Arhitectura faţă în faţă cu cutremurele trecute şi viitoare
autor : prof.univ.dr.ing. R.Petrovici

Această comunicare reprezintă încercarea de a răspunde la o întrebare firească a multor constructori dar şi a populaţiei:
„De ce au căzut numeroase construcţii din România la cutremurele din secolul XX ?”
Urmărim în particular identificarea contextului tehnic, internaţional şi naţional, în care s-au realizat, înaintea anului 1940 numeroase clădiri cu vulnerabilitate seismică ridicată care au produs nenumărate victime şi distrugeri semnificative la cutremurele din 1940 şi 1977.
O bună parte dintre aceste clădiri sunt în exploatare şi astăzi şi, deşi sunt marcate cu „bulina roşie”, ele continuă să adăpostească locuinţe dar şi alte funcţiuni care implică prezenţa unui număr mare de persoane fără nici un fel de măsuri pentru reducerea vulnerabilităţii (consolidare) [9]. Inerţia care ne caracterizează va face ca acestea, prin incapacitatea de a supravieţuire inerentă în absenţa intervenţiilor necesare, să fie viitoarele clădiri „martir” ale următorului cutremur sever.
Ignorarea hazardului seismic pe teritoriul României
Istoria seismică a teritoriului României este bogată în evenimente majore. În cazul cutremurelor  produse în trecutul îndepărtat şi inclusiv până în secolul XIX   acestea au afectat construcţii realizate meşteşugăreşte, cu materiale tradiţionale (lemn, piatră, cărămidă nearsă) cu rezistenţe slabe sau modeste. În multe cazuri, distrugerea unor clădiri s-a datorat efectelor cumulate ale cutremurelor succesive. Este cazul numeroaselor prăbuşiri înregistrate la cutremurul din 1838 favorizate, fără îndoială de existenţa unor avarii nereparate după cutremurul din 1829.
La începutul secolului XX, cutremurele din trecutul istoric nu erau necunoscute datorită lucrărilor publicate de specialişti de prestigiu în acest domeniu, străini şi autohtoni. În rândul lucrărilor autohtone cităm studiul lui Gr.Ştefănescu [12] publicat în Analele Academiei Române şi două studii ale lui St.Hepites [6] şi [7] publicate în Analele Institutului Meterologic Român.
Pentru a face cunoscute pe plan internaţional fenomenele seismice care caracterizează teritoriul României şi al ţărilor învecinate, în 1896 a fost publicată la Bucureşti, în limba franceză, lucrarea [5].
Fiind la curent cu dezastrul produs asupra clădirilor „moderne” de cutremurul de la Nobi-Japonia (1891) precum şi cu măsurile adoptate de autorităţile japoneze, St.Hepites, în anul 1901 [8], a emis un avertisment public adresat autorităţilor şi constructorilor, care din nefericire a fost ignorat peste jumătate de secol, afirmând că :
În ţara noastră, nenorocirile produse de cutremurele de pământ pot fi evitate, mai ales dacă în construcţiunea clădirilor şi monumentelor arhitecţii noştri, urmând sfaturile date de Comitetul Seismologic al Japoniei, ar ţine socoteală de cutremurele de la 1802, 1829 şi 1838 care au produs însemntate stricăciuni clădirilor din România.
Vom menţiona în acest context faptul că în 1892 Institutul Meteorologic al României a organizat o reţea naţională de observare a mişcărilor seismice şi că în 1900, la al VII-lea Congres internaţional de geografie, a fost numită o Comisiune permanentă seismologică în care România a fost reprezentată de Şt. Hepites alături de reprezentanţii altor 18 ţări de pe toate continentele.
Să amintim, de asemenea, că în 1916, pericolul producerii cutremurelor în România şi consecinţele potenţiale,  dezastruoase, ale acestui fenomen au făcut obiectul unei lucrări de popularizare [1].
Având în vedere existenţa publică a acestor informaţii este de neînţeles afirmaţia marelui specialist constructor care a fost Emil Prager, care în lucrarea [10] afirmă, în Capitolul 21 Betonul armat şi cutremurul:
Până la cutremurul din anul 1940 care în 45 sec. a distrus numeroase vieţi, precum şi clădiri şi sate, în regiunile subcarpatice,literatura tehnică nu a dispus de documentaţii suficiente cu privire la aspectele grave ale cutremurelor din ţara noastră
La fel de surprinzătoare este şi afirmaţia unui alt mare constructor Acad. A.A.Beleş [4]:
Ţara noastră nefiind considerată ca o ţară bântuită de cutremure, problema asigurării construcţiilor nu s-a pus în genere şi ne-am găsit complet surprinşi în faţa acestui dezastru, şi ne-au lipsit nu numai mijloacele de reparaţie, dar, trebuie să recunoastem chiar discernământul necesar spre a putea aprecia gravitatea şi pericolul stricăciunilor produse şi a găsi soluţiile tecnice de îndreptare
Considerăm că absenţa datelor privind manifestările cutremurelor în România, nu poate invocată de cei doi corifei ai ingineriei din România având în vedere cultura lor profesională. Nu putem accepta logic faptul că aceştia să nu fi fost conştienţi de  iminenţa producerii unor cutremure severe şi de efectele distrugătoare lor asupra construcţiilor. Cu autoritatea lor profesională, recunoscută la toate nivelurile societăţii române, ar fi putut trage un semnal de alarmă pentru a determina o altă atitudine oficială dar şi a profesiei în raport cu protecţia seismică a construcţiilor de toate tipurile.
Ignorarea progresului tehnic internaţional în domeniul construcţiilor
La sfârşitul secolului XIX demarează în Statele Unite o preocupare susţinută pentru construirea clădirilor multietajate. Acest moment a fost pregătit şi favorizat prin extinderea utilizării practice a  trei descoperiri importante care au făcut posibilă aplicarea acestui concept : Ascensorul OTTIS, hidroforul şi telefonul.
În scurt timp, clădirile înalte au început să se dezvolte, în ritm rapid şi în Europa favorizând
introducerea pe scară largă a betonului armat ca material de construcţie şi extinderea utilizării structurilor metalice.
În aceste condiţii, reglementarea folosirii betonului armat s-a făcut, în ritm rapid, în primul deceniu al secolului XX : Elveţia (1903) Germania (1904) Franţa (1906) Rusia (1908) Ungaria (1909) Austria (1911).
Aproape simultan, ca urmare a producerii unor cutremure distrugătoare pe tot globul, care au afectat sever clădirile moderne, au apărut primele reglementări pe proiectare seismică:
•    După cutremurul de la San Francisco –USA (1906) a apărut o reglementare de proiectare seismică pentru California care, din punctul de vedere al arhitecţilor, avea ca prevedere principală limitarea înălţimii de construcţie astfel:
•    Los Angeles : 150 ft ≡ 45.0 m (13 niveluri) – care a fost valabilă până în 1957
•    San Francisco: 80 ft ≡ 25.0 m sau 100 ft ≡ 31.0 m – valabilă tot până în 1957
•    În Europa, după cutremurul de la Messina -Italia (1908). a apărut prima reglementare modernă de calcul seismic din Europa.
•    Mai târziu, după cutremurul Great Kanto – Japonia (1923) – s-a prevăzut limitarea înălţimii la 100 ft ≡ 31.0 m- reglementare care a rămas în vigoare până în 1964.
În România interbelică nici una dintre reglementările tehnice adoptate în celelalte ţări nu a căpătat o recunoaştere oficială (nu a devenit obligatorie). Abia în 1927, din iniţiativă privată, s-a publicat în România, la Tipografia Geniului (Cotroceni) traducerea Normelor germane din 1925, întocmită de Inginer Şef  RADU M , profesor la Şcoala Politehnică urmată de traducerea ediţiei din 1932 a aceloraşi norme întocmită de Inginer M.D.Hangan.
Traducerile normelor germane pentru beton armat
Lipsa reglementărilor şi a controlului autorităţilor statului în domeniul proiectării construcţiilor a fost semnalată încă din anul 1924 în Revista ARHITECTURA .
În articolul „1926” autorul, arh. Sp.Cegăneanu, formulează o serie de propuneri pentru îmbunătăţirea eficienţei activităţii practice a arhitecţilor dintre care menţionăm o precizare deosebit de importantă pentru obiectul acestei comunicări:
In prima linie trebuie să cerem să se introducă în regulamentul comunal de clădiri , obligaţiunea de a prezenta pentru autorizaţie proecte complete de execuţie, însoţite de calcule statice şi antemăsurătoare şi deviz. În chipul acesta construcţiunea va fi protejată iar cei neserioşi vor fi obligaţi la seriozitate.
Acest apel, rezultat din constatarea indiscutabilă a unui arhitect remarcabil în epocă (Preşedintele „Societăţei Arhitecţilor Români” pe anul 1925), este un semnal al ignorării deliberate a contribuţiei inginerilor la proiectarea clădirilor din epoca respectivă. Această constatare timpurie, în raport cu „boom-ul” clădirilor cu multe niveluri, justifică lipsa de rigoare arhitectural-structurală şi subdimensionările constatate după cutremurele din 1940 şi 1977.
În privinţa controlului statului în domeniul proiectării, ediţia din septembrie 1925 a Normelor de proiectare ale Comisiunii Germane pentru Beton Armat  are două precizări care merită a fi menţionate, care subliniază seriozitatea cu care ar fi  trebuit să fie aplicate şi în România prevederile acesteia :
Noile norme bazându-se pe experienţe numeroase şi datorit concursului experţilor eminenţi în această specialitate vor fi considerate ca regului de arhitectură autorizate în această specialitate, neputând fi eludate sub nici un motiv. Autoritatea poliţienească va veghea pentru aceasta la examinarea cererilor de autorizaţie….
şi apoi,
Aplicaţiune prescripţiunilor se va urmări în mod conştiincios de autoritatea poliţienească şi în decursul executării lucrărilor
Aceste prevederi nu au fost preluate în legislaţia naţională din România şi ca atare dezordinea şi interesele meschine au continuat să domine proiectarea clădirilor de toate tipurile. În susţinerea acestei afirmaţii aducem şi un exemplu în plus. Caietele de sarcini oficiale pentru ciment, aveau cerinţe mult sub cele ale normelor de referinţă din epocă (normele germane)
Coroborând aceste cerinţe reduse, cu lipsa controlului asupra execuţiei, statisticile arată că în deceniul 1930÷1940 rezistenţele betoanelor au atins un minim „istoric”

