Care era rolul acelui ornament din plastic vertical de pe stalpul usii din spate(poza 3) care apoi a fost inlocuit cu unul mai patratos(se vede si in poza 5 pe stalpul usii din fata). Era o aerisire, avea legatura in habitaclu sau in portbagaj?

Era de frumuseţe.

ADK wrote here:
Cred că mai rare sau la fel de rare precum 1300-urile "Break", sunt 1300-urile "Break" cu faruri duble (ca în prima fotografie).

Destul de rare sunt și CN2-urile (cele din fotografia cu mai multe autoutilitare), cam de orice subtip. În Buzău (oraș) am mai văzut în anul curent 2 astfel de CN2 "Berline": una de culoare albă - în circulație, iar cealaltă de culoare roșie - retrasă sau conservată într-o curte nelocuită din zona Micro 5.

Dacia a dat-o "în bară" în general de la CN1 în sus (ca ce-a din ultima fotografie până la ultima serie de Dacia clasică "CN4 - Zâmbetul lui Iliescu"), problema find în principiu caroseriile slabe, mai ales pe nuanțe "ieftine" de culoare (deși am văzut și 1310 comuniste mâncate bine de rugină), plus alte finisaje (îmbrăcămintea bordului, tapițeria etc).

Am o cunoștință cu un CN3 luată de nouă din fabrică cerută pe o culoare anume, mai rară de regulă, care a protejat bine tabla de-a lungul timpului și nici nu prea a spălat-o pe sub ea de sare și alți dăunători de-a lungul timpului, iar eu o aveam albă cu fustă gri (și o dungă portocalie, nu eu am făcut-o așa ci așa am luat-o și nu a fost singura) cu un an mai veche și pe care nu am avut-o de nouă, dar am cumpărat-o "ca nouă" la 9 ani de la fabricație, puțin circulată. Cu timpul rugina își mai tot făcea apariția ajungând prin 2008 să iau toată mașina pe dedesubt la "tratat", și nu mai sunt sigur dar cred că am schimbat și toate contraaripile. A încetat apariția ruginii însă dat find că deja începuseră să "mănânce" tabla, ceva ani mai târziu nu mai puteai băga cricul pe suportul său deoarece era compromis și se putea așeza doar sub lonjeron, pe când a cunoștinței respective nu are nici ce-a mai mică problemă. Reparațiile costau mult, cu mult peste prețul mașinii de am ales mai bine valorificarea și căutarea unei mașini (aș zice ceva puțin mai mult) care să merite acești bani.

Așa am observat și la alte mașini, culoarea a fost și motivul pentru care diferența stării caroseriei a putut fi alta.

CN2 si CN3 sunt in mare parte dpdv stilistic, aceeasi masina.
Singura diferenta este grila si sistemul ei de prindere. Nu am inteles niciodata de ce s-a renuntat la CN2 pentru varianta cu "cioc", si nu s-a produs mai mult asa cum era ea conceputa initial.
Mai sunt si prin tara.....Varul meu are una din 1994, dar a inceput s-o manance rugina pe sub praguri.
In general lotul acela de CN2 fabricat in a doua jumatate a anului 1994 a fost destinat, din ce stiu eu, exclusiv pentru Argentina. Am vazut pe site-urile lor de anunturi, multe exemplare CN2.

Puteai să "tai" restul discuției ce nu avea legătură cu modelul CN2.

CN2 mi-a plăcut și mie ceva mai mult față de CN3, dar din câte am înțeles (și văzut) au fost destul de puține comparativ cu succesorul lor, doar dintr-un mic detaliu. CN1 știu că s-a fabricat (ca fapt divers) și înainte de 1990 (deci "CN" nu știu cât vine denumirea apărută după '90) find inclusă și Dacia Sport "CN1" dar (și) cu faruri de Oltcit, nu acelea care erau prezente și pe restul seriei exceptând CN4.

