Cred ca e slabuta estimarea....in orice caz, sa dea Domnul sa nu fie cazul sa ajungem sa o verificam.

Buna dimineata, dorim sa cumparam un apartament cu 3 camere in Drumul Taberei si as vrea sa va intreb ce parere aveti despre urmatoarele blocuri comuniste: tip A si B cu 4 etaje de la Orizont, construite prin anii '60, cele de 3 etaje de la Razoare dar nu cele rusesti( au preturi prohibite ca E si H speciale) blocurile tip A , D, F dintre Drumul Taberei nr 35 si Str. Sibiu ( F 13 este pe lista de urgente) si cele vis-a-vis de Romstal pe Bulevardul 1 Mai tot cu 3 etaje. Siguranta vine inaintea confortului, acum locuim Intr-un P de 4 etaje reabilitat, trebuie sa ne mutam pentru ca avem nevoie de inca o camera pentru junior. Dintre blocurile cu 10 etaje din cunostintele mele E4 si E5 au suprafete decente si sunt lucrate 'mai ingrijit', despre cele noi dupa '78 nu am nicio informatie utila. Am vazut ca exista persoane avizate aici, va multumesc anticipat pentru raspuns!

Problema blocurilor P + 3 / 4 etaje este foarte delicată. Aproape toate au fost construite pe principiul pereți de rezistență. Dacă înainte de 1989 nu se punea problema, după 1989 fiecare a făcut ce a vrut în apartamentul lui. Mi-e frică să nu se fi umblat și la anumiți pereți de rezistență, moda asta care a apărut cu bucătăria unită cu sufrageria sau cu holul de intrare sau alte chestii dubioase. Blocurile de după cutremurul din 1977 și până prin 1985 sunt superok, cu aceeași condiție, să  nu se fi făcut modificări care să afecteze structura de rezistență.

Robert24 wrote:
Blocurile realizate intre 87-90 si mai ales cele finalizate in 91-92 sunt cele mai slab calitative.

N-am mai intrat pe topicul asta demult, asa ca abia acum raspund.
Un bun prieten al tatalui meu a lucrat la Proiect Bucuresti inainte de '89, si de la el stiu ce zic.
Am locuit intr-un bloc terminat in decembrie '89 si dat in folosinta in ianuarie-februarie '90. Peretii erau atat de duri incat oricine venea sa impuste cu bormasina injura de toti sfintii.

In '77 stateam la casa, dar eram deja inconjurat de blocuri...
In '78 am fost demolat (adica casa proprietate personala a familiei) si mutat intr-un bloc nou, unde am devenit "chiriasi la stat".

Culmea este ca desi eram foarte tanar, cunosteam foarte bune cartierul,
Si vazuzem  lucrarile la fundatiile blocului inca dinainte de a ajunge "locatar" in  blocul respetiv,
La vremea aia statia  PECO pentru butelii era fix acolo, la 100 demetri distanta, si treceam o data la doua saptamani... Si in 4 martie '77 era fix la nivel de fundatie.

Pe scurt...
Blocul in care este apartamentul respectiv (casa mea, va sa zica...) va rezista la cutremure de 8 pe Richter....
Pentru ca a fostr finalizat la doar un an dupa "The Big Bang"...

Ca intotdeauna, in Romania a fost "minune de 3 zile", in care facem totul "ca la carte".
Am avut ghinionul sa fiu demolat (Plata exproprierilor? Fix o canapea si doua fotolii, plus spaga pentru Romtelecom sa iti bage in casa doua fire si se lege la "retea"....)

Dar am avut norocul ca blocul sa fie construit fix in anul in care, de teama, "Doreii" nu au mai furat juma' din ciment, si nici nu au mai indraznit sa inlocuiasca stalpi de beton cu suluri de ziare "imfasurate" in beton.

La urmatorul cutremur mare, blocul meu va fi probabil unul dintre putinele care vor supravietui fara probleme....

Remeber  1977 / 3/ 4.

"constructzii"? "dispozitzie"? "indicatziile"? E ceva ce îmi scapă?

Este un telex... treci peste ortografie.

Ce am inteles eu:
> se consolideaza elementele structurale avariate;
> se repara crapaturile din tencuiala;
> daca nu sunt avarii nu se intervine.