Proiectarea arhitectural- structurală  în perioada interbelică din România
În perioada interbelică a apărut, tot mai prezentă şi mai insistentă, ideea că organizarea spaţiilor şi volumelor este justificată numai de „raţiuni arhitecturale” care trebuie să prevaleze în faţa argumentelor logice ale ingineriei structurale, considerate că frânează liberatea de creaţie. La rândul lor, aceste „raţiuni arhitecturale” erau de fapt „pretenţiile investitorului” dominate , aproape în toate cazurile, de tendinţa obsesivă de reducere a costurilor investiţiei şi de satisfacerea diferitelor capricii de amenajare interioră ale viitorilor proprietari.
O analiză lucidă a acestor tendinţe, evidente chiar în prima jumătate a secolului XX, a fost făcută de K.Siegel, care, în lucrarea sa binecunoscută „Forme structurale ale arhitecturii moderne„ scrie:
„Odată cu progresul tehnic se deplasează şi graniţele pe care arbitrariul
formalist le stabilise mai înainte. Acum orice non sens poate fi construit.      
Lipseşte corectivul „imposibilităţii tehnice”. În această fierbere, goana după     efecte la moda izbuteşte mai bine ca oricând. Prin fotografii şi tipărituri,        acestea se răspândesc imediat în numeroase ediţii pline de efect. Ele se vând   mult mai uşor decât forma sobră a substanţei tehnice autentice”.
Fenomenul migraţiei stilurilor arhitectonice poate fi numai discutabil,  din punct de vedere socio-cultural, dacă zona „originară” şi zona „de adopţie” au caracteristici similare ale mediului înconjurător (în special niveluri apropiate de seismicitate). Migrarea stilurilor poate avea însă urmări grave, dacă în zona „de adopţie”  efectele seismice devin „critice” pentru anumite alcătuiri arhitecturale  şi, mai ales, pentru structurile respective.
Aceste consecinţe s-au manifestat brutal în ţara noastră unde preluarea fără discernământ  alcătuirilor specifice arhitecturii ţărilor neseismice a avut urmări dintre cele mai grave.
Escaladarea barierelor de înălţime stabilite în ţări cu regim seismic important a fost una dintre cauzele primare care au generat riscul seismic al Capitalei.
În Bucureşti, barierele stabilite în USA şi în Japonia au fost generos depăşite şi, în corelare cu alcătuirile arhitectural structurale necorespunzătoare zonelor seismice, au generat prăbuşiri spectaculoase.
Această adevărată cursă a înălţimii a fost favorizată şi de sugestia Planului de urbanism interbelic care a recomandat marcarea intersecţiilor cu clădiri înalte. În felul acesta centrul oraşului a fost populat cu clădiri în formă de  L (pe două străzi perpendiculare) cu un turn mai înalt pe colţ.
Referitor la modul în care era respectat Regulamentul de urbanism pentru Bucureşti, cităm un  comentariu dat în [4]:
Regulamentul actual care fixează înălţimea la cornişe funcţiune de lărgimea străzii este în genere eludat prin aprobările comisiunii zise speciale, care găseşte motive pentru orice cerere ce i se adresează cu suficiente insistenţe.
Blocul Carlton, cel prăbuşit în 1940, depăşea cu mult (peste 50%) limitele din acel timp din USA şi Japonia menţionate mai sus. Turnul Central avea o înălţime supraterană de 47.0 m iar aripa din Bulevard avea o înălţime de 36.0 m. Blocul Belvedere  construit în 1937-1938 avea înălţime maximă a turnului din colţ de 40.0 m depăşind cu 33% limitele menţionate. El a rezistat cutremurului din 1940 cu avarii grave dar s-a prăbuşit în 1977 provocând şi un incendiu care a întârziat cu câteva zile intervenţiile.[3]
 Blocul „Belvedere” a fost iniţial proiectat pentru 10 etaje, ulterior fiind obţinută autorizaţia pentru 11 etaje. În final s-au executat 13 etaje, fără obţinerea unei noi autorizaţii !!!.

Formele neregulate ale celor mai multe dintre clădirile prăbuşite sau puternic avariate s-au datorat solicitărilor beneficiarilor /investitorilor de a folosit integral parcelele de teren. Din necunoaştere consecinţelor posibile, arhitecţii şi, mai ales, inginerii nu au rezistat acestei presiuni.
           

Două blocuri „martir”, victime ale incompetenţei şi inconştienţei proiectanţilor.                                            Forma în plan şi alcătuirea structurii
În multe cazuri nu au fost respectate nici limitările de calcul pentru încărcări gravitaţionale (de exemplu, cele din circularele germane care erau, aşa cum am văzut accesibile nemijlocit proiectanţilor) eforturile unitare efective în stâlpi (cu valori de 50-60 kg/cm2) depăşind cu mult, în unele cazuri chiar de două ori, valorile admisibile pentru betoane curente ale acelei perioade (30-40 kg/cm2). Notăm că depăşirile valorilor admisibile se referă la rezistenţa betonului prevăzută în proiecte. În realitate depăşirile efective erau mult mai mari dacă ţinem seama de faptul că marca proiectată nu era atinsă în numeroase cazuri .
Adevarata cauza a vulnerabilităţii clădirilor interbelice
A fost nevoie să se producă cutremurul din 1940 însoţit de grave pierderi de vieţii omeneşti şi de distrugeri masive, pe arii extinse, ca doi constructori remarcabili ai epocii respective să pună degetul pe rana dureroasă: alcătuirea arhitectural-structurală necorespunzătoare zonelor seismice şi să identifice cauzele care au condus la această situaţie.
Practic simultan, în anul 1941, reacţionând „la cald”, un arhitect, Victor Asquini, şi un inginer, Aurel A.Beleş, identifică, fiecare cu argumentele sale, originea dezastrului.
În articolul [2], V Asquini identifică mai mulţi responsabili:
•    Mai întâi investitorii:
Cutremurul din noaptea de 10 Noemvrie trecut va pune pe gânduri pe mulţi proprietari, care atunci când construiau precupeţiau alegând materiale ieftine, făcând anumite economii la ceeace ar fi putut da un plus de siguranţă în soliditatea imobilului; îi va face să se gândească mai bine înainte de a alege pe primul constructor venit, numai pentru că era mai ieftin
•    Apoi constructorii:
Mulţi constructori vor fi de-acum înainte mai atenţi în conducerea lucrărilor lor, mai prudenţi în specularea materialului ce-l întrebuinţează.
•    Şi, în ultimul rând, proiectanţii (sunt nominalizaţi numai arhitecţii, dar ar trebui să li se alăture şi inginerii !):
Arhitecţii, la rândul lor , vor fi mai vigilenţi şi mai severi cu antreprenorii de lucrări, vor supraveghea mai atent diferitele părţi de lucrare; deasemenea nu-şi vor mai călca pe conştiinţă şi voinţă, cedând motivelor de economii ale proprietarului şi să-l lase astfel să aibe un edificiu mai puţin robust , care la împrejurări neprevăzute să-l poată costa prea scump din cauza acestei restrângeri băneşti
După ce enumeră principalele avarii constatate după cutremur, mai ales la părţile nestructurale de construcţie, autorul formulează o concluzie dură:
Cutremurul ne-a dovedit că eram deprinşi a construi mai mult cantitativ decât calitativ, că cele mai multe clădiri erau înălţate doar din cultul banului , fără trăinicie, fără scrupule; clădiri construite pentru o epocă scurtă de ani, de durata unei mode. Cele mai multe edificii construite în ultimii ani, chiar cele mai mari, ne arată doar o epocă fără de artă, de o moralitate elastică,iar rezistenţa lor calculată doar la atât ca să ţie, fără coeficientul neprevăzutului isvorât oricând din anumite întâmplări, sau produs de forţele misterioase şi capricioase ale naturei; mai toate construcţiile noui conţinând stigmatul „beţiei vitezii”.
Cu formulări inginereşti, mai precise, dar la fel de dure, Aurel A. Beleş [4] semnalează, mai întâi efectele înălţimii neobişnuite a clădirilor:
Pentru acelaşi material şi pentru aceiaşi execuţie, clădirile se vor comporta cu atât mai rău cu cât înălţimea va fi mai mare.
În continuare în studiul [4] s-au identificat o serie de erori fundamentale în alcătuirea scheletului de beton care se pot afla la originea unor avarii grave sau prăbuşiri dintre care reţinem:
•    utilizarea unor stâlpi cu sectiune neraţională (în formă de L cu grosimi de 20÷24 cm şi lungimi de 1.20 ÷ 1.70m) cu încărcări mari (180 ÷ 235 tone)
•    lipsa de continuitate a stâlpilor pe verticală; o parte din stâlpi sunt opriţi la un anumit nivel şi la etajele superioare continuă, în alte poziţii, fiind rezemaţi pe grinzi
Referitor la acest tip de erori autorul ţine să precizeze provenienţa lor:
Mai ales cele două erori fundamentale de care erau afectaţi stâlpii, erori datorite concepţiei de arhitectură mercantilistăde care suferă atâtea clădiri ale noastre, făceau ca această construcţiune (n.a.blocul Carlton) să fie foarte sensibilă la acţiunea cutremurului.
În privinţa condiţiilor concrete în care se realiza în epocă proiectarea şi execuţie clădirilor studiul [4] furnizează, de asemenea, considerente elocvente:
Soluţia tecnică (n.a. pentru protecţia seismică)  însă trebuie să fie economică şi în concordanţă cu mijloacele financiare de care dispunem, cu materialele ce le putem găsi la îndemână şi în fine cu lucrătorii pe cari îi putem găsi. Adeseori aceste trei din urmă consideraţiuni primează asupra celei tecnice, care, desi cea mai importantă este adeseori cea mai greu de realizat practiceşte.
Şi în continuare ni se furnizează o precizare foarte importantă (poate cea mai importantă !) pentru a cunoaşte condiţiile în care se făcea proiectarea:
….în fine trebuie  încă să adăugăm greutatea de a găsi proiectanţi capabili şi în special corecţi pentru a studia şi a da o soluţiune adecvată …..



