Docklands Light Railway (DLR) este un sistem automatizat de metrou usor, inaugurat in august 1987, care deserveste estul Londrei, mai precis regiunea Docklands.





In prezent, reteaua depaseste 40km lungime si detine 45 statii.

Exista 6 rute:

Bank - Lewisham
Bank - Woolwich Arsenal
Stratford - Canary Wharf - (Lewisham, in timpul saptamanii, dimineata pana la ora 10:00)
Stratford International - Beckton (nu functioneaza in timpul saptamanii, dimineata pana la ora 10:00)
Stratford International - Woolwich Arsenal (in timpul saptamanii, dimineata pana la ora 10:00)
Tower Gateway - Beckton

Parcul consta in rame articulate bidirectionale high-floor. Fiecare rama de 28m lungime are cate 4 usi pe fiecare parte. Un tren este format din doua sau trei (pe rute mai aglomerate) rame.
Viteza maxima este de 100km/h, dar in mod normal opereaza cu maxim 80km/h.

In exploatare se afla urmatoarele tipuri de rame:
- Bombardier B90 - construite in 1991: 23 rame - nr. parc: 22-44
- Bombardier B92 - construite intre 1993-1995: 47 rame - nr. parc: 45-91
- Bombardier B2K - construite intre 2001-2002: 24 rame - nr. parc: 92-99 si 01-16
(s-au folosit numere de parc ale unor rame vechi scoase din uz, intrucat la acea data softul computerelor lor le asignau doar prin 2 cifre...)
- Bombardier B07 - construite intre 2008-2009: 24 rame - nr. parc: 101-124
- Bombardier B09 - construite dupa 2009: 31 rame - nr. parc: 125-155

Bombardier B90 - nr. parc: 22-44

Bombardier B92 - nr. parc: 45-91

Bombardier B2K - nr. parc: 92-99 si 01-16

Bombardier B09 - nr. parc: 125-155

Doua generatii

O parte a "fetei" unui TBM care a sapat tunelul pe sub Tamisa intre Island Gardens si Cutty Sark

Statiile Canary Wharf si London City Airport

Din toate mijloacele de transport londoneze, deși toate foarte bine puse la punct, cred că acesta mi-a plăcut cel mai mult chiar dacă nu este cel mai complex. Calea ferată ușoară Docklands (DLR)... o putem considera un sistem de metrou ușor automat, în mare parte la suprafață și de multe ori chiar suspendat. Aceasta deservește zona reconstruită a docurilor londoneze și leagă mai multe puncte de interes: aeroportul London City, districtul bancar & business, Canary Wharf, gara Stratfort, iar stația Royal Victoria este în imediata vecinătate a telegondolei Emirates Air Line, prima instalație de acest fel din Londra. Inițial fiind operată cu rame singure, rețeaua a fost îmbunătățită să suporte trenuri de două și de trei rame (s-a investit în reconstruirea peroanelor unor stații și consolidarea podurilor), bucurându-se de un mare entuziasm din partea cetățenilor din zonă și de un flux constant de călători. Și sistemul de conducere automată și coordonare a trenurilor a fost actualizat de-a lungul timpului, deși încă de la început trenurile au fost controlate de calculator. Sistemul actual ATO este unul cu bloc virtual și bazat pe comunicații: Alcatel SelTrac - acesta permite un interval de succedare foarte bun al trenurilor, acestea fiind operate complet automat. La bord există un asistent care poate ajuta pasagerii dar nu conduce efectiv trenul (deși poate opera ușile și monitoriza anumite funcții dintr-o consolă încuiată în fața primului scaun) decât în caz de avarie (limitat la 15 km/h). Prin mini-consolele instalate la fiecare ușă, asistentul de serviciu poate face anunțuri sau poate opera ușile din tot trenul. Acest sistem de automatizare este folosit și pe liniile Jubilee and Northern ale metroului din Londra, dar acestea au mereu conductori în cabină care operează ușile trenului, sunt atenți la peron (deși unele stații s-au echipat cu uși la peron) și fac diverse anunțuri. Operațiunile DLR-ului se pot controla eficient din dispeceratul central, iar personalul din stații este mai mult pentru pază și asistență, la fel și unicul asistent din trenuri.

DLR-ul operează în mare parte la suprafață, și se poate sta în întreaga lungime a trenului (inclusiv în prima parte a primului vagon unde este postul de control care de cele mai multe ori nu este activ), oferind astfel panorame spectaculoase pe malul Tamisei și cu unele dintre cele mai avangardiste clădiri din districtul financiar al Londrei. În unele locuri liniile DLR merg la paralel cu calea ferată națională și se mai iau la întrecere cu trenurile  , iar în alte zone se trece peste, pe lângă și pe sub șosea, prin poduri și structuri șerpuite care oferă senzații de „rollercoaster”, deși călătoria este una lină.

Sistemul este operat de compania KeolisAmey Docklands, dar sub franșiza Transport For London, deci cu imagine, informare și tarifare perfect integrate în sistemul de transport londonez, putând fi considerat o linie de metrou. Unele stații chiar facilitează transbordarea cu anumite magistrale de metrou prin peroane alăturate sau suprapuse cu acesta. DLR-ul are și o scurtă secțiune subterană, în stația Bank, unde din nou se poate face corespondența cu metroul.

