Se pot face foarte usor niste evaluari <calitative>, pui un <controlor> in vehicul care sa stea acolo cap-cap si sa evalueze in fiecare interstatie gradul de aglomeratie pe o scara empirica de la 1 la 5...

Chiar nu e o idee rea. Poate sa ajute si la validare, mai da si o matura prin masina la cap de linie, ajuta persoanele virstnice si cu carucioare sa urce si sa coboare...

De fapt, cel mai bine ar fi sa-i puna si o cabina mica, in spate, linga usa 3 (la alea scurte linga usa 2), poate vinde si bilete.

Ce ne complicam atit sa facem validarea obligatorie si sa dam carduri la pensionari ?!?

Ah, si daca-i dam si o tableta poate actualiza si pozitia vehiculului pentru sistemul ala nemaipomenit de localizare in timp real.

Imbinam clasicul cu modernul.

Eu ti-am dat o metoda simpla de evaluare, cu o foaie de hartie si un tibisir, nu am zis niciodata ca nu trebuie obligatoriu validare si masurare, din contra.
Cand s-a introdus ticketingul la RATB si ei aveau <indoieli> ca merge (de fapt le era frica sa nu iasa la iveala niste adevaruri neconvenabile lor) le-am propus sa inceapa tocmai cu pensionarii!
Asa ca nu-mi pune mie in gura aberatiile tale sau ale altora, te rog mult!...ca ma supar si la suparare zic <lucruri>.  

Orice dispecer cu bun simt poate evalua gradul de incarcare si zonele problema si liniile fantoma. Eu cred ca se poate, intr-o luna (de primavara, sa fie mai cald), prin observatii directe ori pe linii ori prin intersectiile cele mai aglomerate. Apoi datele culese sa fie introduse intr-un soft de optimizare a grafurilor/retelelor si se pot face ajustarile de rigoare.

Sunt atat de multe situatii in care fluxurile de calatori sunt clare si previzibile, incat e absurd sa nu le stii la nivelul anului 2019. Nu se doreste, se infiinteaza linii fara calatori in timp ce altele sunt super-full. Orarele sunt facute pentru comoditatea angajatilor si nu pentru calatori, traseele de noapte la fel, nu se tine cont de lucrari, de ambuteiaje (si astea sunt predictibile, waze, google le stiu si le estimeaza pe ore). Pentru ca feedback-ul de la cetateni e si el inexistent, validari nu prea sunt, benzi unice nu sunt, STB se bazeaza pe banii de la PMB si nu neaparat din vanzarea de bilete si abonamente.. deci de ce si-ar bate capul?

”E un mister nerezolvat” Ce a pățit un jurnalist britanic într-un autobuz din București





Craig Turp, un englez îndragostit de București și stabilit în România de mai mulți ani a povestit despre ciudățeniile unei călătorii cu autobuzul în București într-un articol pentru ”Emerging Europe”.

Englezul, redactor-șef al publicației ”Emerging Europe”, nu înțelege de ce bucureștenii insistă să stea lângă ușă ca să fie primii la coborâre din autobuz. La urcare, se opresc în fața ușilor indiferent de unde coboară. Apoi când se deschid ușile dau navălă să coboare de parcă s-ar da un premiu.

”Se dă un premiu dacă cobori primul dintr-un autobuz în București?” se întreabă ironic englezul, stabilit de ani buni în România.

”Nu mă înțelegeți greșit, în general iubesc sistemul de transport public din București”, începe britanicul adăugând că ”deși autobuzele ar putea circula în intervale mult mai dese, dat fiind mulțimea de oameni care folosește transportul public din București în fiecare zi, și luând în considerare bugetul nesemnificativ pe care RATB (STB) îl are la dispoziție, dar și biletele ieftine, chiar nu mă pot plânge prea tare de transportul public din București. Ceea ce nu pot însă spune despre oamenii care îl folosesc. Adică oamenii care insistă să stea fix lângă uși pentru a fi primii care coboară. ”

”De-a lungul anilor, am ajuns să înțeleg treptat multe despre viața din Bucuești (și România în general), care inițial mi să păreau bizare, de la mâncatul grăsimii de porc, afumate - slănină - care mi-a luat 15 ani să învăț să o apreciez (acum o iubesc), până la de ce mamele din România le pun copiilor căciuli groase de lână în mijlocul verii (teama atotputernicului curent, evident).