Totuși, a existat și Dacia 1210 (dar nu mai știu în care subvariante se găsea: 1310 clasic, CN1, 2 etc) similară cu 1310 dar cu motorul de 1.2 benzină. Întrebarea mea este: a avut succes această variantă? Tot ce știu este că au fost puține iar personal nu am avut pe nimeni să mă lămurească, ce pot să înțeleg este că nu, judecând puținele exemplare posibil făcute tot pentru economie (să aibă legătură cu reglementările din '86-87?).

Ansamblul frontal "CN1" a existat din 1987, odata cu introducerea Daciei 1320 in productie. Oficial, nu a existat Dacia 1310 Berlina/Kombi/1304/1307 etc cu ansamblul frontal CN1 la serie, decat incepand cu 1992 si in prima jumatate a anului 1994.  Totusi ,s-a prezentat la expozitia Dacia "50 de ani", in Bucuresti, in anul 2018,  o 1310 cu elemente de CN1-1320 modificata pentru vreun "stab" de-al vremurilor. Cred ca numarul de 1310 cu elementele stilistice de pe 1320 din perioada 1987-1989 ar fi de ordinul zecilor....Dintre care doar cateva au mai ramas "in viata".
La fel poate fi spus si pentru Dacia Sport. La serie, pana in 1992, TOATE masinile inafara de 1320/1325 veneau echipate STANDARD cu ansamblul frontal normal cu patru faruri rotunde. Restul...Ce s-a mai facut...Au fost modificate ori ulterior de IATSA, ori au fost unitati individuale create special in uzina pentru vreo persoana anume sau vreo piata mai selecta.....In mod semi-neoficial. (deh, ca la noi).  Stiu din sursa sigura aceste fapte.
Cat despre sportiva cu farurile de Oltcit, intr-adevar, este o poveste ciudata. A aparut prin diverse publicatii ale vremii, si chiar si in clipul de prezentare Dacia din 1986. Au fost realizate cateva exemplare pe la ICSITA (sectia prototip). Se "jucau" si proiectantii cu diferite idei....Ce s-au materializat in designul initial de pe 1320 din 1987-88 (din ochelari rectangulari plus grila separate toate) apoi pe prototipurile de 1325 din 1989 cand s-a unificat toata grila cu restu si a iesit masca dintr-o bucata care s-a introdus mai tarziu la serie in 1992.

Grilele de CN1:
Varianta initiala (1987-1988)
Varianta a doua,si totodata cea finala (1989-1994)
Interesant ca masina lui Mihai Iordache de pe Facebook, are grila introdusa in 1989, dintr-o singura bucata.....Masina a fost fabricata undeva la finele lui 1988....Deci e posibil ca intern, in ICSITA, sa fi fost deja realizate matritele si "scapate" pe anumite unitati, inca din 1988.....

Gabi23 wrote here:
Una turcoaz înmatriculată în județul Alba, suprinsă pe strada Costache Conachi, în zona Baicului:

Gabi, din ceea ce vad eu in fotografie culoarea nu este turcoaz ci este Bleu 61.

ADK wrote here:
Puteai să "tai" restul discuției ce nu avea legătură cu modelul CN2.

CN2 mi-a plăcut și mie ceva mai mult față de CN3, dar din câte am înțeles (și văzut) au fost destul de puține comparativ cu succesorul lor, doar dintr-un mic detaliu. CN1 știu că s-a fabricat (ca fapt divers) și înainte de 1990 (deci "CN" nu știu cât vine denumirea apărută după '90) find inclusă și Dacia Sport "CN1" dar (și) cu faruri de Oltcit, nu acelea care erau prezente și pe restul seriei exceptând CN4.

Totuși, a existat și Dacia 1210 (dar nu mai știu în care subvariante se găsea: 1310 clasic, CN1, 2 etc) similară cu 1310 dar cu motorul de 1.2 benzină. Întrebarea mea este: a avut succes această variantă? Tot ce știu este că au fost puține iar personal nu am avut pe nimeni să mă lămurească, ce pot să înțeleg este că nu, judecând puținele exemplare posibil făcute tot pentru economie (să aibă legătură cu reglementările din '86-87?).

