În prima frază, trebuiau probabil să "finalizeze" comenzile cât mai rapid, dar nu era exclus nici economia de materiale, chiar dacă MTD s-a făcut pe vremea lu' Dej, tot dictator era și el. Toate reclamele comuniste trebuiau să fie făcute și să pară cele mai bune (fabrica "Autobuzul București" a făcut 100 de autobuze într-o zi, cererile cresc, s-au exportat 1000 doar săptămână trecută, Ungaria e super mulțumită de dubițele românești fabricate tot în aceleași uzine, lucrurile "made in Romania" sunt peste multe țări occidentale), chiar dacă erau sau nu prea erau așa. Televiziunile erau controlate și atunci (mai ales) de guvern și orice nu era lăudat sau înflorit la maxim ori nu ieșeau anumite lucruri bine în evidență (de regulă șeful partidului sau orice altceva care avea ca scop lauda) nu erau cu urmări prea bune, sau nici nu le dădeau voie să le pună pe ecran iar ei erau sancționați și trimiși la canal cu "pușcăriașii".

Inaugurau astăzi un magazin de pâine și specialități, îl făcea full și perfect aranjat, venea Dictatorul, apoi perioada ce urma nu mai era nicidecum ca în prima zi decât dacă se anunța iar revenirea lui.

Pentru a doua frază, la fel și cu muncitorul care repara firul de contact cu ...cheia franceză, care era de la sine înțeles că nu avea la ce să-l ajute, era clar "fă repede ceva, că se filmează" și el cheia aia o avea la îndemână. Am avut colegi care lucrau (și lucrau "exemplabil") și dacă își terminaseră treaba doar atunci când venea "patronul", în rest mai mult "într-o zoaie și la ploaie" sau stat degeaba dacă nu-i vedea nimeni.

Gabi23 wrote here:
Sursa: Facebook Cineclic
2007, imagini din Uzina Rocar Bucuresti

Atașez și textul brut al postării Cineclic:

Rocar București, denumire adoptată din 1993, ca succesoare a întreprinderii Uzina Autobuzul București (UAB), a fost o companie producătoare de autobuze, troleibuze și autovehicule comerciale ușoare deținută de Statul Român.

