profiling Us from we before the Birth ”, din care este adaptat acest articol