Clar, dar articolul este numai o rescriere de postarea pe FB, ne referim (cred) la un raport detaliat din partea arheologilor (idem pentru Parcul Grozăvești).

Sigur, despre o relatare profesionista.

Langa Hala Unirii spre interesectia Halelor cu splaiul se afla o cladire care adapostea fie florarii fie era Pavilionul Anticarilor, ca arhitectura semana cu pavilioanele de la Piata Sf. Anton.

Ce s-a descoperit sub Piața Unirii? Arheologii găsesc strada pierdută Căldărari

În inima Bucureștiului, sub agitația Pieței Unirii, se ascunde o poveste fascinantă a orașului vechi. Arheologul Teodor Ignat de la Muzeul Municipiului București ne poartă într-o incursiune unică printre ruine, ziduri vechi și fragmente din trecutul capitalei. Cercetările arheologice recente au scos la lumină vechea stradă Căldărari, una dintre cele mai vechi artere comerciale ale orașului, demolată în secolul al XIX-lea pentru construirea halelor Ghica (Hala Unirii).

Materialul surprinde straturile istorice suprapuse ale Bucureștiului, dezvăluind nu doar structura urbană, ci și ingeniozitatea locuitorilor de odinioară. În centrul descoperirii se află o canalizare din secolul XIX, realizată din pietre de râu și lemn de esență tare, cu o pantă de 3‰, menită să dreneze apele spre Dâmbovița — o dovadă remarcabilă a planificării urbane de altădată.

Printre ruine se află și vestigii ale Casei Stolnicului, o construcție masivă menționată pe planurile din 1791, precum și dovezi ale unei activități meșteșugărești intense: ateliere de căldărari și butnari care lucrau cu metal, cupru și lemn. Arheologul explică în detaliu fiecare etapă a evoluției zonei, de la perioada post-1800 până la transformările radicale de la sfârșitul secolului XIX, când s-au ridicat noile hale și au fost introduse primele sisteme moderne de canalizare.

Descoperirile, completate de monede, materiale de construcție, oase și ceramică, oferă o imagine completă a vieții cotidiene din Bucureștiul de altădată.
Acest material este o fereastră rară către povestea nevăzută a capitalei, un dialog între trecut și prezent care ne ajută să înțelegem mai bine cum s-a format orașul pe care îl cunoaștem astăzi.

Dacă ești pasionat de istorie, arheologie urbană, patrimoniu și misterele Bucureștiului, acest videoclip îți va arăta un București ascuns, strat cu strat, povestit cu pasiune de un specialist care trăiește fiecare descoperire.

Time Team de Romania, asta avem nevoie sa se faca la toate santierele, ar trebui sa se puna cerinta pentru toate descarcarile arheologice sa se faca si versiunea video a raportului si postarea online ca sa il gasim usor.

Și, la ce te ajută?

La ce ma ajuta istoria si cultura? Separat sau impreuna?

Sunt o sumedenie de clădiri care pot aminti cu brio de istoria acestui oraș, și care astăzi se află într-o stare avansată de degradare.
Iată un crâmpei din trecutul tumultos al acestui oraș, astăzi biete relicve arhitecturale.



PS
Edilii urbei să le rezolve p-astea, și pe multe altele, să nu ajungă să scormonească la fundația lor urmașii noștri.

nokia2110 wrote here:
Dar spre că nu dau jos cei 2 stâlpi din fontă rămăşi de acum vreo 110 ani pe Bd. Ferdinand I. Ultimii rămaşi după ce pe restul nu au avut ce face în anii '90 şi i-au dat jos.

Sunt in asentiment cu tine, in sensul in care consider ca elemente relevante din stalpii istorici de la inceputul sec.XX trebuie salvate si pastrate.

Nu cred ca trebuie sa ramana pe pozitii in teren. Nu pentru ca m-ar deranja cu ceva, ci pentru ca nu le garanteaza supravietuirea. Daca lasi un gunoi, fie el si unul istoric, pe domeniul public, candva cineva se va gasi sa-l inlature, fara onoruri.

O alta problema a faptului ca STB a realizat internalizat documentatia si proiectele tehnice ale tuturor modernizarilor liniilor de tramvai este faptul ca nu s-a tinut cont de mai buna integrare a tramvaiului in raport cu zonele traversate.

O sa avem si pe Ferdinand, si pe Pache, si pe Calarasi, samd, tot stalpi ieftini de cale ferata, fara ornamente, fara personalitate, precum pe Calea Mosilor veche unde sunt niste mamuti de stalpi. Intr-o capitala careia i-ar fi pasat de istorie, s-ar fi realizat mulaje dupa ornamentele stalpilor istorici.

Probabil cel mai mare < macel > a fost pe Balcescu - Magheru, unde stalpii istorici au fost taiati pentru unii urati care se indoaie la cea mai mica instalatie de pom. Cunosc doua exemplare care au supravietuit: AICI si AICI.