Forum părinte: Istoria transportului în comun din București

 

Subiect: Discuții diverse despre istoria transportului public din Buc

178 mesaje, 20041 vizualizări.
 
Mergi la pagina:  1 2 3 4 5 6 7  ... 13
 
 

📖 Opțiuni paginare
  • Autor: Dominatrix
  • Membru Silver
  • Scris:
  •  

Discuții diverse despre istoria transportului public din Buc Dominatrix

Sa ne reamintim cum se circula cu ITB-ul in (vechea) Epoca de Aur. Tatra din poza circula pe linia 13 (Depoul Militari - Piata Unirii - Granitul), se pare ca in cartierul Pantelimon. Asa scria pe nota de la poza in albumul lui Andrei Pandele.

Trasee interminabile cu uşile deschise

Anul 1989 a prins transportul pu­blic din Bucureşti cu un parc învechit, peste care anii de producţie ro­mânească au lăsat urme adânci. Nicolae Ceauşescu nu mai aprobase reînnoirea parcurilor cu maşini din export de la sfârşitul anilor ’76.

Până atunci, producţiile ţărilor vecine asi­gurau în mare parte baza pentru transportul din Capitală. Maşinile erau aduse în principal de la vecinii unguri sau din Cehoslovacia. Au fost ani în care motorina curgea în valuri şi reparaţiile funcţionau ceas.

Anii '80 aveau să închidă porţile exporturilor de maşini bune şi să impună singura marcă agreată de regim - "autobuzul". Schimbarea a făcut ca regimul de muncă al şoferilor ITB (Intreprinderea de Transport Bucureşti) să se schimbe radical: maşini mai multe la rampa de reparaţii şi nemulţumiri ţinute în cel mai mare secret de cei care răspundeau direct de orice defecţiune, fie ea cât de mică.

"Cea mai mare teamă cu care am trăit a fost acea frică de sistem. Să te fi ferit Dumnezeu de un accident în care toată linia ierarhică a ITB-ului era chemată la raport. Am avut mulţi colegi care s-au ales cu ani lungi de închisoare pentru accidente rutiere", îşi amin­teşte Mitea Pompiliu.

Are 25 de ani de meserie şi o rută familiară - 331. Înainte de '89, autobuzul 331 străbătea toată Capitala, din cartierul Berceni până în Dămăroaia. În ciuda traseului lung, nu traficul îngreunat îi făcea probleme! Se circula lejer! Condiţiile de muncă erau însă teribile. Aglo­me­raţia cumplită din maşini, oamenii care atârnau pe scările autobuzelor făceau ca un traseu obişnuit să se poată transforma în coşmar. Dacă un om cădea din autobuz, şoferul răs­pundea direct pentru rănirea sau moartea acestuia.

"Pe atunci plecam din staţie cu maşina ticsită. Stăteau pe scările autobuzului şi Dumnezeu ştie cât de teamă îmi era să nu cadă pe drum. În ciuda faptului că se cu­noaştea situaţia în care lucram, nu se lua nici o decizie, iar noi eram principalii vinovaţi. Iar noi lucram sub presiunea mulţimii! Plecai din staţie oricât de încărcat erai. Nu îţi puteai pune în cap zeci de muncitori furioşi", îşi aminteste, frecându-şi mâinile, Mitea.  


FABRICILE, PUNCTELE DE REPER
Traseele lungi aveau doar câteva puncte de reper - marile platforme industriale. Orice cursă din oraş avea la capăt o fabrică. Aici erau locurile în care oamenii se călcau în picioare, iar orele de vârf dictate de programul muncitorilor se transformau în coşmarul şofe­rilor.

În Bucureştiul anilor industria­lizaţi, locuitorii foloseau transportul în comun ca să ajungă la serviciu şi apoi acasă. Mobilitatea nu era aceeaşi ca în zilele noastre. Tocmai pentru asta, ne­bunia începea la şase dimineaţa şi se termina la schimbul de noapte, în jurul orei 23:00.

Fluxul foarte mare, orele fixe la care se terminau turele şi oboseala făceau ca maşinile să plece cu uşile deschise şi cu oameni care atârnau pe scări. Astfel că, marea grijă a şoferilor era să nu aibă victime până la finalul cursei. Unele platforme industriale încheiau contracte cu autobazele Bucureştiului tocmai pentru ca muncitorii să ajungă în cele mai bune condiţii la program. Un astfel de contract nu însemna şi un traseu decent. Oamenii atârnau la fel pe scările autobuzelor şi tramvaielor, iar răspunderea celor de la volan era aceeaşi.