Parcul constă în 145 de rame bidirecționale (trenurile fiind formate din două sau trei) cu podea înălțată la nivelul peronului (în toate stațiile DLR se poate ajunge din stradă până în tren fără scări/trepte etc - accesibility done right), cu 4 uși pe fiecare parte. În acest moment, sunt cuplate două sau trei rame și sunt trimise la traseu în funcție de nevoile acelei rute. La Poplar și Beckton se află depourile de garare și mentenanță. Există în ele și locomotive Diesel de manevră. Ramele originale au fost construite de LHB (Acum Alstom) în Germania, proiectul fiind derivat din design-ul unor tramvaie nemțești. Acestea au fost casate sau vândute către alți operatori, actualele rame, deși din serii diferite sunt construite de Bombardier și arată în mare parte asemănător la exterior. Viteza maximă a acestora este de 100 km/h, dar în circulație cu călători ating maxim 80 km/h, iar în mod normal între stații media de viteză este de 60-65 km/h. O ramă are 36 de tone și poate transporta 284 de pasageri, din care 70 pe scaun. Ecartamentul este cel standard de 1,435 mm.

Alimentarea se face la 750vDC prin șina a treia, cu izolatori deasupra și colectarea cu patină pe sub această linie, asemănător cu ce se folosește la noi la metrou, diferit de ce se folosește în Londra la metrou (unde partea conductoare a celor 2 șine de putere a tracțiunii este expusă în sus, cu una în calea de rulare).

Stația DLR Royal Victoria: la intrare nu sunt turnicheți sau alte mijloace de control al accesului - cine are bilete magnetice clasice pe zi/săptămână valabile în zona respectivă (Travelcard) intră pur și simplu, cine plătește călătoria cu card bancar sau Oyster card trebuie să aporpie cardul de cititor și la începerea călătoriei, și la terminarea acesteia. Se fac controale: echipele verifică valabilitatea biletelor de hârtie sau smartcardurile (care trebuie validate și la intrarea și la ieșirea din sistem pentru a determina perechea de zone, și a lua tariful corespunzător) - pentru nevalidare sau bilet invalid în zona respectivă se dă amendă, iar pentru un card validat doar la urcare dar nu la coborâre se consideră cea mai mare taxă posibilă pornind din acea zonă. Regulile acestea de taxare se aplică în toate mijloacele de transport din Londra care folosesc sistemul de zone.




O filmare de-a mea - Limehouse to Bank: intrare cu DLR în subteran, o mică întrecere cu un tren National Express.



Un videoclip de la Brit Lab care explică foarte drăguț cum merge sistemul de automatizare și arată imagini și din dispecerat, și cu cabinetul cu calculatorul din tren, etc.



Un alt videoclip interesant publicat pe Youtube găsiți aici: https://www.youtube.com/watch?v=Sww9gUR8J9g - întârzieri în urma unei avarii pe DLR, mers pe linie falsă („contrasens”, deși pentru noi ar fi fost normal, la englezi acel tren era pe linia cealaltă), și se mai explică alte chestii despre sistemul de protecție și blocurile de cale.
Galeria mea de filmări cu transportul din Londra o găsiți aici -> https://www.youtube.com/playlist?list=P...1QchyF70LM sau pe canalul din semnătură.

BodoMinea wrote:
La bord există un asistent care poate ajuta pasagerii dar nu conduce efectiv trenul (deși poate opera ușile și monitoriza anumite funcții dintr-o consolă încuiată în fața primului scaun) decât în caz de avarie (limitat la 15 km/h)...Acest sistem de automatizare este folosit și pe liniile Jubilee and Northern ale metroului din Londra, dar acestea au mereu conductori în cabină care operează ușile trenului, sunt atenți la peron (deși unele stații s-au echipat cu uși la peron) și fac diverse anunțuri.[/u]

PSA (Passenger Service Agent), sau cel ce opereaza vagonul, poate conduce indiferent de situatie. Nu exista o limita de viteza a vagonului in timp ce este operat manual. Am avut cazuri in care DLR-ul a fost condus de PSA de la un cap la celalalt. Sistemul de automatizare de care ai spus se gaseste doar pe Central, Jubilee si Victoria, si este numit ATO (Automatic Train Operation). Vagoanele de pe Northern au si ele sistemul implementat dar folosesc un alt tip de operare. Este in plan implementarea ATO si pe cele 4 linii de suprafata Circle, Dsitrict, H&C si Metropolitan imediat ce ultimele trenuri D Stock vor fi retrase din circulatie. Cat despre PSD, aici referindu-ma la Platform Screen Doors   se gasesc doar pe tronsonul Westminster - North Greenwich al liniei Jubilee fiind parte din proiectul JLE (Jubilee Line Extension) din 1999 cand linia a fost extinsa spre Stratford.

Limitarea de viteză este impusă în cazul în care se conduce trenul manual pentru că nu există link de date cu centrul de comandă și se merge pe mod avarie din controller. PSA-ul nu conduce efectiv trenul chiar dacă stă în față cu consola deblocată tot drumul (face cam același lucru pe care l-ar face și din „telecomanda” de la ușă). Supraveghează parametrii, închiderea ușilor și eventual plecarea de pe loc în regim de „demaraj ATO” dar conducerea trenului între stații este tot automată, ca și pe liniile de metrou cu ATO unde sistemul este responsabil pentru menținerea distanțelor sigure, respectarea limitărilor de viteză pe tronsoane și oprirea la punct fix în stații.

Sistemul DLR are grad de automatizare (GoA) 3, deci nu poate opera în siguranță fără niciun fel de staff la bord, dar controlul între stații în condiții de exploatare normale este complet computerizat.

Prezentarea noilor rame CAF Inneo pentru DLR: