captiva wrote:

Nightwolf wrote:
Nu exista niciun rond Pta. Nicolae Balcescu. Nu a existat si nu v-a exista vreodat` din simplul motiv ca denumirile Pietelor, Piatetelor sau Esplanadelor nu vor avea niciodata denumiri confundabile cu arterele care le strabat. Si da, este diferenta intre Pta. Victoriei si Calea Victoriei ca nu se numeste Pta. Calea Victoriei, daca fix la asta te gandeai. Singura exceptie de la regula se numeste Pta. Unirii DAR aici este o problema mai ciudata, intrucat Pta. in esenta ei esste marginita de cateva bucati de drum fara nume sau cu nume prelungit de la niste artere fata de care nu exista nicio legatura ...

Normal ca Piata Victoriei nu se numeste Piata Calea Victoriei, ca nici Piata Unirii nu se numeste Piata Bulevardul Unirii!

Cat despre pietele care niciodata nu au denumiri confundabile cu strazile, bulevradele, soselele etc. care le strabat,, pai avem asa:
- Piata Dorobanti strabatuta de calea Dorobanti
- Piata M. Koglaniceanu, la capatul estic al Bd. M. Kogalniceanu
- Piata Buzesti sttrabatuta de Strada Buzesti
- Piata iancului, din care incepe Soseaua Iancului
- Piata regina Maria, la capatul sud-vestic al Bd. Regina Maria
- Piata Eroilor, la capatul vestic al bd. eroilor
- Piata Natiunile Unite, la capatul Bd. Natiunile Unite
- Piata Garii de Nord la capatul Str. Garii de Nord
- Piata Sf. Stefan strabatuta de Str.. Sf. Stefan
- pana de curand exista Piata Aviatorilor strabatuta de Bd. Aviatorilor.

1. Pta Dorobanti strabatuta de Calea Dorobantilor<
2. Pta. M. Kogalniceanu este confluenta dintre Bd. Regina Elisabeta si Bdul. M. Kogalniceanu, nu e strabatuta de el (cele doua artere principale), dar comparatia e buna;
3. Pta. Buzesti se numeste de fapt Pta. Haralambie Botescu si de fapt e piata agroalimentara nu esplanada sau amenajare rutiera ;
4. Pta. Iancului nu exista deoarece nu are numere postale.
5. Pta. Eroilor nu exista deoare nu are numere postale;
6. Pta. Natiunile Unite nu exista ca nu are numere postale, exista in schimb Pta. Constitutiei situata pe Bd. Liberatii intersectie cu Bd. Unirii;
7. Pta. Garii de Nord nu exista deoarece nu are numere postale. Exista PARCUL Garii de Nord. Adresa postala a Garii de Nord mi se pare ca e Bd. Dinicu Golescu nr. 52 sau ceva de genul acesta, unde este intrarea direct la peroane pe langa ghiseul de Informatii care este punctul 0 al Garii;
8. Pta. Sf. Stefan exista datorita parcului Sf. Stefan si al unui indicator rutier plantat aiurea-n tramvai si lipsita de o sistematizare corespunzatoare.
9. Pta. Aviatorilor NU a exista niciodata.
10. S-a infiintat Pta. Regelui (parca!) la intersectia Kiseleff cu Mincu.

Alte intrebari?

P.S.: Atribuirea nr. postale nu este un criteriu obligatoriu insa in nomenclatorul strazilor de dupa `89 cand s-a schimbat cate ceva din denumirile prin Bucuresti, s-a ajuns la concluzia ca Pietele si Piatetele vor fi exclusiv denumite onorific sau ca puncte de reper intrucat ele nu pot furniza date certe cu privire la localizarea lor in spatiu. De exemplu, daca cineva naste in fata Guvernului se cheama ca a nascut la adresa Pta. Victoriei nr. 1 si nu IN Pta. Victoriei. Daca se tine si naste la Romana la coloane, acolo unde era paharul de Cola, se cheama ca a nascut la adresa Pta. Romana nr. 9 si nu IN Pta. R0mana. E o discutie inutila pe care o purtam, cum am mai spus mai sus, fiecare foloseste ce considera mai bine, cutuma, popularismul sau limbajul oficial-tehnic. Eu unul vorbesc in nr. postale, pt ca la mine astea inseamna granite de sectoare, de competente ale sectiilor, de jurisdicite ale parchetelor si instantelor etc. Tu vb in limbaj popular sau cutuma pentru ca, de-a lungu` vremurilor, populatia s-a obisnuit sa vorbeasca asa. Intelesu-m-ai? No offence!!

Pana la urma despre ce discutam noi aici?
E binecunoscuta fantezia 'onomastica' a edililor nostri!...
Ceea ce nu ma impiedica sa zic in loc de Piata Sudului...la Mandravela...sau Bariera Vergului, sau Chirigiu, sau Chibrit...etc...ori Catelu, ori Pieptanari, ori etc...si sa intelegeti cu totii (cei cu oare ce minima doxa) la ce ma refer...fara ambiguitati...
Pe vremuri, exista bunul obicei ca pe placutele de strada sa se scrie...B-dul Iancu de Hunedoara, fost Ilie Pintilie, fost Bonaparte...subiect de gluma si pentru Pastorel Teodoreanu in epigramele sale...Napoleon Pintilie ori Ilie Bonaparte...    
Istoria e istorie si nu o poate sterge nimeni...Dixit!

Nightwolf wrote:
5. Pta. Eroilor nu exista deoare nu are numere postale;
6. Pta. Natiunile Unite nu exista ca nu are numere postale, exista in schimb Pta. Constitutiei situata pe Bd. Liberatii intersectie cu Bd. Unirii;
7. Pta. Garii de Nord nu exista deoarece nu are numere postale. Exista PARCUL Garii de Nord. Adresa postala a Garii de Nord mi se pare ca e Bd. Dinicu Golescu nr. 52 sau ceva de genul acesta, unde este intrarea direct la peroane pe langa ghiseul de Informatii care este punctul 0 al Garii;
8. Pta. Sf. Stefan exista datorita parcului Sf. Stefan si al unui indicator rutier plantat aiurea-n tramvai si lipsita de o sistematizare corespunzatoare.
9. Pta. Aviatorilor NU a exista niciodata.

Fara suparare, dar Piata garii de Nord are numere postale si cod postal (vezi aici http://www.coduripostale.com.ro/cod-pos ... 4365/pg-30), la fel si Piata natiunile Unite (vezi aici http://www.coduripostale.com.ro/cod-pos ... 389/pg-18; de altfel, Compania Nationala de Investitii are adresa Piata Natiunile unite nr. 9 - vezi aici http://www.cni.com.ro/comunicare/contact).
Cod postal are si Piata Eroilor (http://www.coduripostale.com.ro/cod-pos ... 3901/pg-13). cat despre Piata Aviatorilor, spune-le ca nu a existat niciodata si celor care au stat acolo acum 15-20-30 de ani si care aveau adresa din buletin in Piata Aviatorilor (acum schimbata in Piata Charles de Gaulle)

Relicve din istorie, prezente încă în 2014...

Am eu una de pe str Gheorghe Manu, aproape de Calea Victoriei, cum vii dinspre Gara spre Romana.Pacat ca nu am aparat de fotografiat, poate o fotografiaza cineva.
Pe tablita scrie asa, Str Lemnea, nr___, si acum atentie, SECTORUL 8.

Și la mine, în certificatul de naștere, la „locul nașterii” scrie: „București - sectorul 8” (e foarte aproape de locul ăla, mai exact la maternitatea Polizu)...

Fotografia nu-mi aparține!! Click pe poză pentru sursă!
Există prin diverse publicații, de exemplu Mic Dicționar Enciclopedic, o harta a Capitalei cu 8 sectoare, dar nu am observat niciodată că sectorul 8 se întindea atât de departe spre centru.

De ce sa nu se intinda ? Cele 8 sectoare erau tot ca feliile unui tort ( cum sunt si acum ), numai ca atunci tortul era  impartit in 8 felii mai mici, acum in 6 ( mai mari ).

TibiV wrote:
Linia 19 este "istorica"...
Ma "dadeam" cu 19 acu' fo' paj' de ani...

Liniile 18 si 19 sunt "back in history"...
Pe vremuri aveau capatul (impreuna cu 27) in jurul statuii (amplasata acum un pic "acana" pe NG) dar atunci statuia era in centrul intersectiei actuale N.Grigorescu/Pallady...
Tramvaiele "faceau rondul" in jurul statuii...

Cam acolo se termina Bucurestiul...

Cel care mergea o data de la Sura Mare pana la Complex RATB Titan...

Cand erai tu mic...

Cand eram eu mic nu mergea la Complex RATB Titan...

Din simplul motov ca nu exista compel RATB Titan.
Si asta pentru ca linia (sina) de tramvai se termina pe vremea aia la actuala Piata Titan...

La fel ca si bulevardul cunsocut astazi drept "C.Ressu", cu "prelungire" in "Th.Pallady"...
Hai sa vad cine isi aminteste cum se numea pe atunci ?...

TibiV wrote:
Cand erai tu mic...

Cand eram eu mic nu mergea la Complex RATB Titan...

Fiți sigur, ca atunci când eram eu mic, totuși diferența dintre noi este una considerabila!
Oricum din câte mi-aduc eu aminte Complex RATB Titan a apărut mai târziu, inițial linia mai continuând spre actuala autostrada.

TibiV wrote:
La fel ca si bulevardul cunsocut astazi drept "C.Ressu", cu "prelungire" in "Th.Pallady"...
Hai sa vad cine isi aminteste cum se numea pe atunci ?...

Nu cumva te referi la fostul Bulevard Iosip Broz Tito / Ion Sulea? Pe unde circulau 19 si 27.

O portiune din bd. Ion Sulea*, intre sos. Mihai Bravu si bd. Leontin Salajan** a fost denumita Iosip Broz Tito in 1982. Bucla de la statuie s-a facut in 1934 (la Dristor a existat un triunghi de intoarcere folosit ultima data la inceputul anilor 60). in 1968 linia se prelungeste "de la statuie" pana la Uzinele 9 Mai-Policolor iar la inceputul anilor 70 se mai prelungeste cu un kilometru pana la intrarea in satul Catelu - in 1990 se scurteaza la Complex RATB Titan*** din cauza lucrarilor la metrou.

Linia care face obiectul discutiei a fost data in functiune in 1971 (linia 30 Barajul Dunarii - Podul Izvor, prelungita in 1976 la Ciurel, apoi modificata in 1981 de la podul Grozavesti cu intoarcere pe la Gara de Nord si desfiintata in 1986). In 1985 se prelungeste linia de tramvai pana la Faur poarta 4. Inainte de a primi numele de Liviu Rebreanu in 67-68, strada s-a numit Zavideni. Tot din cauza metroului, linia 19 a fost directionata pe Liviu Rebreanu, dupa 1990, cand s-a facut legatura pe bd. 1 Decembrie 1918 spre Theodor Pallady. Pe Liviu Rebreanu a mai circulat, in afara de 23 si tramvaiul 50 care mergea initial la Baneasa (1986, desfiintat la sfarsitul aceluiasi an), apoi din 1990 a mers Baba Novac - Faur, prelungit apoi la Sura Mare.

* S-a numit asa din 1948-50 si pana in 1990 - Leontin Salajan devine Nicolae Grigorescu, I. B. Tito devine Camil Ressu iar Ion Sulea se numeste Theodor Pallady.
** strada/bulevardul Buchetului primeste numele de Bulevardul Leontin Salajan spre sfarsitul anului 1966.
*** Denumirea atunci a intrat in vigoare, pana atunci tramvaiele si autobuzele aveau terminusul la intrarea in Catelu. Nu stiu cum se numea statia atunci, inainte sa devina capat de linie.

Creatorul Cartofului în țepușă din Piața Revoluției explică de ce nu îndrăgesc românii monumentul său





Din 2005, anul inaugurării sale, și până azi, Memorialul Renașterii a fost unul dintre cele mai controversate proiecte cuturale din Capitală. Creatorul său, artistul plastic Alexandru Ghilduș, explică pentru PROTV.RO de ce opera sa e mai mult decât un cartof tras în țeapă.

Ideea creării unui monument dedicat victimelor Revoluției din 1989 a apărut în 2003, când Ministerul Culturii a invitat mai mulți artiști plastici și arhitecți să proiecteze un ansamblul statuar. Fiindcă proiectele depuse nu s-au ridicat la nivelul dorit de instituție, ministerul a organizat un concurs de proiecte, în 2004, la care s-au înscris 15 echipe de profesioniști. „Eu am fost singur în echipa mea de lucru, ceilalți aveau arhitecți, artiști și am avut norocul să câștig acest concurs”, ne spune artistul plastic Alexandru Ghilduș, omul al cărui monument a fost ironizat ani la rând după inaugurarea ansamblului din Piața Revoluției.

Într-un interviu, artistul explică cum a primit el criticile și ce exprimă, de fapt, lucrarea sa controversată.





Vi se pare nedrept că acest monument a fost asemuit cu un cartof în țepușă?

„Nu știu dacă e nedrept, eu nu pot să calific în niciun fel deciziile oamenilor de a se afișa cu anumite expresii. Un mare creator, controversat la rândul lui pe piața internațională, un fotograf de renume – Oliviero Toscani – spunea, a propos de prezența omului în spațiul public, că ceea ce vezi tu ca individ vorbește mai mult despre tine decât despre obiectul la care privești. Este o exprimare extrem de profundă. Eram tentat în toate discuțiile mele să spun că, în fond, asta îi caracterizează pe ei. Și, la un moment dat, foloseam și... în vremea respectivă, când au apărut lucrurile astea, puțin iritat, că nu poți să fii liniștit într-o astfel de situație, spuneam: domne’, dacă unul stă în bucătărie și vede numai cartofi, probabil cartoful este elementul la care se raportează el. Și atunci ce să vadă în spațiul public decât cartofi? Altul vede măsline, altul vede altceva”.

„Nu pot să nu constat că în societatea românească a dispărut de foarte multă vreme, în primul rând, acei șapte ani de acasă, despre care nimeni nu mai vorbește și care însemnau ceva pentru generația mea. La nivelul general, al relațiilor dintre oameni, a dispărut respectul față de cel de lângă tine.”

Monumentul a primit mai multe porecle. De la Cartoful în țepușă, la Țeapa din Piața Revoluției, Cartoful pe băț, Măslina-n scobitoare. Care vă place mai mult?

„Știți care ar putea să fie o conotație interesantă? La care m-am gândit și eu atunci când am ridicat construcția. A propos de țepe... Țeapa ar fi putut să fie un sens dat prezenței monumentului în Piața Revoluției în ideea în care s-a dat țeapă comunismului, dar vedeți că nimeni nu s-a dus cu gândul acolo sau nu și-a exprimat gândul ăsta. Ar fi putut să fie un sens, într-adevăr, mult mai profund. Eu m-am gândit la el, nu m-am afișat cu el pentru că nu ăsta a fost sensul inițial. Dar când am auzit, mi-am zis că ar putea fi o chestie cu sens.”





Cum explicați reacția ostilă față de un monument închinat Revoluției și victimelor sale?

„Singurul răspuns pe care îl pot da, pe scurt, ar fi acela că românii, pe de o parte, nu au cum să înțeleagă pentru că sunt duși pe alte coordonate, în planul social. Pe de altă parte au fost virusați în perioada nașterii acestui monument, pe plan politic, pentru că erau alegeri și s-au folosit de el cei care au câștigat atunci alegerile. Iar într-un alt plan, mai puțin văzut la vremea respectivă, pe care eu l-am observat tocmai în momentele în care alergam după aprobări, a fost acela al zonei comerciale. Pe acest spațiu, unde se află și lucrarea lui Maniu a sculptorului Mircea Spătaru, și lucrarea Memorialul Renașterii, era prevăzută o construcție, în anii 2004-2005, adusă în discuția publică de Videanu – primar în 2006 – un mall. 13 etaje erau prevăzute acolo, un mall. Deci erau interese comerciale uriașe”.

S-a spus că monumentul a costat prea mult (56 de miliarde de lei vechi). Care e părerea dumneavoastră?

„În privința construcțiilor am făcut un soi de licitație deschisă, aducând în discuție ofertele a două mari companii. Diferența a fost foarte mare și am optat pentru compania care a oferit prețul cel mai bun. De la acel preț plecând, discutându-se detaliile la minister și guvern, am renegociat ajungând la prețul final. Ce conține acest preț final? În primul rând, colaborarea cu echipe de arhitectură, cu echipe de structuriști, cu o echipă specială de curenți, de aducțiune de apă, de tot ce înseamnă racorduri, inclusiv amenajarea peisagistică. Pe parcursul lucrării am fost nevoiți să acordăm o sumă proiectării și am pierdut o bucată de timp, pentru că săpând am descoperit câteva vestigii arheologice. A trebuit să reproiectăm totul.”