Declinul

Anii 90 nu au fost cei mai fericiți pentru uzina ROCAR.S.A. deoarece în această perioadă, compania si-a pierdut aproape toti clientii pe care ii avea inainte, in special societatile de transport in comun, intrucat acestea se orientau catre vehicule second hand din afara sau catre alte vehicule noi, intrucat piata a devenit libera. Aceasta s-a intamplat in special datorita faptului ca uzina ROCAR fabrica produse invechite, slabe calitativ, si foarte scumpe in plus nici capacitatea de productie nu era suficienta, privatizare defectuoasa, management defectuos. In plus , importul masiv de autobuze si vehicule comerciale second hand dar si noi, mult mai moderne, a dus la scaderea popularitatii ROCAR. Un exemplu clar este RATB, care in 1994 a achizitionat autobuze noi marca DAF SB220 HISPANO si CASTROSUA, se zice la acelasi pret cu care ar fi achizitionat ROCAR 312, 112, 212. In anul 1994 , incepe fabricarea unui autobus nou, si anume Rocar De Simon, apoi in anul 1995, ROCAR castiga o licitatie cu RATB si Primaria Bucuresti pentru livrarea a peste 300 autobuze. Totodata s-au modernizat unele tehnologii. Troleibuzele insa, nu s-au mai achizitionat de la ROCAR decat intr-un numar mic. La capitolul troleibuze, RATB a achizitionat dupa 1995 numai 14 troleibuze ROCAR (2 buc. 312E, 9 buc. 512E, 2 buc 412E, 1 buc. 812E), restul fiind achizitionate de la ASTRA BUS Arad, modelele Ikarus 415T, probabil datorita unor preturi mai mici ale ASTRA BUS fata de ROCAR si a unei capacitate de productie mai mari. Totusi, acest contract cu RATB s-a dovedit insuficient pentru ROCAR, intrucat afara de RATB si inca cateva societati de transport din tara (atat transport in comun public cat si diversi particulari), aproape nimeni nu mai era interesat de produsele ROCAR. O alta lovitura pentru ROCAR, afara de concurenta autobuzelor si troleibuzelor second hand importate masiv dupa 1990, a reprezentat-o aparitia a doi concurenti din Romania: ASTRA BUS - divizie a IRISBUS si GrivBus Bucuresti - Ilfov, ambii fabricand si/sau asambland autobuze si troleibuze, cu unele componente fabricate chiar in Romania, cu capacitati de productie mai mari si la o calitate mai buna, in conditiile unor preturi mai mici raportat la calitate. Desi Rocar de Simon era un autobuz relativ actual tehnologic, cu tehnologii moderne, acesta nu s-a bucurat de prea mult succes, fiind achizitionat preponderent de RATB si in numar redus de alte societati de transport din tara precum si de catre cativa particulari. In anul 1998, ROCAR fabrica primele sale autobuze cu podea joasa in colaborare cu BusOtto Autodromo (seria 812), dar numai 2 exemplare sunt construite, probabil datorita costului prea mare de fabricatie si a cererii mici. Aceste vehicule au intrat in posesia RATB. Anii 90 au fost pentru ROCAR anii decaderii intrucat multi angajati au plecat sau s-au pensionat, lipsa de investitie in retehnologizare, se fabricau produse cu tehnologii vechi si capacitate reduse la preturi mari, lipsa de exporturi si de comenzi, suferind pierderi enorme. In anul 2001, ROCAR semneaza un contract cu Primaria din Constanta pentru a livra 100 autobuze si 40 troleibuze, insa numai 15 troleibuze au fost trimise, din care 2 in stare partial asamblata, aceasta starnind nemultumire profunda RATC, si primariei locale, care s-a orientat catre autobuzele mai moderne si disponibile imediat, MAZ103, calitatea autobuzelor ROCAR trimise la Constanta fiind indoielnica, probabil multe fiind in stare partial asamblata sau chiar cu deficiente majore de fabricatie ( se zvoneste ca aceste autobuze au fost returnate lui ROCAR, care ulterior au fost achizitionate de RATB si au fost finisate, reparate si remediate de catre URAC RATB si autobazele gazda). Troleibuzele au fost totusi acceptate de catre RATC Constanta deoarece era nevoie urgenta de ele la acel moment, aparte de faptul ca erau achitate si trebuiau livrate de mult timp.
De-a lungul timpului , datorita capacitatii mici de productie, ROCAR nu si-a putut onora toate contractele, pierzand incontinuu in fata autovehiculelor second hand, dar si a celor 2 concurenti interni , Astra bus si GrivBus , precum si a altora noi aparuti din afara (Isuzu, MAN, BMC, Iveco, Mercedes, etc). In anul 2002, muncitorii au iesit in strada, productia fiind oprita, deoarece acestia nu si-au primit salariile de luni bune. Productia a fost reluata scurt timp in vara 2002, apoi la sfarsitul anului 2002 sunt livrate ultimele vehicule iar ROCAR intra in insolventa. De mentionat insa ca in anul 2002, la inceput, ROCAR a fost curtata de catre SOLARIS BUS, o companie poloneza producatoare de autobuze, care urma sa livreze kituri CKD iar ROCAR urma sa le asambleze ca si autobuze si troleibuze, insa negocierile au esuat. Un singur exemplar ROCAR SOLARIS a existat insa este incert daca a fost asamblat de catre ROCAR sau doar etichetat ROCAR. De-a lungul aniilor 90, companii ca DAF, Iveco, MAN, Mercedes, Volvo, Renault, Scania, STEYR PUCH si chiar MAZ, Irisbus, Skoda, Irizar, BMC , si-au aratat interesul pentru achizitionarea si retehnologizarea ROCAR sau parteneriate cu acesta, insa negocierile au esuat de fiecare data. La sfarsitul anului 2002, nu mai exista nici o comanda pentru autobuze noi si nici alte companii din afara numai erau interesate de ROCAR, intrucat datoriile erau mult prea mari. Se zvoneste ca anumite autobuze au fost livrate partial asamblate catre societatile de transport, lucru care a cauzat nemultumiri posesorilor, care ulterior oricum s-au orientat catre alti fabricanti.
În anul 2003, Rocar nu a vândut nici un autobuz din lipsa de comenzi. Au fost recondiționate doar 17 unități pentru armată și alte 7 pentru transportul angajaților Automobile Dacia.
La sfârșitul anului 2003, Rocar înregistra pierderi de 493 miliarde lei (13 milioane euro) și datorii totale de 712 miliarde de lei, de 22 de ori mai ridicate decât capitalul uzinei. Multe proiecte, fise tehnice, schite tehnice, carti de piese de schimb au fost facute pierdute.
A intrat în lichidare voluntară la sfârșitul lunii martie 2004. La acel moment, pe rolul Tribunalului București se afla o cerere în justiție, înaintată de descendenții familiei Brătianu, mai pecis ai generalului Constantin I. Brătianu, de restituire a terenului de 17 ha, confiscat de regimul comunist, pe care ulterior a fost construită Uzina Autobuzul.[5] Dupa disparitia ROCAR, urmasii companiei pot fi considerati GrivBus Bucuresti - Ilfov si Astra Bus Arad.
Multe proiecte, fise tehnice, schite tehnice, carti de piese de schimb au fost facute pierdute. O parte din piesele de schimb pentru autobuze ramase in fabrica au fost luate (unele pe gratis) fie de catre firme care comercializau piese de schimb , fie de catre societatile de transport in comun care au achzitionat anterior produse ale ROCAR (probabil si in contul unor datorii ale ROCAR fata de aceste societati). De asemenea , se zvoneste ca anumite autobuze nefinisate (De Simon) au fost luate de acolo, cu piese aferente si construite si terminate in garaje, sau livrate ca piese de schimb pentru vehicule existente, cele care nu mai puteau fi reconstituite. Probabil au fost si vandute de lichidatori catre clienti pentru recuperarea unor datorii. Altele, de tip vechi ramase in fabrica, nu au mai fost salvate ci casate, intrucat nu mai aveau vreo valoare, iar in parcurile auto de autobuze si troleibuze si vehicule usoare de marfa din Romania , deja pe langa vehicule second hand apareau si vehicule noi, cele mentionate fiind necompetitive.
În martie 2008, platforma fostei uzine Rocar a intrat în portofoliul fondului austriac de investiții Immoeast, care urmează să construiască un proiect comercial.
ROCAR a avut de asemenea si o echipa de fotbal numita AFC Rocar București, precum si un stadion (Stadionul UNEFS Rocar care azi aparține ANEFS). De asemenea ROCAR a detinut si un grup scolar, care s-a numit asemeni fabricii, AUTOBUZUL, Ulterior ROCAR, iar in prezent Grigore Cerchez.