MOMENTUL ADEVĂRULUI
Portretul şoferului din anii '80-'89 se creionează uşor. Două temeri avea omul: să nu îi cadă oameni din autobuzul ticsit şi să nu facă vreo gafă la şedinţele de partid! În situaţia în care îşi pierdea clienţii pe traseu, era singurul răspunzător. Haosul din tran­sportul în comun şi  modul în care oamenii se călcau în picioare nu era un secret pentru autorităţi. Cu toate acestea, nu s-a luat nici o decizie care să uşureze munca şoferilor ITB.

Miliţia era însă cea care sancţiona de fiecare dată crunt orice autobuz plin. "Noi răspundeam în faţa legii. Un coleg de-al nostru a avut probleme mari din cauza asta. La Dorobanţi a fost zarvă mare pentru un loc în maşină, o femeie cu handicap a fost călcată în picioare. A avut noroc că tatăl tinerei era tot şofer şi nu au făcut plângere. Ştia foarte bine în ce condiţii munceam noi!", îşi aduce aminte Mitea.

Şedinţele de partid deveneau un stres pentru şoferii ITB în momentul în care primeau dispoziţie să tran­sporte muncitorii. De obicei, întâlni­rile somptuoase aveau loc la Sala Pala­tului. Erau singurele momente în care oamenii nu se mai călcau în picioare. Pentru ca muncitorii să ajungă la diversele adunări apăreau încă de cu seară dispoziţii stricte în autobazele Capitalei. Transportul participanţilor se transforma în cea mai cumplită rută.

Pentru cursele speciale trebuia să fii membru de partid, să ai un comportament exemplar şi să te aleagă şeful de autobază. Nu era tocmai o onoare! Se mergea în coloană, aproape de cel din faţă şi cu luminile aprinse. Sabotajul era însă pasager în cursele speciale. Dacă o maşină îndrăznea cumva să se strice în coloană, urmau de­claraţii lungi la Miliţie. Drumul de

la întreprinderi la şedinţele de partid era plătit cu 75 %, fiind conside­rat o cursă specială. Traseele bine stabilite şi intersecţiile suprave­gheate, Sala Palatului sau aeroportul se transformau în zone de foc în astfel de zile.
Transportul în cifre

În anul 1989, ITB avea 21.500 de salariaţi. 20 de ani mai târziu, în 2009, RATB-ul numără 12.100 de angajaţi. Anul de graţie al ITB-ului, în care s-a înregistrat o cifră-record de salariaţi, a fost 1977. Pe atunci întreprinderea avea 34.000 de angajaţi. Înainte de anul 1989 se muncea, de regulă, în două schimburi, iar unele întreprinderi în trei schimburi, cererea de transport fiind în consecinţă dimensionată pe urmă­toarele intervale orare: 6:00-8:00, 14:00-16:00, 21:00-23:00. Mo­bi­litatea populaţiei se reducea în cea mai mare parte pe relaţia serviciu- domiciliu. €

http://1989.jurnalul.ro/stire-special/trasee-interminabile-cu-usile-deschise-510188.html

 


  • Autor: Tom
  • Membru Gold
  • Scris:
  •  

Re: Stiri, noutati, perspective Tom

Dominatrix a scris:
Anul 1989 a prins transportul pu­blic din Bucureşti cu un parc învechit, peste care anii de producţie ro­mânească au lăsat urme adânci. Nicolae Ceauşescu nu mai aprobase reînnoirea parcurilor cu maşini din export de la sfârşitul anilor ’76.
Chiar asa? Atunci cele 350+ca.200 autobuze DAC112/117UDM din 1988-1989, plus ceva troleibuze si cel putin 10 V3A sub 5 ani?

dominatrix a scris:
Până atunci, producţiile ţărilor vecine asi­gurau în mare parte baza pentru transportul din Capitală. Maşinile erau aduse în principal de la vecinii unguri sau din Cehoslovacia. Au fost ani în care motorina curgea în valuri şi reparaţiile funcţionau ceas.
Pana in 1980, dar deja ITB a luat o gramada de Roman 112 intre 1975 si 1980, cel putin 500.