Adrian, Dacia 1210 a fost exportata exclusiv in Grecia, ti-am scris in acel comentariu referitor la evolutia tipului Dacia 1310. Era o Dacie 1310 cu motor de 1.2.

E posibil, însă ce rugăminte am și poate același lucru își doresc și alții, să se formuleze paragrafe chiar dacă sunt dese, de câteva rânduri dar subiective, mi-e greu să le citesc așa și nu știu cât pot pricepe dacă se scrie multicel, fără probabil vreun rost unele dar să se mai verifice și ce s-a scris dacă e pe înțelesul tuturor.

Același lucru îl făceam și eu iar la niște avertizări cred că m-am remediat. Încă scriu și eu mult, însă măcar să prezinte interes ceea ce redactez, dar asta rămâne să decidă colegii.

Câteva întrebări referitoare la subiect:

1. Daciile 1300 cu motoare franțuzești până când s-au fabricat? Din câte știu undeva pe la mijlocul anilor '70, dar rămâne să confirme cineva, presupun că tot atunci am "rupt" și contractul cu CIBIE, firma care producea faruri și dispersoare, înlocuind-o cu ELBA.

2. Când au apărut mai exact lămpile pentru marșarier?

3. Când s-au înlocuit tampoanele mari cu cele mici (sau invers?).

Așa poate pot deosebi o D1300, cele din '69 știu că sunt singurele cu scris UAP pe aripa dreaptă iar "semnalizările" de pe aripi sunt roșii însă pe post de lămpi de poziții. Asta care le mai are...

4. Mai există vreo Dacie 1302 (pick-up)? Din câte știam, mai erau câteva dar într-o stare deplorabilă. Restaurată nu cred că există vreuna. 1301 de securitate știu că este cel puțin una recondiționată.

5. Există vreo statistică cu câte exemplare de 1300 (și nu numai) mai există (măcar teoretic?), eventual și submodelele? Pe undeva găsisem o oarecare statistică, și din ce mai țin minte până prin 2009-10 erau încă multe Dacii...

La punctul 4., da, mai exista cateva 1302 pe la diversi pasionati, in curs de restaurare. Plus una in cadrul colectiei Renault, dar fara stopurile originale, de SR.

Utilizator anonim 2 wrote here:
Povestea cu busonul e veche, s-a intimplat prin '95. E plin de "mesteri" din astia si din pacate nu prea aveai cum sa ii eviti. Busonului cromat ii lipsea deja capacelul nituit menit sa protejeze de praf incuietoarea. Ala nu stiu cind se rupsese, daca nu cumva se invednicise de asta vreun cetatean ce nu avea alta preocupare.

Planuri cu ea, greu de zis. Nu sint eu proprietarul si stii cum e cu cei in virsta, nicicum nu e bine. De dus la fier vechi clar nu dar nici sa pun mina pe ea sa o pornesc nu e voie. Avea niste probleme cu pompa de benzina, am inlocuit-o o data cu una buna - cica - Pulsor Scornicesti dar nici aia nu a mers multa vreme, a trebuit reparata, a ramas in pana de citeva ori pe coclauri iar titularui s-a saturat de astfel de aventuri...

Caroseria a fost refacuta in 1990. Dupa 10 ani si 100.000 km pe drumurile patriei era zob: praguri, portiere, aripi, contra-aripi, amortizorul stinga fata sarit din lacas din acest motiv. Lonjeroanele inlocuite intii prin anul 2000, apoi in 2014. Aripile fata reparate in 1990, inlocuite in 2005. Pentru o masina moderna, asa ceva e de neconceput. Tabla a fost foarte proasta iar protectia anticoroziva la fel. O pastram din motive sentimentale