Articolul complet: link

N-am înțeles niciodată de ce se ocupă arhitecții de cutremure...

Pai cam din aceleasi motive pentru care agronomii se (pre)ocupa de ce si cat anume pot realiza masinile agricole...
Daca mecanicii ii pot livra un plug cu 11 brazdare sau doar cu 5.
Sau pentru care inginerii mecanici agricoli se (pre)ocupa de efectul pe care masinile lor il au asupra recoltelor...


In cazul asta (arhitectii si cutremurele) probabil ca un arhitect va desena o cladire de 4 etaje la 100 daN/cm2 si una de 10 etaje la 300 daN/cm2....
Sau una tot de 10 etaje si la 100 daN/cm2, dar cu pereti de 4 ori mai grosi (acoperitor).
Alta volumetrie, alt spatiu util, alt etc., alt etc. ....

Dacă se bagă agronomii peste mecanici sau viceversa iese o varză ( de Bruxelles   )
Dacă se bagă arhitectul peste structurist sau viceversa idem.
Bruxellul e la putere.

Cred ca ai o abordare gresita.

Dar atunci sa o luam altfel.

Tu esti proiectant de combine/pluguri/masini de discuit.
Nu il intrebi pe metalurg ce otel iti poate furniza ?
Tau/Sigma (torsiune/intindere) rezistenta, duritate etc etc etc ?

Trebuie sa stie exact ce materiale iti da furnizorul.
Daca te bagi tu peste metalurg iese varza de Bruxelles. (Si varza cu garnitura daca se baga metalurgul peste tine).
Dar tu trebuie sa stii pe ce materiale poti miza, iar metalurgul trebuie sa inteleaga care sunt cerintele tale.

Si mi se pare normal ca tu sa te plangi ca in "anii X" metalurgul nu ti-a dat decat OL40, in loc OLC45...

Geofizicianul stie mate, putina informatica, fizica la greu si intelege fenomenul si il explica arhitectului.

Arhitectul stie apoi de stiinta materialelor, structuri de rezistenta si alte chestii adiacente si proiecteaza cladirea.

Nu se baga unul peste altul. Isi completeaza unul altuia cunostintele, caci este imposibil ca geofizicianul sa stie si geofizica si arhitectura  iar arhitectul sa stie si arhitectura si geofizica.

Asa functioneaza umanitatea, ne completam unul pe altul. Nu iese nici o varza de nici un fel.

Cutremurul ne-a dovedit că eram deprinşi a construi mai mult cantitativ decât calitativ, că cele mai multe clădiri erau înălţate doar din cultul banului , fără trăinicie, fără scrupule; clădiri construite pentru o epocă scurtă de ani, de durata unei mode. Cele mai multe edificii construite în ultimii ani, chiar cele mai mari, ne arată doar o epocă fără de artă, de o moralitate elastică,iar rezistenţa lor calculată doar la atât ca să ţie, fără coeficientul neprevăzutului isvorât oricând din anumite întâmplări, sau produs de forţele misterioase şi capricioase ale naturei; mai toate construcţiile noui conţinând stigmatul „beţiei vitezii”.

Si acum nu e la fel ?  

mcosmin wrote:
Asa functioneaza umanitatea, ne completam unul pe altul. Nu iese nici o varza de nici un fel.

Vezi că ai interpretat eronat cele afirmate de mine. Structuristul și arhitectul conlucrează, dar nu se bagă unul peste celălalt. Arhitectul are numai cunoștințe vagi despre structură, face numai niște calcule aproximative. S-ar putea să aibă doar un curs informativ despre structuri. Cursul de Rezistența Materialelor cred că nici nu se predă sau se predă la un nivel de clasa a IX - a.  Cred că la facultatea  de construcții nu se predă nicio oră de arhitectură.

icee wrote:
Si acum nu e la fel  ?  

Am impresia căe fix la fel.  Poate totuși au calculat bine stâlpii, grinzile, pereții de rezistență. Plus calitatea betonului.  Numai după un cutremur real o să putem trage  concluzia cea adevărată.

Românii nu știu cum să reacționeze în caz de cutremur: „Tocul ușii și cam atât”

VIDEO: https://vid2.stirileprotv.ro/2018/10/16/61993557-2.mp4

Cea mai mare simulare a efectelor unui cutremur a ajuns în a patra zi de exerciții. Dar degeaba se pregătesc autorităţile cum pot mai bine pentru o catastrofă, dacă cei mai mulţi dintre români nu ştiu ce au de făcut în cazul unui seism adevărat.

Informarea şi educarea populaţiei pot face diferența dintre viață și moarte, recunosc autoritățile. Numai că până acum nu s-a pus în practică un sistem prin care măcar cei mici să învețe la şcoală și grădiniță ce să facă în cazul unui cutremur.

A patra zi de simulare a însemnat pentru autoritățile de la noi repetarea procedurilor de colaborare cu celalalte țări, în cazul în care, în urma unui cutremur, numărul de răniţi va depăşi puterile României.

Baza 90 de transport aerian est, în cazul unui dezastru real, locul din care vor fi transportați la spitalele din străinătate mulți răniți din România. În cazul acestui exercițiu, în ajutorul autorităților noastre au venit Slovacia, Suedia și Israel, care au trimis în țara trei aeronave.

Potrivit scenariului, răniții au fost aduși din spitalele mobile în bazăa cu două elicoptere MApN. Apoi au fost preluați de medici români şi străini și urcați într-un avion israelian. Pompierii au repetat scoaterea oamenilor de sub dărâmături, în mai multe clădiri părăsite. Prea puţini trecători auziseră de acest exerciţiu de amploare.

Cetățean: „M-am gândit ce să fac în caz de cutremur şi nu prea ştiu. Ştiu doar de tocul uşii şi cam atât.”

Localnic: „Nu știu ce să fac în caz de cutremur. Nu ne-a învățat nimeni nicăieri.”

S-a ajuns în această situație fiindcă în România nu există un program prevenire. În programa şcolară nu există ore în care copiii să fie învățați ce să facă în caz de cutremur. Cu alte cuvinte, nu conştientizam ce pericol ne poate paşte. Și ar fi nevoie de aşa ceva, pentru că Bucureștiul este predispus la cutremure masive. Unii experţi, citaţi de „The Guardian” susțin că Bucureştiul este cea mai periculoasă capitală europeană în caz de cutremur.

Raed Arafat: „Ce ne-a oprit? Nu ştiu ce ne-a oprit, dacă a fost ceva ce ne-a oprit. Poate şi reticența profesorilor să predea şi altceva decât materiilor lor.”

Reporter: „Ce diferență ar face aceste reguli bine respecte?”

Arafat: „Diferența dintre viață și moarte. ”

Conştientizarea pericolului ar trebui să fie legiferată, aşa cum se întâmplă de exemplu în Japonia. În campania „EXISTA VIAŢĂ DUPĂ CUTREMUR - LECŢIA JAPONEZĂ”, echipa emisiunii „România, te iubesc” a arătat cum în Japonia marile corporaţii îşi trimit angajaţii odată pe trimestru în simulatoare de cutremur. La fel se întâmplă cu şcolile şi grădiniţele care îi învaţa pe elevi cum să se apere în cazul unui dezastru.

Cătălin Radu Tănase, Știrile ProTV: „Merge cu siguranță bine, însă se spune că nu te poți pregăti niciodată suficient de mult sau suficient de bine, pentru o calamitate naturală. Și spun asta, pentru că salvatorii români și cei străini și-au făcut, cu siguranță, temele și vor trage cu siguranță concluziile, numai că asta e o simulare, iar în cazul de dezastru natural, gândiți-vă că tot ce a fost simulat până acum capătă proporții infinite. Totul se complică, dacă stăm să ne gândim că vor fi blocuri întregi, clădiri care se vor prăbuși peste bulevarde, peste străzi, vor bloca căile de acces pe care în aceste zile, salvatorii, cu tot traficul din Capitala României, au putut să le parcurgă fără probleme. Pe de altă parte, mulți dintre salvatori, cei de la ISU, medici, ar putea să fie surprinși de dezastru în propriile lor locuințe și nu se știe, evident, câți vor supraviețui ca să poată să ne mai ajute pe noi, ceilalți, dacă vom avea nevoie în cazul unui dezastru. Dacă ne gândim ce spun seismologii, nu e o problemă de „dacă”, ci „de când”. Pe de altă parte, să nu uităm că totdeauna cel mai bine e să te întâlnești la jumătatea drumului, când cineva își întinde o mână să întinzi și tu mâna, la rândul tău, ceea ce înseamnă să nu te bazezi numai pe cei care te pot salva, ci să ai o minimă educație, ca să știi ce ai de făcut, să te pregătești pentru neprevăzut, pentru neverosimil, pentru o situație dramatică – de la radio, la lanterne, baterii, o rezervă de apă, de mâncare, medicamente. Toate astea pot să facă diferența dintre viață și moarte. Dacă, cu ocazia exercițiului, salvatorii și-au făcut temele și își vor învăța lecțiile, poate etapa următoare ar fi ca noi, populația, să învățăm ce trebuie să facem și cum putem să ne pregătim, pentru ca bilanțul să fie cât mai mic posibil.”

Cutremur cu magnitudinea 5,8 în România, duminică. Seismul a fost resimțit în mai multe zone din țară

Un cutremur cu magnitudinea 5,8 pe scara Richter s-a produs duminică, 28 octombrie 2018, la ora locală 3:38, în judeţul Buzău, la o adâncime de 150 de kilometri, potrivit Institutului Naţional de Cercetare-Dezvoltare pentru Fizica Pământului.

Cutremurul s-a produs în apropierea următoarelor orașe: Nehoiu(17km), Covasna(33km), Întorsura Buzăului(37km), Târgu Secuiesc(48km), Vălenii de Munte(53km)

Seismul a fost urmat de o replică de 3,1 pe scara Richter.

Este cel mai puternic cutremur din România din 2014 până în prezent.

Inspectoratul pentru Situaţii de Urgenţă (ISU) Bucureşti-Ilfov informează că în urma cutremurului produs la 3,38 sunt efectuate recunoaşteri în teren pentru a identifica posibile pagube, nefiind până la acest moment înregistrate apeluri la numărul de urgenţă 112.

Sistemul de avertizare a populaţiei în situaţii de urgenţă RO-ALERT nu era menit să transmită alerte înaintea producerii unui cutremur, a transmis șeful Departamentului pentru Situaţii de Urgenţă, Raed Arafat.

”Au fost trimise echipe la verificări, nu am înregistrat niciun apel la 112 legat de pagube sau persoane care să fi suferit atacuri de panică. Putem spune că nu sunt efecte, deocamdată.

Raportul exercițiului SEISM 2018 nu este finalizat încă, pentru că așteptăm rapoartele celor care au urmărit exercițiile. Au fost identificate mai multe soluții privind răspunsul în caz de situație de cutremur.

Sunem întotdeauna în alertă. Cineva mi-a transmis că nu a primit alertă pe RO ALERT. RO Alert nu e menit să transmită informații înainte de cutremur, ci doar pentru situații de urgență de după, în cazul în care apare ceva. Trebuie să înțelegem că RO Alert nu e menit să transmită avertizări înainte de un cutremur”, a precizat Raed Arafat, la Digi 24.

Alis Grasu, şefa Serviciului de Ambulanţă Bucureşti-Ilfov (SABIF), a declarat, pentru Agerpres, că în primele 15 minute după producerea cutremurului au fost înregistrate 12 apeluri la numărul de urgenţă, fiind vorba de cazuri de atacuri de panică.

Alimentarea cu energie electrică a oraşului Întorsura Buzăului a fost întreruptă pentru scurt timp, în urma cutremurului cu magnitudinea de 5,8.

“La Întorsura Buzăului a fost oprit curentul pentru puţin timp. Cei de la Electrica ne-au informat ca a fost o mică problemă, dar s-a remediat în cel mai scurt timp (...) Nu avem pagube materiale anunţate şi nici apeluri pe 112. Subunităţile noastre au aplicat procedura în caz de cutremur şi au plecat pe teren în recunoaştere pe teren”, a declarat pentru Agerpres, purtătorul de cuvânt al Inspectoratului Judeţean pentru Situaţii de Urgenţă Covasna, Marius Tolvaj.

Cutremurul care s-a produs duminică dimineaţa cu magnitudinea de 5,8 pe scara Richter face parte din activitatea seismică normală a zonei Vrancea şi nu aşteptăm replici, a declarat, Constantin Ionescu, directorul general al INFP.

“Cutremurul a avut o magnitudine de 5,8 şi s-a produs la o adâncime de 151 de kilometri, intensitatea în epicentru fiind 6, una destul de mare, pentru că s-a simţit destul de bine şi la Bucureşti. Aceasta este ultima revizuire. Cutremurul face parte din activitatea seismică normală a zonei Vrancei. Ultimele cutremure cu o magnitudine de peste 5 s-au produs în 2016, în septembrie şi decembrie, tot de 5,8 grade pe Richter, iar în 2018, acesta este cel mai mare. Nu mai aşteptăm replici. De obicei la cutremurele de adâncimea aceasta nu prea sunt replici şi dacă sunt, ele sunt mult mai mici. În Vrancea nu sunt replici aşa cum sunt la cutremurele de suprafaţă. E important că nu s-a produs un seism de magnitudine mai mare”, a precizat Ionescu.

https://stirileprotv.ro/stiri/actualita ... resti.html

Unele precizări, că văd că se fac unele confuzii.
Magnitudinea : Reprezintă procesul în focar. Nu are rost să  detaliez.
Intensitatea : Reprezintă acțiunea cutremurului asupra clădirilor.
Concluzia : Un cutremur are aceeași magnitudine indiferent unde este simțit, dar pentru intensitate trebuie precizat automat locul unde a fost măsurată.
Cum se precizează și în articolul de mai jos, destul de bun, dacă undeva, intr-o zonă nepopulată/ nelocuită / fără construcții  are loc un  cutremur major ( 7,0 / Richter ) intensitatea lui acolo va fi 0 ( zero ),pentru că nu are niciun efect asupra populației / construcțiilor.
Zona Vrancea are două falii de rupere, una mai la suprafață, la aproximativ 140 km sub pământ și una mai la adâncime, la aproximativ 180 km de pământ. Ca să  le fixați în  timp, cea de la 180 km este asociată cu cutremurul din 1940 / 1986 / .... . Cea de la 140 km este asociată cu cutremurul din 1977 / a fost unul prin anii 1990 ( 91 ), ...
Cele două falii nu prea au legătură una cu alta.
Dacă adâncimea hipocentrului ( adică acolo unde începe  procesul de rupere ) a fost localizat la 151 km asta mă face să cred că a fost de vină falia de la  140 km.
_______________
Magnitudinea de 5,8 este una moderată, în orice caz nu este un cutremur mare. Adică este un cutremur care evident se simte și cam atât. Asta evident dacă clădirile sunt construite corespunzător. Zona Vrancea mai are o caracteristică, nu urmează << replici >> la cutremurul inițial.

Un articol destul de bun :
MĂSURAREA CUTREMURELOR.MAGNITUDINEA ȘI INTENSITATEA
ENCIPEDIA > INFOTEHNIC > CUTREMURELE DE PĂMÂNT PUBLICAT LA 31.01.2018  SCRIS DE MIHAI PAVEL
Clasificarea cutremurelor în funcție de severitatea lor poate ajuta la determinarea zonelor de hazard seismic și la stabilirea metodelor de protecție seismică.

Severitatea unui cutremur este caracterizată de daunele pe care acesta le provoacă și de modul și de forța cu care acesta se manifestă. Calcularea mărimii cutremurelor a fost posibilă odată cu apariția seismografelor. Pană la apariția aparatelor de măsurare, severitatea unui cutremur era evaluată în funcție de efectele produse la suprafața terenului, efecte ce diferă de la un amplasament la altul și de la o zonă la alta.

Intensitatea seismică descrie efectele destructive pe care un cutremur le are asupra construcțiilor, modificările de la suprafața liberă a terenului și impactul asupra comportamentului oamenilor, iar magnitudinea seismică măsoara energia eliberată în focar în momentul declanșării cutremurului.

Cei doi parametri măsoară severitatea unui cutremur din perspective diferite, cu toate acestea magnitudinea este frecvent confundată cu intensitatea. Diferența dintre magnitudine și intensitate este aceea că magnitudinea exprimă severitatea unui cutremur din punct de vedere obiectiv, măsurând energia seismică pe o scară logaritmică zecimală, iar intensitatea descrie severitatea unui seism din punct de vedere subiectiv, în funcție de efectele înregistrate in diferite amplasamente. În consecință mărimea magnitudinii pentru un eveniment seismic este unică, în schimb mărimea intensității este variabilă pentru același eveniment, fiind exprimată în funcție de efectele pe diferite amplasamente.