"Cea mai mare teamă cu care am trăit a fost acea frică de sistem. Să te fi ferit Dumnezeu de un accident în care toată linia ierarhică a ITB-ului era chemată la raport. Am avut mulţi colegi care s-au ales cu ani lungi de închisoare pentru accidente rutiere", îşi amin­teşte Mitea Pompiliu.
De abia secolul 21 si de fapt ultimii 4-5 ani au adus schimbarea in legislatie. Comunismul a durat pana atunci, iar astazi inca bizonii mai traverseaza pe rosu in spiritul turmei, desi exista riscul ca familia sa-i ingroape si sa scoata si bani pentru reparat masina celui care a dat peste ei.€

 


  • Autor: Dominatrix
  • Membru Silver
  • Scris:
  •  

Re: Stiri, noutati, perspective Dominatrix

Trix a scris:
Chiar asa? Atunci cele 350+ca.200 autobuze DAC112/117UDM din 1988-1989, plus ceva troleibuze si cel putin 10 V3A sub 5 ani?
In primul rand, cred ca e o greseala in articol. Ultimele vehicule de transport DE IMPORT (in speta autobuze Ikarus IK4) au fost aduse in 1980, nu in 1976. UDM-urile, troleibuzele DAC si tramvaiele VxA intrate in parc dupa 1980 nu erau de import. Totusi, in lista lui Andrzej Brzozowski, apare un lot de 16 Ikarus IK4 intrate in circulatie in 1986 :!: Cred ca e gresit, dar nu stiu sigur; are cineva mai multe detalii?
Trix a scris:
Pana in 1980, dar deja ITB a luat o gramada de Roman 112 intre 1975 si 1980, cel putin 500.
In anii '70, ITB-ul era a 4'a intreprindere de transport urban din lume in ceea ce priveste parcul circulant de vehicule, iar CUP-ul era cam 85% (sau chiar mai mare).  Daca lista pomenita mai sus e corecta, in total intre 1975 - 1979 s-au adus fie 1198 de autobuze Roman 112 (daca adunam totalurile pe fiecare an), fie 1270 de autobuze (daca adunam numerele de parc care apar in lista pe ani). Oricum, am depistat destule alte greseli in lista aia, asa ca nu stiu ce baza putem pune pea ea. Poate are cineva informatii mai exacte.

 


  • Autor: Tom
  • Membru Gold
  • Scris:
  •  

Re: Stiri, noutati, perspective Tom

Dominatrix a scris:
In primul rand, cred ca e o greseala in articol. Ultimele vehicule de transport DE IMPORT (in speta autobuze Ikarus IK4) au fost aduse in 1980, nu in 1976. UDM-urile, troleibuzele DAC si tramvaiele VxA intrate in parc dupa 1980 nu erau de import. Totusi, in lista lui Andrzej Brzozowski, apare un lot de 16 Ikarus IK4 intrate in circulatie in 1986 :!: Cred ca e gresit, dar nu stiu sigur; are cineva mai multe detalii?
Lista aceea este plina de greseli, de fapt o preluare a unor informatii gresite datorata unor inexactitati in documentele pe care le-a avut la dispozitie prin amabilitatea dlui Sterian. La fel s'a intamplat si la Iasi, unde in monografia lor apar informatii contradictorii privind parcul de autobuze. Conform acelei liste a lui A.B., ar fi vorba de autobuze din seria "1713-1728", dar dupa numerele de inmatriculare fie seria asta se intindea mai mult cu gauri in ea, fie numerele erau date la intamplare in cadrul ei, precum in seria 2221-2230.
Trix a scris:
Pana in 1980, dar deja ITB a luat o gramada de Roman 112 intre 1975 si 1980, cel putin 500.
Dominatrix a scris:
Daca lista pomenita mai sus e corecta, in total intre 1975 - 1979 s-au adus fie 1198 de autobuze Roman 112 (daca adunam totalurile pe fiecare an), fie 1270 de autobuze (daca adunam numerele de parc care apar in lista pe ani).
Cel putin intre 1975 si 1977 au fost aduse 639 de autobuze Roman 112 (2501-3139). In statisticile ITB se face confuzie intre DAC112UD si Roman1112UD, iar primele DAC117 sunt numite Roman Articulat.

 


  • Autor: 1689
  • Membru Silver
  • Scris:
  •  

Discutii diverse 1689

ADK a scris:
Pe mine mă tot bătea gându' cu logoul fabricii Rocar, inclusiv literele, să le fi făcut rost pentru restaurare. Aici chiar că nu știu cu cine să vorbesc...



Sursa: Google Street View

La Rocar e simplu: proprietarul terenului. Cred ca va da si bani sa-l scapati de asta.

 


  • Autor: V2A
  • Membru Silver
  • Scris:
  •  

Re: Discutii diverse V2A

Autobuzele vechi care mai existau în data de 19.02.2019, când a fost făcută ultima captură aeriană Google Earth:
Autobuze vechi în autobaza Giurgiului - 19.02.2019.jpg (364.69 KB; descărcat de 2737 ori)

Parc rece autobaza Alexandria.jpg (370.82 KB; descărcat de 2738 ori)

Parc rece dep. Berceni.jpg (413.83 KB; descărcat de 2738 ori)

 


  • Autor: GPS
  • Membru Gold
  • Scris:
  •  

Re: Discutii diverse GPS

Între timp autobuzul DAF din Depoul Berceni a dispărut, dacă nu mă înșel împreună cu autobuzele DAC ce mai erau acolo.