Vad ca deja ADK a pus intrebarea asta referitoare la viitorul masinii , intrebare pe care am vrut si eu s-o pun . Referitor la Dacia ta sau la aceasta Dacie , ai putea sa incerci sa o cumperi sau sa faci toate actele (adica sa o treci pe tine si sa incerci sa o reinmatriculezi ) din ce vad in pozele vechi , masina a avut numere vechi, si acum le are sau are numere noi ?? Incerca sa vorbesti cu omul sa il indupleci sa faci una alta pe la masina , pentru ca asa stand se degradeaza mai rau . O sa iti dau sau o sa dau un exemplu personal sau din familie , eu sau mama mea a mostenit eu Volkswagen 1600 (Type 3) fabricatie 1966 si l-am trecut pe noi (tot ce tine de actele de mostenire , daca asa se numesc) acesta avand inca numerele vechi si numai a fost reinmatriculat . Dar na, tu decizi , eu in locul tau nu as lasa-o . E o amintire frumoasa si valoroasa   . Scuze daca am citat atat de mult din nou  

Dacă erai oleacă mai atent...

Utilizator anonim 2 wrote here:
Exista si acum dar un pic mai ponosita, exilata la tara, scoasa din trafic in 2016 si radiata oficial anul trecut.

Masina e pe numele mamei, ea a condus-o din 1982 pina in 2016. Are un stil aparte, tot ce spun eu nu e bine dar daca orice altcineva - mester sau nu - spune exact acelasi lucru, ala are sigur dreptate. Dar nu si eu…

Dupa citeva episoade din astea in care am incercat sa rezolv problemele tehnice altfel decit prin compatimiri, consolari si tristeti impartasite, am avut o izbucnire violenta soldata cu un pumn in aripa masinii si o bagare de picior in toata tarasenia. Nu am mai urcat in ea nici ca pasager, sa se descurce cum o sti. Rezultatul e ca dupa doi ani de aventuri pe cont propriu, a tras-o “la gard”. Mai bine pentru ca devenise un pericol in trafic si in caz de impact nu s-ar fi sfirsit bine. Acum sta cu prelata pe ea in curte, asteptind vremuri mai bune. Era un stres fiind parcata pe trotuar in Militari. Citiva ani a zacut, apoi bulina rosie a convins-o sa o duca de acolo cu platforma.

Daca ati sti ce angoase bazale mi-a sadit masina asta, ehee… Cind pornesc masina actuala, ma mai gindesc uneori: “uite, dom’le, ce inseamna o masina adevarata: te urci in ea si nici nu se pune problema sa nu porneasca. Dai la cheie si gata. Nu soc, nu platina impuscata, nu avans vacuumatic, membrana de acceleratie, cui poantou sau dracu mai stie ce defect”.

Cind ploua, dezaburirea functioneaza, nu intra apa pe la praguri sau te miri unde, alternatorul incarca, nu trebuie sa fii atent ca ai si luminile si stergatoarele pornite si risti sa nu mai porneasca daca opresti motorul, cite si mai cite. A fost teroare cu Dacia asta. Pentru cine nu a trait pe propria piele, e imposibil sa isi imagineze imensul stres al vesnicei chestiuni: “ de data asta oare ce se mai poate intimpla?”

PS: cea mai ticaloasa problema a fost impuscarea platinei. Ani in sir am schimbat nenumarate seturi de platine, condensatoare, fise de bujii si capace de delco. Cum era o vreme mai umeda, bang! Am gasit singur rezolvarea, intr-un moment de inspiratiune cind eram pe punctul sa cumpar un delcou nou, cu totul. Un nenorocit de izolator de plastic care tinea surubul ce trece prin carcasa metalica catre condensator, era stirbit. Ii lipsea o parte patratoasa din exterior, scurtind astfel traseul prin aer intre cele doua suprafete cu potential diferit. Evident, in mediu mai umed, strapungerea aerului e mai facila deci asta era cauza problemei. Dupa ce am inlocuit acel izolator de 2 lei, aproape am incheiat capitolul platine. Un deceniu ne-am chinuit asa.

Masina e pe numele mamei, ea a condus-o din 1982 pina in 2016. Are un stil aparte, tot ce spun eu nu e bine dar daca orice altcineva - mester sau nu - spune exact acelasi lucru, ala are sigur dreptate. Dar nu si eu…

Din păcate și eu am pățit și mai pățesc, dar mai puțin acum, același lucru. Dacă zic eu ceva, nu-i bine, dacă altcineva zice fix același lucru, atunci e bine. Ca atunci când spui un banc și nimeni nu râde, dar dacă îl spune altul...