Se pare ca domnii care au cunostinte in domeniu nu mai intra pe aici, chiar am asteptat un raspuns la ceea ce am intrebat. Asta e, toate cele bune!

Din partea moderatorului :
1) ? Chiar ți-am răspuns personal la ceea ce ai întrebat, nu ai citit ?
posting.php?mode=reply&f=104&t=454#pr276050
2) Acest forum se ocupă cu totul altceva, cutremurele nu sunt specialitatea noastră.
3) Totuși dă un semn ( dacă vrei ) să-mi confirmi dacă ai citit aceste rânduri.
Toate cele bune.

Am ajuns pe acest site cautand informatii despre anumite blocuri din Drumul Taberei. Pe acest site erau intrebari si raspunsuri, schite si poze despre blocurile comuniste, pertinente si bine documentate. Am crezut ca o sa gasesc informatii despre blocurile care ma intereseaza, informatii pe care le-as lua in considerare pentru ca aici nu se vinde-cumpara nimic, nu se face reclama.Va multumesc pentru raspunsuri dar nu este ceea ce am intrebat.O zi buna!

Nu cred ca lumea de aici stie fix pe fix istoria fiecarui bloc in parte. Pe scurt: cu cat e mai aproape de 77 (dar dupa) blocul e mai bun. Deja din 90 poti sa incepi sa-ti pui intrebari. Inainte de 77, eu nu m-as baga, desi nu stii niciodata cum sunt facute. Ai mei stau intr-un bloc construit in 57 si este mai solid decat ati crede. Facut cu responsabilitate si ca lumea. A trecut prin toate cutremurele din 77 incoace si n-are nici pe dracu.

In Bucuresti exista vreo 20-30 de proiecte construite reptitiv + multe chestii unicat, greu de crezut ca gasim pentru fiecare proeict principal pe cineva care sa ne spuna plusurile si minusurile.

Expeditiv daca a supravietuit la 77 atunci proiectul a fost bun si in 77 structura se prezenta bine, chiar daca a avut avarii faptul ca a fost expertizat, reparat si pastrat inseamna ca merita pastrat. Mai mult, daca in zona exista 10-20 de blocuri pe proiect identic si toate au trecut de 77 fara mari probleme, atunci clar a fost un proiect bun si bine executat. Ce deteriorari naturale si modificari ilegale s-au facut de la expertiza din 77 si pana astazi este mai greu de evaluta(tot expeditiv blocurile cu spatii comerciale la parter au avut parte de mult mai multe modificari ilegale si deteriorari cauzate de aceste spatii comerciale decat blocurile cu apartamente la parter).
Blocurile imediat de dupa 77 au fost bune pentru ca oamenii erau cu frica in san, dupa care se pot lua ca punct de reper discursurile cu "faceti economie tovarasi" si celebrul edict din vara lui '83 "nu mai importam nimic, exportam tot", de aici incolo(bine 1-2 ani inertie la ce se demarase deja) calitatea a inceput sa scada.
Cat despre ce s-a facut dupa 89,   cu mila, am vazut armaturi care se spargeau cu ciocanu cum se sparge cada sau caloriferul de fonta(deci tot din fonta era si ea), deci poate ala sa faca blocul cu mai multa armatura decat beton, si tot degeaba.

CUTREMURELE de pământ şi SIGURANȚA NAȚIONALĂ. Ce NE AȘTEAPTĂ. Starea clădirilor după cele două mari cutremure 1940 şi 1977





Pe 4 martie câteva televiziuni ne-au reamintit de marele cutremur din 1977. S-a discutat cu diverşi specialişti despre dezastrul – uman şi material – produs atunci, despre uitarea ce s-a aşternut, apoi despre ce am făcut şi facem de atunci pentru punerea în siguranţă a fondului de cădiri – locuinţe şi edificii publice – afectate, despre educaţia seismică a oamenilor şi guvernanţilor, despre gradul de pregătire pentru un nou cutremur şi altele. Nu a existat, însă, nici o intervenţie din partea administraţiilor centrale şi a celor locale, în fond, primele responsabile. Ne mai amintim să vorbim despre cutremure şi în momentul când se produc astfel de evenimente, în diverse locuri ale lumii. Vorbim câteva zile şi apoi uităm. Cred că în acest moment avem datoria să încercăm a clarifica, încă o dată, lucrurile.

