O istorie scurta a acestor autobuze urbane:
dupa "Razboiul de Sase Zile" din 1967 intre Israel si restul lumii arabe+palestinienii, singura tara din "Blocul Sovietic" care nu a intrerupt legaturile cu Israel a fost Romania, mai mult conducerea de atunci de la Bucuresti a  fost de acord cu relatii la nivel de ambasade intre Romania si Israel, astfel Romania era singurul stat din est care avea relatii si cu palestinienii(prin PLO reprezentati-  -o organizatie terorista atunci) si cu Israel. Drept "rasplata" guvernul israelit a "donat"(?) mai multe autobuze de oras statului roman. Cand le-am vazut circuland prin Bucuresti am ramas uluit de un design si o calitate a produsului cu care noi nu eram obisnuiti  pana atunci..
Cert este ca autobuzele erau mult mai fiabile, mai mari, mai elegante decat oricare autobuz vazut pana atunci si mai aveau si un tigru mare deasupra radiatorului. Au ajuns in Bucuresti in anul 1969 si au circulat cu bravura destul de putin , pana prin anii 1980(se crede ca piesele de schimb erau f. scumpe)
Poze nu am decat asa:

https://www.bing.com/images/search?view= ... ;ajf=100

de aici: https://www.bing.com/images/search?q=ley ... verTitle

Au fost retrase incepand cu 1974, ultimul Leyland a fost scos din circulatie in 1979.

Din câte știu acestea aveau cutia automată. Erau de cel puțin 2 tipuri ca format al ușilor și farurilor (dintre care unele cu geamurile mai mari iar altele mai mici), cu ușile 2 și 3 largi, și cu ușa 2 scurtă, faruri simple și faruri duble. Iată-le pe #172, #173 și #241, din păcate foarte puținele fotografii publice pe internet. Nu cunosc autorul fotografiilor, așa că-mi cer scuze dacă le postez fără acordul lor.

Dacă nu mă înșel aveau cutie manuală, cu un schimbător de viteze cu o tijă extrem de scurtă, de vreo 10 cm. ( centimetri ).  Și un ghidaj la vedere pentru cele 5+1 viteze. Poate confirmă / infirmă cineva.

Sunt destul de sigur ca aveau cutie semi-automata, adica fara pedeala de ambreiaj, similar cum au avut Saviem-urile care au circulat pe linii expres.

Poze din interior la rezolutie decenta exista? Singurele pe care le stiu sunt de dimensiunea unor timbre...

Cutia era, cum bine spune Robert24, semiautomata, similara celei folosite pe Routemaster si alte autobuze britanice ale epocii.

Iata o poza de pe net cu unul britanic:



si alta de pe wikipedia



si un screenshoot dintr-un user guide:

O alta fotografie gasita in urma cu ceva ani pe net.
In ultimii ani de viata si-au facut veacul pe liniile 32, 32 barat, 120, posibil si alte linii din sud.

100    145    46    1968    Leyland-Merkavim    31-B    7334    >    7289
146    147    2    1968    Leyland-Merkavim    31-B    7394        7395
148    160    13    1968    Leyland-Merkavim    31-B    7001        7013
161    172    12    1968    Leyland-Merkavim    31-B    7045    >    7034
173    181    9    1968    Leyland-Merkavim    31-B    7046        7054
182    183    2    1969    Leyland-Merkavim    31-B    7174        7175
184    194    11    1969    Leyland-Merkavim    31-B    7163        7173
195    208    14    1969    Leyland-Merkavim    31-B    7908        7921
209    216    8    1969    Leyland-Merkavim    31-B    7959        7966
217        1    1969    Leyland-Merkavim    31-B    7958        
218        1    1969    Leyland-Ashdod    32-B    9136        
219        1    1969    Leyland-Ashdod    32-B    9145        
220    225    6    1969    Leyland-Ashdod    32-B    9137        9142
226    241    16    1969    Leyland-Ashdod    32-B    9147        9162
242    267    26    1969    Leyland-Ashdod    32-B    9184        9209
268    277    10    1969    Leyland-Ashdod    32-B    9239        9248
96    99    4    1969    Leyland-Ashdod    32-B    9249        9252
Total 118 + 64 = 182
Numerele de înmatriculare erau "cam" în ordinea celor de parc (sau inversă), însă existau inversări între cele din același grup. Există foto în care apar aceste inadvertențe față de listă. Sursa: Mike1966@tramclub.
Leyland-Ashdod cred că se mai numeau și Haargaz (היהארגז), care înseamnă "Cutia" (așa se numea fabrica). Merkavim (מרכבים) înseamnă "mașini" sau "vehicule". Sursa, userul falizwim de pe acest forum.
Se pare că israelienii le-au fabricat pentru condițiile de climă de la ei, nu de aici, plus că nici caroseria nu prea era proiectată pentru asaltul clasei muncitoare din orele de vârf, așa că nu au rezistat prea mult.

Cum mai spuneam, Leyland-urile vor ramine intotdeauna asociate in mintea mea cu cel mai infiorator sunet de frinare fier pe fier pe care l-am auzit vreodata.

Ultimele pe care tin minte sa le fi vazut erau pe liniile semi-suburbane din sud (244 ?).

Cel mai probabil au fost repartizate la Autobaza Serban Voda pina la venirea (celui de-al doilea lot ??) IK 4.