Sursă: https://facebook.com/Cineclic.ro/posts/p ... U8Cr1i5l

N-am mai pus textul fiind luat copy-paste de pe wikipedia...

ROCAR a avut de asemenea si o echipa de fotbal numita AFC Rocar București, precum si un stadion (Stadionul UNEFS Rocar care azi aparține ANEFS). De asemenea ROCAR a detinut si un grup scolar, care s-a numit asemeni fabricii, AUTOBUZUL, Ulterior ROCAR, iar in prezent Grigore Cerchez.

Echipa de fotbal nu știu exact când a dispărut, aparent odată cu fabrica, stadionul în schimb este și nu-i departe de fostele uzine, pe strada Prașilei.

Liceul există și azi, chiar pe "mijloc" între șos. Viilor și calea Șerban Vodă, însă nu mai este cu siguranță ce era odată. Am fost elev acolo dar în general elevii nu sunt interesați de profilele liceului, ci vin că-i mai aproape sau în funcție de medie, prea puțin că-i interesau domeniul. Aveau (nu știu acum) în atelier un motor de Dacie care înafară de a-l tot monta și demonta nu făceai nimic altceva în cele 3 ore de practică consecutiv pe săptămână + 2 sau 3 săptămâni parcă după terminarea anului, cică te mai învață să găurești o... bucată de metal, rezultând cică o piesă sau să faci un bec cu întrerupător pe o planșă. Eu credeam că, deși înscris în vara lui 2013, voi învăța ceva mai multe și mai de domeniu nu să ajung să fac lucruri de clasa a 2'a. Deh, atâta știa să ne arate domnul "maistru" ...nu știu ce rang o fi avut prin fabrică, dar de l-au avut pe ăsta și la pază mai bine te angajai în altă parte.

Uzina ROCAR de-alungul ultimilor sai ani:




Foto preluata de pe : https://infoinsider.ro/2022/02/24/67861/

Prin anii 2000 ce au mai produs înafară de Rocar de Simon, ceva Rocar 111 și posibil câteva 112-uri? Că prin 2003-4 deja nu mai aveau din câte știu deloc comenzi...