Trebuie să înţelegem cu toţii, oameni, guvernanţi şi preşedinte, că ţara noastră este o ţară cu risc seismic major din cauza amplasării sale la confluenţa a trei plăci tectonice. Vrem, nu vrem, cutremure de pământ vor mai fi la noi. Acest adevăr nu trebuie uitat. De aceea protecţia seismică devine o problemă de siguranţă naţională.

Prin protecţie seismică se înţelege realizarea unor clădiri care să poată prelua forţele produse de un cutremur de pământ, fără deteriorări, dar şi consolidarea acelora care au suferit avarii importante în urma acţiunii mai multor cutremure.

De ce siguranţa naţională!? Pentru că aşa cum se arată în Legea nr. 51/1991 privind securitatea naţională a României, la articolul 1 „prin securitate (siguranţă) naţională se înţelege... starea de echilibru şi de stabilitate socială, economică şi politică necesară existenţei şi dezvoltării statului”. Ori un cutremur de pământ, prin pierderile de vieţi omeneşti şi pagubele materiale produse produce un dezechilibru pe o lungă perioadă. Amintesc că la cutremurul din 04.03.1977 au murit peste 1.500 de oameni, au fost peste 10.400 de sinistraţi, iar pierderile materiale s-au ridicat la aproape 2 miliarde de dolari.

Mai reţinem precizarea de la articolul 3 din lege „Constituie ameninţări la adresa securităţii (siguranţei) naţionale atentatele contra unei colectivităţi, săvârşite prin orice mijloace”.

Acţiune premeditată de atentat

Or consecinţele cutremurelor, atâta vreme cât pericolul este cunoscut şi asumat public, constituie atentat contra unei colectivităţi. Faptul de a nu stabili, coordona şi controla măsurile necesare de protecţie (consolidare), este echivalent cu o acţiune premeditată de atentat în înţelesul legii.





Responsabilitatea revine, de aceea, de la nivelul administraţiilor locale până la nivelul Guvernului şi Consiliului Suprem de Apărare a Ţării.

Merită să amintim şi afirmaţia profesorului inginer Giuseppe Grandori – Italia făcută cu prilejul vizitei făcute la noi după cutremurul din anul 1977: „Gradul de asigurare al construcţiilor la cutremure constituie o decizie politică şi nu una tehnică, depinzând de gradul de risc pe care societatea – prin parlament şi guvern – şi-l poate asuma, funcţie de condiţiile economice, deci costuri şi nivel de cunoştinţe în domeniu”.

Se vorbeşte mult, astăzi, despre educaţia populaţiei la seism, nu am auzit însă nici o vorbă despre educaţia guvernanţilor.

Să înţelegem termenii pe care-i folosim

În ultima vreme televiziunile anunţă la câteva săptămâni că a fost un cutremur în Vrancea de 3,2 sau 4,7 grade Richter. Este utilă informaţia pentru un locuitor din Bucureşti, Craiova, Iaşi sau Zimnicea? Categoric, nu! Şi iată de ce. Gradele Richter (scara 1-8) măsoară magnitudinea cutremurului, adică tăria acestuia în focarul în care s-a produs, la noi în Vrancea. În celelalte localităţi cutremurul se transmite prin unde seismice, care sunt influenţate de natura terenului pe care-l găseşti: nisip, pietriş, apă etc. În aceste localităţi cutremurul se măsoară printr-o scară de intensităţi (IXII) după care se face şi proiectarea la seism a clădirilor. Pentru a clarifica acest aspect prezentăm harta cu intensităţi resimţite în diversele zone ale ţării la cutremurul din 04.03.1977. În al doilea rând astfel de informaţii ar trebui oferite numai pentru cutremure > 6 grade Richter, deoarece cele de 3,4,5 sunt nesemnificative.





Cutremurul din vremea lui Mihai Viteazu

Ciclicitatea cutremurelor se poate aproxima din evoluţia cutremurelor de-a lungul anilor. Iată, mai jos, un astfel de grafic – cutremure între anii 1600 şi 1990, prezentat pentru prima dată şi extrem de interesant şi semnificativ. Să reţinem producerea ciclică a unor grupe de două cutremure puternice 1701-1738; 1802-1838; 1940-1977. Merită reţinută şi ziua în care s-a produs cutremurul din anul 1599, în vremea lui Mihai Viteazul, 4 martie.