Exemplificativ, în epicentrul unui cutremur situat într-o zonă nelocuită, pentru o magnitudine de 7 grade (Richter), intensitatea (măsurată în general ca efect asupra construcțiilor și oamenilor) este zero. Exemplul complementar este al unei zone locuite, cu construcții vulnerabile, în care același cutremur ar putea  fi apreciat cu o intensitate de 7..8 grade (Mercalli).    

Există mai multe scări de măsurare a intensității seismice, cum ar fi scara de intensitate MSK-64 și JMA (Japan Meteorological Agency), însă cea mai folosită scară de măsurare în Europa și în Statele Unite ale Americii este scara de intensitate Mercalli Modificată – MM, denumită uzual scara Mercalli.  

Scara Mercalli este un etalon cu 12 grade exprimate prin litere romane. Cutremurele superficiale, care se simt dar nu provoacă daune, sunt încadrate în gradele I – V. Între gradele VI și XII sunt încadrate cutremurele puternice cu un potențial distrugător ridicat sau total. Astfel, în funcție de principalele efecte produse de seisme, scara Mercalli este elaborată după cum urmează :



I.Instrumental: este înregistrat de seismografe dar nu se simte.

II.Slab : este perceput de foarte puține persoane, în general la etajele superioare ale clădirilor.

III.Ușor : este perceput de oamenii din interiorul clădirilor, mai ales la etajele superioare ; candelabrele si unele obiecte ușoare se pot clinti.

IV.Moderat : este perceput de toate persoanele din interiorul clădirilor ; pereții trosnesc, ușile, ferestrele și alte obiecte se mișcă dar fără a se produce pagube. La exterior este mai puțin perceptibil.

V.Destul de puternic : este perceput de toata lumea, atât la exterior cât și în interiorul clădiilor, dar puțini se sperie și fug ; se pot sparge pahare, farfurii și alte obiecte iar construcțiile pot suferii degradări ușoare.

VI.Puternic : mișcarea este resimțită de toată lumea producând panică ; ferestrele se sparg, mobila se deplasează, iar clădirile slab executate pot fi avariate.

VII.Foarte puternic : mișcarea produce panică si îngreuneaza deplasarea oamenilor ; pagubele sunt neînsemnate în cazul clădirilor executate conform normelor iar construcțiile slab executate suferă avarii considerabile; mișcarea se simte și din automobile.

VIII.Destructiv : se înregistrează avarii considerabile la clădirile obișnuite și prăbușirea clădirilor slab efectuate. Se pot dărma coșuri, stivurile de marfa, monumente, etc.

IX:Violent : Panica este generală. Se înregistrează avarii însemnate și în cazul structurilor proiectate corespunzator, clădirile rezistente se înclină, apar crăpături in pământ iar conductele subterane se rup.

X.Intens : majoritatea clădirilor cu structuri de rezistență sunt avariate și chiar dărmate, inclusiv fundațiile acestora ; se produc alunecări de teren.

XI.Extrem : Puține structuri de rezistență rămân nedistruse. Pămantul se crapă, alunecă și suferă deformări.

XII.Catastrofal : Distrugerea este totală. Pămantul se mișcă în valuri iar obiectele sunt aruncate în aer.

Scara de magnitudine este elaborată pe baza înregistrărilor instrumentale ale mișcărilor seismice și măsoară un cutremur prin numere întregi și zecimale, în funcție de amplitudinea mișcării solului înregistrată pe seismografe. Scara Richter este una logaritmică, astfel încat amplitudinea mișcării solului este de 10 ori mai mare de la un grad la altul iar totalul de energie seismică eliberată în focar crește de aproximativ 30 de ori mai mult pentru o diferență de un grad.    

În concluzie, scara de magnitudine Richter nu oferă informații despre impactul real al unui cutremur. Pentru aprecierea daunelor se folosește scara de intensitate Mercalli. Cu toate acestea, cele două scări funcționează independent una față de cealaltă și pot fi utilizate în funcție de informația pe care o oferă. Astfel, scara intensităților poate fi mai utilă publicului larg, pe când scara de magnitudine poate fi mai utilă în ingineria seismică.
_________________
Vedeți că se fac confuzii majore între hipocentru și epicentru. Dacă auziți de formularea un cutremur de magnitudinea... a avut epicentrul la  150 km adâncime  să știți că acea formulare este greșită, este vorba de hipocentru.

Gresesti, magnitudinea nu este aceiasi oriunde se simte cumtremurul, de ce crezi ca statiile seismografice se pun mereu in apropierea epicentrelor cunoscute? Magnitudinea  este valoarea absoluta a amplitudinii, si amplitudinea se disipeaza in timp si distanta. Ce vrei tu sa spui ca e aceiasi e frecventa miscarii. Iar "intensitatea", adica scala Mercalli, este total subiectiva, si nu se masoara cu un aparat. Unde nu exista asezari umane, scala Mercalii nu se aplica. Si in 2 orase lovite cu aceiasi magnitudine, scala Mercalii poate fi diferita, desi rareori se intampla asta.

Poti sa privesti cutremurul ca pe o unda care se deplseasza prin scoarta terestra. Atunci iti va fi mai clar ce se intampla.

