Tom wrote:
28-37 cred că aveau cabina aceea mai modernă, care avea și o ușă spre salon, care uneori era deschisă. La Iași cel puțin era deschisă de foarte multe ori. Probabil că șoferul o închidea doar dacă părăsea cabina mai multă vreme (la capete de linie). Din câte îmi amintesc, la fel erau și autobuzele Dalli Express. La ele, biletul se lua de la șofer pe la ușa aceea.
Cred că toate (sau aproape toate??) autobuzele și troleibuzele produse după 1987 aveau cabina închisă complet. Nu știu dacă din fabrică sau modificate la URAC, dar aveau cabina închisă și accesul se făcea doar pe prima jumătate a ușii 1.
În 1987 au apărut primele 20 de autobuze scunde DAC 112UDM, dar au intrat în circulație la începutul anului 1988. Înainte să intre în circulație, au avut numerele 4201..4220, dar ulterior le-au renumerotat 2201..2220 și se vedea că au schimbat o cifră. În toamna lui 1987 am văzut unul dintre ele în probe (4206), dar a trecut mai mult timp până le-au scos la traseu. Prima dată când le-am văzut pe traseu a fost când am mers la școală după vacanța de iarnă. Ningea afară (cam ca astăzi ). Ele au circulat prima dată pe linia 131. Primul pe care l-am văzut atunci a fost 2220. Dintre aceste autobuze, 2202 avea o schemă de culoare diferită de restul. Îmi amintesc că aveau cabina închisă complet și nu apucaseră să acopere geamul de la acel perete și se putea vedea înauntru. Fiind noi, încă mai funcționa vitezometrul și am văzut că mergeau destul de tare cu ele.

Am repus aici mesajul privind autobuzele DAC 112UDM pentru a continua discuția strict despre autobuzele istorice. Restul discuțiilor sunt acolo unde a indicat moderatorul.
Legat strict de partea tehnică, chiar și în sensul profan al termenului, privind cabinele, îmi amintesc că la UDM-urile scunde, dar și la următoarele, cabina păre construită după un model, nu era o improvizație sau în cel mai rău caz nu era una grosolană, posibil un proiect URAC, dacă nu era din fabrică. Mai târziu au apărut cârpeli, probabil pentru o mai bună izolare termică, iar fonic erau destul de bine izolate pentru că trebuia să vorbești cam tare dacă vroiai să-l întrebi ceva pe șofer (de genul la ce stație trebuie să cobori pentru a ajunge undeva).
Autobuzele scunde aveau deasupra ușilor niște cutii pentru mecanismele ușilor. Cutiile erau mai scunde datorită înălțimii autobuzelor,dar arătau mult mai bine decât cele ale autobuzelor și troleibuzelor vechi. Unele autobuze  vechi (inclusiv 3713) aveau acele mecanisme sub treptele scării, dar majoritatea troleibuzelor le aveau o cutie deasupra ușii, iar cutia lor era mare și inestetică. La autobuzele de după 1990, acea cutie era mai mare decât la cele scunde, dar nu ca acelea de la troleibuzele vechi.
Odată cu UDM-urile din 1987 au apărut și acele casete de afișare a liniei, care aveau un sistem foarte prost de închidere și uneori se deschideau în mers și deranjau călătorii care stăteau pe scaune în dreptul cutiei. Autobuzele din seria 1726(?)-1816 (inclusiv articulatele) și troleibuzele 7336-7374 (mai puțin 7341 și 7342), nu aveau acea casetă decât lateral, după ușa 2 (sau 3 pentru articulate). În spate, afișajul era după modelul vechi (o ramă metalică iluminată unde se introducea plăcuța cu numărul liniei).
Tot atunci s'a introdus sistemul lămpilor independente în spate (semnalizare, poziție, frână și marșarier/lampă de ceață) și lămpi de semnalizare fața pe capacul de la motor. Tot atunci s'a generalizat fixarea numărului de înmatriculare pe acel capac. Inițial la primele UDM-uri, numărul de parc nu era scris în față, ulterior au început să-l scrie deasupra numărului de înmatriculare. La autobuzele din 1990 au introdus un font mai ciudat în față și în spate pentru numere, ulterior s'a renunțat la el. Oricum dacă-l extindeau la numerele din 4 cifre, ar fi ocupat pe lungime aproape toată partea din față si spate.