Mai întâi trebuie subliniată cercetarea făcută între anii 1978-1980, după cutremurul din 1977 de Institutul Naţional pentru Cercetări în Construcţii, pe 18.000 de clădiri din Bucureşti, rezultate care din păcate stau nefructificate astăzi într-un subsol – arhivă, la urmaşul acestuia INCDURBAN-INCERC. Cred că Ministerul Cercetării ar trebui să ia măsuri ferme împotriva unor astfel de aşa zişi „manageri”, care nu înţeleg şi blochează astfel de studii atât de utile.

Avem datoria să amintim că după cutremurul din 1977, graţie profesionalismului ministrului Mircea Georgescu (dispărut dintre noi în urmă cu câteva săptămâni), care a reuşit să convingă conducerea de atunci, s-a înfiinţat Inspectoratul de Stat pentru Construcţii, organism deosebit de util pentru asigurarea calităţii în domeniu.





Bucureşti, capitala cu cel mai mare risc seismic din lume

În urma cutremurului din 1977 specialiştii care ne-au vizitat ţara au declarat că Bucureştiul este capitala cu cel mai mare risc seismic din lume.

A fost şi motivul pentru care Ministerul lucrărilor publice şi amenajării teritoriului a prezentat în şedinţa de guvern din 18.11.1999 „Programul de acţiuni pentru reducerea riscului seismic al clădirilor de locuit expertizate tehnic şi încadrate în clasa I de risc seismic şi finanţarea lucrărilor de consolidare a clădirilor de locuit cu mai mult de P+4 etaje, construite înainte de anul 1940”. Cu acest prilej s-a prezentat, ca anexă, şi o listă cu 110 clădiri din municipiul Bucureşti cu mai mult de 4 nivele, încadrate în clasa I de risc seismic şi însuşite de o comisie de specialişti, cărora li s-a pus „bulină roşie” pentru a avertiza proprietarii asupra vulnerabilităţii la un viitor cutremur de pământ.

Pentru sprijinirea consolidărilor, dar şi a oamenilor, în anul 2000 s-a promovat o lege privind constituirea şi gestionarea Fondului special pentru finanţarea cheltuielilor privind executarea lucrărilor de intervenţie la construcţiile existente cu destinaţie de locuinţă încadrate prin expertiză în clasa I de risc seismic.

Legea a fost adoptată la 26 septembrie 2000 de Senatul României, şi transmisă în Camera Deputaţilor.

Cum a fost îngropat Fondul de finanţare pentru consolidări

După desfiinţarea, în anul 2001, a Ministerului lucrărilor publice şi amenajării teritoriului şi preluarea atribuţiilor lui, fie la Ministerul Transporturilor, fie la Ministerul Dezvoltării şi Administraţiei Publice, au apărut o serie de sincope datorate marginalizării activităţii de protecţie seismică şi trecerii gestionării ei la administraţiile locale de un personal care s-a limitat la o urmărire formală, de întocmire a unor simple tabele statistice.





Grav este că după doi ani, în 2002, Ministerul Transporturilor a retras din Camera Deputaţilor proiectul de lege privind Fondul de finanţare pentru consolidări, pentru „o îmbunătăţire”, care se face de 15 ani.

A apărut, de asemenea, o inflaţie de expertize, aproape 2600, care nefiind însuşite de o comisie de specialişti, conţin şi multe erori, care reies chiar din elementele iniţiale de prezentare. E notoriu cazul „Teatrului Nottara” din Bucureşti. S-a mai introdus şi o noţiune de „pericol public” ce nu are sens, atâta vreme cât nu se află prevăzută în normativul P100, clasa I de risc seismic.

Astăzi, constatăm că numai în Bucureşti „Lista imobilelor expertizate tehnic din punct de vedere seismic şi încadrate în diverse clase de risc seismic” a ajuns la cifra alarmantă de 755 (clasa I risc seismic, cu pericol public 181, clasa I de risc seismic 178, cl. II de risc seismic 306 şi cifra creşte).