Nu știu de ce.

Dupa citeva episoade din astea in care am incercat sa rezolv problemele tehnice altfel decit prin compatimiri, consolari si tristeti impartasite, am avut o izbucnire violenta soldata cu un pumn in aripa masinii si o bagare de picior in toata tarasenia.

Prin vara lui 2019 îmi veniseră și mie dracii pe vechia Dacie, soldată însă cu un picior în aripa stângă, fiindcă nu-mi mai încărca alternatorul cum trebuie și orice consum (chiar și semnalul) "fura" mult chiar și din puterea motorului, plus că trebuia să plec chiar cu ea undeva... Însă am observat că dacă mergeam puțin la "drum lung", problema dispărea pe tot parcursul zilei.

Era un stres fiind parcata pe trotuar in Militari. Citiva ani a zacut, apoi bulina rosie a convins-o sa o duca de acolo cu platforma.

Exact același stres l-am avut și eu cât a stat și a mea parcată (mă rog, nu D1300, un CN3 dar tot Dacie clasică) undeva prin Buzău, mă trezisem la un moment dat cu somația de vehicul abandonat deși culmea, în ziua cu pricina aveam ITP și RCA valabile. Poliția locală mai ales de Buzău, un personal cu "2 clase", de ce să se lege și ei. Sunasem și respectivul a zis că mașina era "prea murdară", really? Noroc că nu la prea mult timp după, am cumpărat o casă la periferie și am dus mașina pe roți și acolo (mă rog, aici) a rămas încă un an de zile până am hotărât s-o casez.

Daca ati sti ce angoase bazale mi-a sadit masina asta, ehee… Cind pornesc masina actuala, ma mai gindesc uneori: uite, dom’le, ce inseamna o masina adevarata: te urci in ea si nici nu se pune problema sa nu porneasca. Dai la cheie si gata. Nu soc, nu platina impuscata, nu avans vacuumatic, membrana de acceleratie, cui poantou sau dracu mai stie ce defect”.

Cind ploua, dezaburirea functioneaza, nu intra apa pe la praguri sau te miri unde, alternatorul incarca, nu trebuie sa fii atent ca ai si luminile si stergatoarele pornite si risti sa nu mai porneasca daca opresti motorul, cite si mai cite. A fost teroare cu Dacia asta. Pentru cine nu a trait pe propria piele, e imposibil sa isi imagineze imensul stres al vesnicei chestiuni: “ de data asta oare ce se mai poate intimpla?

Ce-i drept, Daciile și în general mașinile vechi sunt stresante. Dacă ai prea mult consum riști cine știe ce bucurii să mai ai (în București când mergeam prin decembrie 2017 cu mașina, atunci când urma să încetinesc trebuia să am grijă să opresc întâi dezaburirea și la staționare să o las doar pe prima treaptă, altfel motorul vroia să se oprească ori se reducea din puterea luminilor). Deși mai era varianta să trag puțin șocul dar supraturam motorul.

Am avut și o mașină mai modernă dar m-a mâncat de stres calculatorul motorului (ECU), mai bine mi se părea că era cu Dacia. La aia îi știam "bubele" și ce să evit să fac, dar la asta mai nouă cu toate că oferea alte condiții, nu am știut că benzinarele și acele mașini (să-i fac reclamă: Opel Astra G 1.8 16v) erau problematice de regulă... La unele diesel dacă scoți mufa de la ECU poți avea surpriza ca motorul să meargă în continuare, că dieselul odată pornit (în special modelelor mai vechi) nu prea mai are nevoie de instalație electrică ca cele pe benzină care unele le moare ușor turația sau altele merg în "șuturi" de parcă se îneacă. Însă de un diesel trebuie să știi să-l întreții și cum să-l folosești, că-i ceva mai pretențios decât un benzinar, nu-i bun de distanțe scurte, cu prea multe porniri într-o zi, ținut subturat și mers prea mult pe "gol". Dar în fine, aici e alt subiect.