Nu știu dacă a mai postat cineva, dar am găsit un text foarte interesant ce relatează pe scurt istoria transportului din București și câteva impresii despre vremurile acelea. Textul e însoțit și de multe poze extrem de valoroase, unele pe care până acum nu le-am mai văzut.

Textul - https://bucurestiulmeudrag.ro/blog/articol/itb-70
Mai multe poze - https://bucurestiulmeudrag.ro/profil/slacriteanu/

În legătură cu cele spuse de colegul Tom, autobuzele UD112/117 produse de la apariția lor (1979) spre '88 au avut acele modele de stopuri ELBA întâlnite și la RD-urile 112, acest model de stop era produs dintr-un singur segment cu 4 becuri (semnal, poziție, frână, mers cu spatele) și erau așezate vertical. Iar lampa de număr era la fel formată dintr-un singur corp cu 2 sau 3 becuri sofit (totuși această lampă am întâlnit-o mult timp și după apariția lămpilor similare Daciilor Papuc), fiind așezată orizontal deasupra numărului. Totuși nu cunosc ce catadioptrii se foloseau, fiindcă multe dispăreau după o revopsire sau se furau.


Stopurile moderne erau formate din 4 piese așezate orizontal, care erau identice cu celelalte montate pe autobuz. Iar lămpile de număr erau din 2 corpuri identice, unul montat în stânga iar celălalt în dreapta care foloseau câte un bec de poziție fiecare (cu excepția lămpii montate pe dreapta, provenită de la o Dacie Breack). Totuși la unele autobuze, mai ales la Ploiești s-au montat în bara de protecție pe partea stângă un stop de ceață (mai exact un stop de frână de lunetă de... Dacie 1310 TL(X), ceva alftermarket), care folosea bec P21W.


Pe față, UD-urile din anii '80 foloseau aceleași lămpi similare RD-urilor 112, fiind și singurile lămpi de semnalizare față/lateral, montate pe colțare (dacă le pot spune așa). Acestea aveau însă o îmbunătățire, lămpi de ceață galbene montate în bări (în cazul de față doar urmele lor) dar care foloseau becuri slabe.


UD(M)-urile de ”azi”, care le știm cu toții au semnalizări față/laterale fiind aceleași lămpi întâlnite și pe spate.


Totuși tot vorbind de lămpile de semnalizare, n-am dat nici-o atenție farurilor. Prima dată când am văzut acest model de faruri decât cele obișnuite, asta cel puțin la DAC-urile 2521 și 2651, credeam că sunt faruri provenite de la o Dacie 1310 TL(X), dar din câte aș fi înțeles acestea erau farurile montate pe autobuzele DAC... hidramate (nu că n-ar fi același model).


Cât despre unele cazuri tip ”aftermarket”, unele autobuze din lipsa stopurilor originale li se montau stopuri deobicei celor întâlnite/provenite de la camioanele Roman Diesel/RABA, ARO și similare lor. Cel puțin în trecut, pentru a descuraja furtul acestora (mai ales celor originale) autobuzelor li se montau niște grătare antifurt în fața stopurilor care aveau rolul de a înceta/descuraja furtul acestora.

E posibil să mai apară pe forum, un autobuz Ikarus 280 -31 B 7069- la Sf. Gheorghe, în anul 1977. Lângă, un autocar Setra ultramodern pentru acele timpuri al ONT-ului.

Din ce vad sunt si 2 retele de troleibuz, una la margine si una pe banda de dincolo de scuar; sa mai fi ramas urme ale vechii retele folosite cand troleibuzele aveau terminus la Piata de Flori (1848)?

Cel puțin în acea perioadă, încă erau în mare folosință.
Un autobuz IK4 folosit în poligonul de școlarizare Titan.