In anul 2001, ROCAR semneaza un contract cu Primaria din Constanta pentru a livra 100 autobuze si 40 troleibuze...

Despre ce autobuze era vorba?

Troleibuzele pentru Constanta nu erau cumva RDS-urile?

Ba da, posibil să fi fost mai mult ca sigur vorba și autobuzele să fie tot Rocar de Simon. Însă am vrut să întreb, nu cred că era vorba (mai ales în număr prea mare) de 112 sau 312 ...

Parerea mea....112 in niciun caz. Deja era un produs invechit.
312 ar suna mai plauzibil in cazul de fata....Dar chiar si asa....

Edit: Legat de textul de pe Wikipedia, si anume:

Rocar București, denumire adoptată din 1993, ca succesoare a întreprinderii Uzina Autobuzul București (UAB), a fost o companie producătoare de autobuze, troleibuze și autovehicule comerciale ușoare deținută de Statul Român.

Aici uita sa se specifice faptul ca denumirea de ,,ROCAR'' exista deja inca din 1984-85', pentru toata gama de produse realizate la Autobuzul in acea perioada. Chiar eu am un prospect din 1988 pe care apare si sigla ,,Autobuzul'', dar si cea de ,,ROCAR''. In anii 90' au schimbat SI numele societatii, in ROCAR....

Prospectul pentru ce produs? 😀
Dacă se poate și consideri, l-ai putea scana? Ar fi foarte interesant de văzut.

"Rocar" într-adevăr a existat și înainte de 1990, midibuzele Rocar Montana și Satelit au ieșit încă din perioada regimului comunist. Mai era parcă și Rocar 112 dar autocar, un produs limitat făcut de fabrică deși nu știu de ce au ales să-l numească "112" și nu "111", că era ușor de confundat cu DAC-ul obișnuit. Rocarul 111 cunoscut și văzut de toți peste tot adică un "312" autocar (nu era mai corect să-i fi zis Rocar 311?) este ieșit după '93, ce avea să înlocuiască clasicul Roman, deci nu exista înainte de 1990.

Oricum, ar fi interesant de știut tot ce a fabricat uzina și în câte exemplare. Firește, DAC-urile atât 112 cât și 117 autobuze dar și troleibuze au fost cu siguranță cele mai multe, dar și cele mai puțin rămase astăzi, ceva îmi spune că au întrecut demult TV-urile și Roman-urile 112 fabricate anterior. Apoi 111-urile, Roman sunt puține rămase dar Rocar cu siguranță încă găsești destule fizic vorbind, nu știu însă dacă mai circulă pe undeva. Și cred că pe "ultimul loc" sunt autoutilitarele, în general cele de marfă carosate. Restul au fost ediții limitate sau scumpe, cum ar fi 312 și 412 (De Simon), nu mai zic de prototipuri care nu știu cum au sfârșit multe din ele, exceptând 812 (era un 312 cu parbrizul dintr-o singură piesă, autocarul brașovean 612, troleibuzul "Tandem" dar și altele), de 512 cel alb+portocaliu până prin 2010 a ajuns sigur la remat și tot până atunci s-a terminat orice urmă de 512, find și cele 9 troleibuze fabricate pe lângă singurul autobuz.

Pe pagina de facebook ”Cineclic” au apărut broșuri de prezentare a unor vehicule produse la Rocar:

Ce simpatic este 33C-ul    
Interesant , ca desi aceste modele (camionetele/dubitele) erau depasite cu mult de alte marci de pe mapamond, cei de la ROCAR inca "trageau" de ele si in anii 90'. Totusi ,cu modificarile stilistice din poza, arata chiar O.K. Pacat ca partea mecanica ramasese in urma.

Trebuiau să fabrice ceva "rapid" și să-și promoveze produsele, chiar dacă tot mai puțini erau interesați de ele după 1990. Din câte știu TV-urile erau foarte "stricăcioase" (poate anumite ediții, spun ce păreri au avut cei care au lucrat cu ele), deci ei veneau aparent cu ceva nou dar tehnic vorbind nu era nimic nou, se potrivea expresia: afară era vopsit gardul iar înăuntru era leopardul. Mai bine te orientai spre un Volkswagen T3 cu 1.6 diesel vechi de 10-12 ani decât un Rocar nou...

Autodromo ar fi avut succes dacă se puteau reduce costurile de producție...