 


  • Autor: V2A
  • Membru Silver
  • Scris:
  •  

Re: Discutii diverse V2A

Probabil au fost mutate în autobaza Giurgiului. Pe lângă autobuzele din printscreen-uri mai este și Rocar Autodromo #98 în autobaza Militari.

 


  • Autor: ADK
  • Membru Bronze
  • Scris:
  •  

Re: Discutii diverse ADK

Apoi ducă-se și astea... să nu mai rămână un strop de ele, de Rocar, DAF sau DAC. :evil: În parcul rece al autobazei Alexandria, văd bine că au dispărut 611, 3322 și 3328? :roll:
În Giurgiului mai erau duse și 46 și 55, păcat de ele. Câte amintiri plăcute au creat aceste mașini nu o să facă nici mama Otokarelor. :x

 


  • Autor: ikarus13
  • Membru Gold
  • Scris:
  •  

Re: Discutii diverse ikarus13

Probabil o sa creeze amintirile pe care tu le ai  cu UDM, Ikarus, Rocar si Daf viitorilor copii pasionati. Pentru ei autobuzele copilariei o sa fie Citaro si Kent. Cand o sa dispara si acestea si ei o sa fie mai mari si o sa traiasca aceleasi sentimente pe care le ai tu acum.

 


  • Autor: ADK
  • Membru Bronze
  • Scris:
  •  

Re: Discutii diverse ADK

Problema nu e neapărat de amintiri, ci de dispariția lor de tot din ogradele STB-ului. E adevărat că sunt nostalgic în special după Ikarus și DAF, cum și generația anterioară e nostalgică după Roman 112 și IK4. Pe mine unul mă ”supără” cum am zis, dispariția lor definitivă ca și cum n-ar fi existat...

 


  • Autor: andrei11
  • Moderator forum
  • Scris:
  •  

Re: Discutii diverse andrei11

Lasă, că de faitoane nu mai știe nimeni ! Nu mai plânge nimeni după ele. Evident că ar fi trebuit organizat un Muzeu STB, dar nu a fost preocuparea nimănui din  structura STB - ului...

 


  • Autor: Tom
  • Membru Gold
  • Scris:
  •  

Re: Discutii diverse Tom

Pentru cine nu știe formația Fără Zahăr, poate găsi faitoane pe olx sau la bulgari (așa spun ei la acel model de VW :twisted: ). Este rușinos că a 4-a companie de transport din Europa (o mai fi?) nu are un muzeu real, care să conțină măcar câte un exemplar static din parcul de vehicule avut în dotare de-a lungul a 125 de ani de existență! Măcar o conservare de Doamne Ajută să fi avut IK4, Romanul și DACul articulat. Așa o să ajungem să aducem de peste Prut vreun LAZ 695 să spunem că nu e, dar seamănă mult cu un autobuz TV (o explicație similară am auzit pentru vagonul Lohner), ca să nu mai vorbim de vagonul M și alte vagoane care ies la paradă odată la 5 ani și nici atunci. Și câteva camere într'o clădire unde intri cu programare de dinainte. O să ne trezim că bulgarii au muzeu adevărat și SîTîBî-sa nu are.

 


  • Autor: ADK
  • Membru Bronze
  • Scris:
  •  

Re: Discutii diverse ADK

O chestie interesantă, dar de tot ”plânsul” (dacă pot spune așa). Prin anii '90, tatăl meu intra cu autobuzul în depourile de troleibuze cu diverse treburi, și într-unul dintre depouri (Vatra sau Bucureștii-Noi, nu-și mai aducea aminte) a zărit un troleibuz TV. :shock: Stând mai mult pe acolo, a întrebat de troleu și i s-a spus că este pentru muzeu, era alb cu fustă albastră dar nu mai știa numărul. Evident că în stil RATB-ist, acesta probabil împreună cu un lot de DAC-uri 117E obosite au plecat la fier vechi. :evil:

 


 
Mergi la pagina:  1 2 3 4 5 6 7  ... 13
 

📖 Opțiuni paginare
Prima pagină  • 
Forum părinte: Istoria transportului în comun din București  • 
Alege destinația

 

© 2009 - 2020 Asociația „Metrou Ușor”

Termenele și condițiile de utilizare

Întrebări frecvente - ghid de utilizare