Însă, puține lucruri rămân mistere nerezolvate, de la obsesia față de artificii, până la de ce sunt adresele atât de complicate (de ce blocurile au un număr de stradă și un număr de bloc?). Dar după o îngrâmădeală înfricoșătoare în această săptămână cu autobuzul, misterul ciudat pe care vreau să îl rezolv acum este insistența de a fi primul la coborâre.

Îl numesc: Sindromul accesului rapid la uși. Pentru neinițiați iată simptomele pe scurt. Când intră într-un autobuz aglomerat, românii care suferă de Sindromul accesului rapid la uși vor sta cât mai aproape posibil de ieșire, ceea ce va face dificil pentru ceilalți să urce în autobuz. Acei suferizi - care într-un moment de lipsă de concentrare - au uitat și s-au așezat pe scaun la 2-3 metri de cea mai apropiată ușă, își vor reveni în fire în cele din urmă, și se vor îngrămădi printre oameni să ajungă la ușă.

Până și cei care la început par imuni la Sindromul accesului rapid la uși, în cele din urmă se vor dezvălui ca suferind de o formă de Tourette, întrebând obsesiv ”Coborâți la prima?” pe cei care stau între ei și cea mai apropiată ușă (chiar dacă nu sunt lângă ușă).

Răspunsul corect (adică cel pe care-l dau eu de obicei) este ”Nu, și de fapt am intenția de a rămâne fix în locul acesta ca să-ți blochez drumul spre ușă.” Durează un minut sau două până sarcasmul este detectat. Dur? Poate. Dar urăsc acest Coborâți la prima? atât de mult încât mă simt obligat să-i fac pe oameni să realizeze cât de penibili sunt. După părerea mea, arată opinia îngrozitoare pe care călătorii din București o au unii despre alții. Practic, nu cred că ceilalți le vor face politețea să le ofere loc să coboare din autobuz. Este mai degrabă trist.” încheie englezul.

Genul programului: cireasa de pe tort, deci luati-o ca atare.

Numerele de parc ale Citaro sunt de la 4100 la 4999, respectiv de la 6200 la 6299. Acum au venit cu Otokarele de la 6301, in loc sa pastreze tiparul.

Idem si cu troleibuzele, unde avem Ikarus de la 5100 la 5199, apoi de la 5201 la 5300, sarind 5200 si fortand Irisbus sa ia 5301 - 5400.

Cineva cu OCD nu poate dormi noaptea din cauza asta.

Mi-ar placea si o curatenie la tot ceea ce inseamna V3A, indiferent de tip. Grupate cumva pe subtipuri, daca este cazul (indiferent) si realocate numere de parc.

*LE dupa remarca lui V2A. Multumesc!

La Ikarus există și 5300. Nu există 5200.

Via grupul de Facebook 'Munikipiul'
Și din cauza specimenelor de genul, dragi colegi, nu putem avea lucruri bune: scaune tapițate, etc.

Ei sunt produsul societatii romanesti contemporane care nu este capabila sa ii asimileze, sa le dea un rol si-un rost in viata. Evident pentru cazurile: fara bilet, beti/recalcitranti sau vandali avem regulamente/legi prea blande. La STB se prefera amendarea celor din provincie care nu-si valideaza corect cardul sau a strainilor de la aeroport.

Atasaez si eu conditiile de calatorie dintr-un troleibuz cu o vechime de aproximativ 10-11 ani.  

In general STB-ul (controlorii) se leaga de aceia de unde sunt sanse mai reduse sau spre zero sa "si-o fure". Iar conditiile de mai jos tin in parte de civilizatia calatorilor si de gradul de intretinere al vehiculelor si dispretul aratat de noul RATB numit STB fata de calatori in general.

Poți să ai autobuzele cu tot luxul de pe lume, dacă nația care le folosește e plină de rebuturi umane, degeaba! Societatea românească e formată în mare parte din multe mere stricate   :

Sper ca acele rebuturi sa nu ajunga prin hibride

Intai sa ajunga hibridele si dupa mai discutam...

Aia e fleac, acum cateva saptamani in 336, si sigur nu beau boschetarii cafea din aia... Ca tot plang colegi de forum dupa nu stiu ce interioare SF sau scaune tapitate.