Să adăugăm la această listă şi numărul edificiilor publice în care se găsesc spitale, şcoli, teatre etc, care sunt responsabilităţile municipiului.

Ce s-a consolidat?

Din anul 2001 până în prezent s-au consolidat 18 blocuri din clasa I de risc seismic. Unul pe an. Afirmaţia că nu se pot consolida construcţiile cu risc seismic din cauza locatarilor nu se susţine. Oamenii se confruntă într-adevăr cu două probleme: costurile acestor consolidări şi timpul prea lung de execuţie. Ori aceste probleme s-ar putea rezolva de autorităţi prin promovarea legii fondului de consolidare şi crearea unor firme de construcţii specializate în lucrările de consolidare care să execute lucrarea în 7-8 luni, nu în 7-8 ani.

Ce să facă autorităţile pentru a demara această acţiune!

Mai întâi, să aprobe o legislaţie corespunzătoare şi eficientă şi să sprijine financiar consolidările. Recent, Comisia de administraţie publică şi amenajarea teritoriului din Camera Deputaţilor a pus în dezbatere publică în septembrie 2017, Ordonanţa 20/1994 privind protecţia seismică, în scopul modificării pentru a deveni mai eficientă.

Imediat am înaintat, în numele Comitetului de Istoria Ştiinţei al Academiei Române, un punct de vedere cu măsuri practice.

Am fost suprins de deschiderea deputaţilor din această comisie, indiferent de formaţia politică din care făceau parte, la propunerile făcute şi am fost invitat la discuţia finală din ziua de 27 februarie 2018.

Primăria Capitalei a înţeles gravitatea problemei

În prezent Primăria Municipiului Bucureşti a înţeles că problema consolidărilor nu poate fi coordonată de un simplu birou cu 6 oameni şi a înfiinţat Administraţia Municipală pentru Consolidarea clădirilor cu Risc Seismic şi o Societate proprie pentru execuţia consolidărilor. Această Societate a început lucrările de consolidare la 2 clădiri, urmând a prelua ulterior încă 8 astfel de clădiri. Este un început şi dacă va fi păstrat un ritm constant va fi un pas dacă în doi ani se vor consolida 10 clădiri, atâta timp cât până acum ritmul a fost o clădire pe an. Închei atrăgând, încă o dată, atenţia autorităţilor locale şi centrale – guvern şi administraţia prezidenţială că problema protecţiei seismice e o problemă de siguranţă naţională. Cu acest prilej s-au acceptat 2 amendamente extrem de importante:

- reexpertizarea tehnică a construcţiilor vulnerabile din clasa I de risc seismic şi cl I de risc seismic pericol public, pentru a se cunoaşte realitatea după schimbările de normative şi trecerea timpului; aceste expertize s-a decis să fie însușite de Comisia Naţională de Inginerie Seismică înfiinţată pe lângă Ministerul Dezvoltării şi Administraţiei Publice, deoarece orice lucrare tehnică se recepţionează. Aceste reexpertizări vor fi plătite, cum este şi normal, din bugetele administraţiilor locale.

Atragem atenţia că membrii Comisiei Naţionale de Inginerie Seismică trebuie remuneraţi conform prevederilor Ordonanţei 20/1944, „cu 10% din retribuţia unui secretar de stat”.

- eliminarea noţiunii de pericol public – o definiţie eronată – care nu se regăseşte în normativul P100 – 2018 care stabileşte clasele de risc seismic; în plus, dacă această noţiune s-ar interpreta după articolul 7 aliniatul 2 al Ordonanţei 20/1994, toate clădirile peste P+3 din Bucureşti ar fi pericol public.

Mărturisesc că am asistat la această şedinţă a Comisiei de administraţie publică şi amenajarea teritoriului la un act de normalitate, datorat unor persoane care s-au confruntat în activitatea anterioară cu problemele analizate, dar care mai au o calitate, ştiu să asculte, spre binele societăţii.

Menţionez că în acelaşi timp am propus membrilor Comisiei să se reia în discuţia Camerei Deputaţilor Proiectul de Lege privind crearea fondului pentru consolidări aprobat în anul 2000 de Senat. Deschiderea a fost totală.