Greșeală grosolană  și nu mai duce lumea în eroare după lecturi obscure de pe net:
Magnitudinea unui cutremur este una  și aceeași pentru că reprezintă o caracteristică a lui  pe falia de subducție care se rupe, de fapt din hipocentru.
Magnitudinea reprezintă ln ( logaritm natural ) din accelerația maximă când se produce ruperea. Nu poate fi  mai mare de 9,8.
Așadar un același cutremur indiferent unde l-ai prins are aceeași magnitudine pentru că reprezintă un număr matematic a unui proces care se produce în hipocentru.
Scara Mercalli nu este deloc subiectivă. Acolo unde se măsoară se construiesc    clădiri standard pornind de la cele de paiantă, trecând prin lemn / piatră / cărămidă de tipul I / II / și terminând cu o clădire din beton armat.
Se observă distrugerile provocate de cutremur asupra acestor clădiri standard.
___________________
Așa cum am mai precizat este bine să citim o carte de specialitate și să nu consultăm cine știe ce materiale curioase de pe net.
Nu mai fă varză din cele două scări ( Richter / Mercalli ) și nu mai emite păreri în lipsă  de studiu cât de cât la un anumit nivel despre fenomenul în cauză.
_________________
Unda care se deplasează prin scoarța terestră depinde foarte mult și de tipul de scoarță pe care-l străbate.
Oricum unda de bază se descompune în două componente fundamentale , componenta verticală ( pe axa OZ ) ( unda P ) și componenta orizontală. ( unda S )
După aceea componenta orizontală se descompune la rândul ei în cele două  subcomponente, axele OX și OY.
_________________
 Trei tipuri de baza ale undelor elastice produc cutremurele distrugatoare.
Cea mai rapida dintre aceste unde este numitaunda primara  longitudinala  sau pur si simplu undaP. Mai este numita unda de comprimare. Miscarea ei este aceeasi cu unda sunetului; in timp ce se imprastie, dilata si comprima simultan roca. Aceste unde P,  sunt capabile sa treaca atat prin roci solide, cum ar fi muntii de granit, cat si prin material lichid, cum ar fi magma vulcanica sau apa oceanelor. Deplasarea acestei unde este asemanatoare cu cea a unei'râme' ( contractie - extensie ). Determina miscarea particulelor solului paralel cu directia de propagare. Are o viteza medie de propagare de 7.8 Km/s ( pentru structura geologica Vrancea la o adancime intermediara ). Amplitudinea acestei unde este direct proportionala cu magnitudinea ( energia cutremurului ).
Este perceputa la suprafata de catre oameni ca pe o 'săltare', un mic soc in plan vertical.
Nu este periculoasa pentru structuri (cladiri) deoarece contine (transporta) aproximativ 20% din energia totala a cutremurului de pamant.
   Cea de-a doua unda este unda secundara (transversala) sau unda S. Mai este numita unda de taiere si are o viteza cuprinsa intre 1,6-8 km/secunda . Cand o unda S se propaga, taie roca formand unghiuri de 90* cu directia in care merge. Totusi, la suprafata pamantului, undele S pot produce atat miscari verticale, cat si orizontale. Undele S nu se pot propaga in substante lichide, cum ar fi oceanele, si amplitudinea este redusa considerabil cand strabate sol noroios. Este o unda transversala de forfecare.
Determina miscarea particulelor solului perpendicular ( transversal ) fata de directia de propagare. Deplasarea acestei unde este similara cu inaintarea unuisarpe ( miscari ondulatorii stanga-dreapta fata de directia propagarii ) si este resimtita la suprafata solului sub forma unei miscari de forfecare, de balans in plan orizontal. Este periculoasa, deoarece transporta aproximativ 80% din energia totala a cutremurului de pamant.
Are viteza medie de propagare de 4,6 Km/s ( pentru structura geologica Vrancea la o adancime intermediara ). Determina distrugeri proportionale cu magnitudinea cutremurului si cu durata de oscilatie.
_______________
Am luat de pe net un referat care este destul de corect, dar nu l-am luat pur și simplu cu copy / paste ci l-am filtrat prin inteligența proprie și l-am comparat cu cele citite de mine din cărți de specialitate recunoscute. ( De dinainte de 1989, de fapt imediat după cutremurul din 1977 )

Noua HARTĂ seismică a Capitalei. Care sunt cartierele cele mai expuse în cazul unui cutremur major

VIDEO: https://vid2.stirileprotv.ro/2016/09/22/61835325-2.mp4

Recent, autoritatile au redesenat HARTA seismica a Capitalei. Cele mai expuse cartiere la un cutremur major ar fi Baneasa si Pantelimon.

Potrivit Institutului pentru Fizica Pamantului efecte puternice s-ar simti si in Militari, Panduri si Drumul Sarii.

Ministrul Dezvoltarii, Vasile Dancu, a facut recent inventarul cladirilor subrede, reconsolidate, si a ajuns la o concluzie sumbra: doar 26 de imobile au fost intarite si mai sunt cel putin 600. Intre timp, increderea romanilor in autoritati cand vine vorba de un cutremur este la pamant.

O cladire de pe Strada Garii de Nord din Capitala are 350 de apartamente si este cea mai populata cladire de pe lista autoritatilor, incadrata in clasa I risc seismic. Aici locuiesc numai putin de 700 de persoane si nu poate fi reabilitata, pentru ca nu toate semneaza ca sunt de acord cu asta.

Asa ca, pana in decembrie, autoritatile promit sa rezolve situatia. In curand oamenii vor fi mutati, de voie de nevoie, in locuinte provizorii.

Vasile Dancu: “Incercam cu Ministerul Justitiei si am gasit deja cateva solutii interesante pentru ca sa putem lucra aici din punct de vedere normativ”

Bucurestiul vazut de seismologi arata cu rosu zonele cele mai vulnerabile: Casa Presei Libere, Baneasa si Pantelimon. In pericol sunt si cartierele Militari, Drumul Sarii si Panduri, din Vest si sud-vest.

Un efect mediu ar fi in Balta Alba, Vasile Lascar Gemenii, Titulescu si zona centrala. Iar efect scazut va fi in IMGB si Metalurgiei, cartiere din sud.





Intr-un studiu facut recent de IRES 77% dintre cei chestionati spun ca nu au incredere ca ar fi protejati de autoritati in caz de cutremur. Optimistii sunt doar 13 la suta.

Locatari: “La noi si la o ninsoare ne prinde cu chilotii in vine, dar la un cutremur - ce-o sa fie? O sa iasa Raed Arafat sa zica ca lucreaza si ca intervin si cam aia e.. in rest... cine are ghinion”

Vasile Dancu, vicepremier, ministrul Dezvoltarii: Suntem pregatiti, suntem pregatiti pentru ce putem prevedea. Niciodata nu esti insa totalmente pregatit pentru o situatie de catastrofa naturala de acest gen”

Autoritatile au inventariat fortele de salvare care ar trebui sa intervina, plus planurile de comanda si reactie. Amploarea dezastrului poate depinde insa si de anotimpul in case se produce cutremurul ori daca e ziua sau noaptea.

Reprezentant ISU: “Avem un sistem de manangement destul de bun, e national si permite o reactie destul de buna la nivel local, judetean”

Potrivit unui studiu facut in proiectul finantat cu bani europeni, Ro Risk, doar unul din trei romani care traieste in zone de risc la curtremur ar fi demonstrat ca sta bine la pregatirea teoretica si ca stie ce sa faca in caz de cutremur.