#ADK, acele faruri au existat si pe unele camioane DAC din fabrica. Erau mai mari fata de farurile de pe Dacie. Ele se aprindeau in felul urmator: lumina de intalnire (faza scurta) cele din exterior. Lumina de drum (faza lunga) cele din exterior treceau pe faza lunga plus cele din interior care se aprindeau. Deci pe faza lunga se aprindeau toate cele 4 faruri si era un avantaj. Autobuzele DAC 112 UDM nu au fost echipate din fabrica cu acest model de faruri si nici cele hidramate. Aveau optional proiectoarele de ceata rotunde in bara (galbene mici la primele modele si albe mari la modelele mai noi).

Într-adevăr aşa se aprindeau, şi toate 4 faruri aveau şi becuri de poziție. Asemenea iluminat aveau cel puțin 3 Ikarusuri ploieştene (2075, 2145 şi 2292).

Nu aveau becuri de pozitie in faruri! Nici Daciile si nici DAC-urile (camioanele). Aveau lampi separate de pozitie. La Ikarus este asa cum spui tu. Si autobuzele DAF aveau in toate cele 4 faruri becuri de pozitie.

Eu parcă așa îmi amintesc...






Sursa: ratb.stfp.net

Daciile nu, într-adevăr aveau lămpi de poziție separate (în care includeau și semnalizările).

Acele faruri sunt de camion DAC. La cele de Dacie pe langa faptul ca erau mai mici diferea si pozitia lor. Cele de faza scurta erau mai in interior iar cele de lunga mai in exterior. Ideea este ca trebuia modificata si instalatia electrica, deoarece in loc de doua becuri se aprindeau 4 iar consumul era dublu.
Pe faza scurta cred ca erau mai bune cele dreptunghiulare. Diferenta mare era pe faza lunga unde se aprindeau 4 faruri.
Si iluminatul din interior (lampi model ,,farfurii") avea doua faze. Pe o faza se aprindea cate un bec mic, de pozitie in fiecare lampa iar pe a doua faza se aprindea unul de putere mai mare. (18W parca)
Lampa de la numar (cea de plastic) avea unul sau doua becuri ,,cirese" parca si nu sofite.
Firmele laterale si spate erau luminate (echipare din fabrica) cu cate doua becuri ,,cireasa" iar cea din fata cu 4 becuri.

Lămpile din interior într-adevăr aveau 2 poziții de iluminat, cea de ”veghe” (cu becuri de 4w, identice celor de poziție) și cea principală (cu becuri de 21w, identice celor de semnalizări). Lampa pe număr (cea clasică, cum o avea 2651 în față pusă de titular) îmi amintesc că folosea vreo 3 becuri sofit, cu puterea de 5 sau 10w. Cele moderne, identice și Daciilor Pick-Up foloseau becuri auxiliare de 5w (cu același soclu ca la 21w). Revenind la lămpile interioare, exista și o diferență de aprindere între DAC și Ikarus (înafară că la Ikarus doar o lampă folosea 5 becuri sofit ). Cele de DAC se aprindeau pe partea stânga și/sau din dreapta, iar la Ikarus în zig-zag sau toate. Lampa din cabina șoferului era identică celor din salon, doar că noaptea în garaj din cauza luminii prea slabe se punea lângă și un bec de far H4 (cu puterea de 40/45w sau 55/60w).

Nu, becurile mari din lampile din salon (originale) erau de 18W. Becuri sofite la numarul de inmatriculare cred ca aveau lampile din tabla  nu din plastic. Se mai inseria un bec de far si la aeroterma de la picioarele soferului pentru a functiona la turatie mai mica.
Unii soferi isi mai puneau un buton de orpire a motorului/frana de motor pe schimbatorul de viteze.

Unii soferi isi mai puneau un buton de orpire a motorului/frana de motor pe schimbatorul de viteze.

Așa aveam la Ikarus, un buton așezat lângă manetă pentru frâna de motor (și spre rușinea mea, nu-mi mai aduc aminte cum se făceau legăturile ).

Se mai inseria un bec de far si la aeroterma de la picioarele soferului pentru a functiona la turatie mai mica.

Îmi aduc aminte! Colegul nostru Victor92 a surprins un autobuz DAC din Craiova cu o înserare de genul.