Încă doua foto cu "Ițikbuzuri" (așa li se spunea, denumirea a fost confirmată și de userul falizwim).
Ce este ciudat, este că primele autobuzel par de tipuri diferite, deși sunt după număr din aceeași serie.
Al doilea, cel puțin după număr, este de al doilea tip (Leyland-Ashdod).
Cu ocazia asta, după ce am regăsit pe alt forum informații de la același user falizwim, am clarificat și alte nelămuriri despre aceste autobuze.
Au existat 3 loturi de autobuze, cu diferențe între ele, au fost 190 în total (după falizwim) sau 182 (după Mike1966), iar producătorul se numea Merkavim-Haargaz, dar existau inscripții diferite pe autobuze, după cum urmează:
Tipul 1 – avea inscripția: Merkavim Ha – Argaz – Tel Aviv – Israel
Tipul 2 avea inscripția: Leyland – Ashdod – Tel Aviv - Israel
Primul tip a fost livrat în două loturi, primul având numere cu 31-B-73xx, iar al doilea cu 31-B-70xx și 31-B-71xx. Al 3-lea lot a avut numere cu 32-B-91xx.

Sint 99% sigur ca sigla de pe grila frontala pe ambele exemplare e identica si ca pe aceasta scrie Haargaz Merkavim.

Informația provine de la userul Mike1966 care a dispărut așa cum a apărut, adică repede și brusc, din păcate, pentru că avea informații foarte multe despre parcul de vehicule ITB/RATB.

Dl. Bucșan a urmărit cu interes discuțiile și vine cu următoarele comentarii:

   -Răsplată? Nicidecum, au fost cumpărate în baza tratatului general de schimb economic și cultural, încheiat între cele două state în mai 1967.
   -Guvernul israelit nu a donat statului român aceste autobuze. Statul român a plătit, numai pentru primele 82 de autobuze, aproximativ un milion și jumătate de dolari.
   -Design, calitate, fiabile, elegante? Design standard al celor doi carosieri israeliți, calitate și fiabilitate reduse, câteva dintre ele au luat foc, elegante, hai să comparăm trei poze, una cu interiorul acestui autobuz și două cu interiorul unui autobuz ce a circulat în București, în aceeași perioadă, ŠKODA 706RTO MEX KAROSA.






   Am să citez, în continuare, comunicatul de presă comun al agenției de presă române AGERPRES și al agenției de presă israelite JEWISH TELEGRAPHIC AGENCI, din data de 28 iulie 1967:

     Se așteaptă ca Israelul și România să semneze un acord comercial în acest weekend, în baza căruia România va cumpăra 82 de autobuze din Israel, la un cost de  aproximativ 1.500.000 dolari.  
     Acordul, o continuare a tratatului general de schimb economic și cultural, semnat de cele două țări, în urmă cu două luni, prevede ca România să achiziționeze câte 200 de autobuze pe an, în     următorii câțiva ani.
   Autobuzele vor fi construite în Israel de LEYLAND ASHDOD, în timp ce motoarele vor fi furnizate de BRITISH LEYLAND MOTOR COMPANY din Marea Britanie, partener al LEYLAND ASHDOD.
Majoritatea componentelor vor fi fabricate în Israel, iar asamblarea finală va fi efectuată tot în Israel.



LEYLAND ASHDOD din orașul Ashdod,era producătorul șasiului autobuzului, în baza licenței britanice LEYLAND PAHTHER.
Pe acest șasiu se monta motorul importat din Marea Britanie, LEYLAND 0.680, motor DIESEL cu 6 cilindri în linie, orizontal, amplasat între axe, sub podea, având 126 kW / 171 CP (DIN).
Cutia de viteze a fost semiautomată, de tip WILSON.
Caroseriile au fost construite de doi producători, ce realizau numai carosări, pe diverse tipuri de șasiuri.
Primul a fost MERKAVIM - Tel Aviv - Caesaria și al doilea a fost HA´ARGAZ - Tel Aviv - Timurin.

Ca observație la fotografiile postate, în care apar autobuze cu două faruri, vreau să precizez că acestea nu mai erau cele  originale. Toate autobuzele  livrate au avut, din construcție, patru faruri.

Variantele aceluiași carosier se deosebeau prin ușa de la mijloc, una având-o simplă, din două foi (primul lot de autobuze), cealaltă având-o dublă, din patru foi (al doilea și al treilea lot de autobuze).

Variantele între cei doi carosieri se deosebeau prin mici amănunte constructive. Aceste sunt masca față, înălțimea parbrizului, forma superioară a părții frontale a caroseriei, îmbinarea pereților laterali cu partea frontală (una era rotunjită, cealaltă era în unghi), înălțimea ușilor, forma și mărimea ferestrelor ușii din mijloc (la cele cu ușă dublă), forma și poziționarea barelor de protecție față / spate.

O fotografie cu cele două tipuri de caroserie, în stânga, LEYLAND HA´ARGAZ, în dreapta, LEYLAND MERKAVIM.




Dimensiuni de gabarit:
   lungime      11400 mm
   lățime          2500 mm
   înălțime        3000 mm

Ampatament    5900 mm
Consolă față     2400 mm
Consolă spate  3100 mm


Caroseria a fost inspirată de autobuzele britanice LEYLAND OLYMPIC 3, construite pentru Cuba.