„Mi-am propus ca elementele constructive să fie făcute de specialiști și i-am găsit în România. M-a bucurat lucrul ăsta. Ne-am încadrat în buget și, în primul rând, am lucrat cu o echipă de artiști, destul de mare, și muncitori de la Combinatul Fondului Plastic, prin Uniunea Artiștilor Plastici.”

„Majoritatea costurilor au fost pe materiale și pe execuție. Mi-am dorit să am marmură albă românească, dar nu am găsit disponibilitatea de a oferi materialul așa cum l-am dorit. Am folosit marmură albă din Grecia. Nimeni nu s-a avântat spre câștig financiar, și asta mi-a plăcut. A fost un câștig pe termen lung. Eu sper să fie un câștig pe termen lung și pentru artiști și pentru bucureșteni și pentru România.”

VIDEO: https://cdn.drm.protv.ro/avod/2018/10/16/man:3dce32e03e990469f0e0dc737c0a5e3e:13446f4b0959dbb6f69a14f1ab3ea386-6ff3ffd11f72eacff6af3c5f5990d3a6.ism/man:3dce32e03e990469f0e0dc737c0a5e3e:13446f4b0959dbb6f69a14f1ab3ea386-6ff3ffd11f72eacff6af3c5f5990d3a6-audio_eng=127893-video_eng=4998000.m3u8

Ce elemente conține ansamblul din Piața Revoluției

Memorialul Renașterii este amplasat în fața fostului sediu al Comitetului Central al Partidului Comunist Român, unde, în decembrie 1989, a izbucnit flacăra revoluției. Ansamblul e compus din Piața Reculegerii – o piațetă situată în centrul memorialului, care găzduiește Zidul Amintirii, pe care sunt inscripționate, în alamă, numele celor 1.058 de victime ale Revoluției. Piramida Izbânzii este elementul central al ansamblului, care se ridică la 25 de metri deasupra solului. La baza acesteia se află un grup statuar care semnifică dorința de libertate a oamenilor. Monumentul este brăzdat de Calea Biruinței, un simbol al drumului către democrație, pavată cu bușteni de stejar.

În 2018, monumentul este într-o stare deplorabilă, fiind victima actelor de vandalism. În iulie 2018, Primăria Municipiului București și-a manifestat intenția de a prelua în administrare monumentul, de la Ministerul Culturii, în vederea restaurării și includerii acestuia în circuitul turistic. Până acum acest proiect nu s-a materializat.





Cum ați ajuns la crearea acestui monument? Ce anume v-a inspirat?

„Eu am făcut design de performanță în industria optică română, produse care se vând și acum în toată lumea. Acolo am învățat să prelucrez sticla și după Revoluție mi-am deschis propriul studio de arte și design. Plecând pe acest drum, am simțit că sunt atras de formele ascuțite, care te înalță, care au dimensiuni astrale. În momentul în care a fost anunțat acest concurs, m-am interesat la minister, dar n-am aflat nici poziționarea exactă, nimic. Știam doar că era în Piața Revoluției, pe dreapta. Ok, undeva în parcul de acolo. M-am gândit la o formă care evoluează vertical care să sublinieze victoria asupra unui sistem opresiv. O formă care pleacă de la Trinitate, solidă, stabilă, care sugerează înălțarea.”

Care ar fi simbolul Capitalei, monumentul reprezentativ pentru București? Ar putea fi Memorialul Renașterii?

„Două simboluri văd eu în momentul de față: Arcul de Triumf și Ateneul Român. Fiecare are încărcarea sa istorică și culturală, povestea, spusă sau nespusă. Din păcate, Arcul de Triumf este un simbol pe care îl regăsești și în alte capitale. În București, acest monument este izolat, nu e atât de cald sufletului omului. Nici turistul nu se poate apropia, nici bucureșteanul sau cel care vine din altă parte. Ar trebui readus în discuție și introdus într-un circuit. Cred că în zona aceea se pot face niște pasaje subterane, pentru a crea o circulație în jurul lui și pe acoperiș, astfel încât să ai și o panoramă a Bucureștiului.”

„Ateneul are și el istoria sa frumoasă, dar dacă nu reușim să susținem, să avem o politică de promovare a bunului gust și a bunului simț, în paralel, nu vom avea niște repere culturale. Lucrurile n-au stat altfel nici în Occident, ca să dăm exemplul Tour Eiffel, care a fost și el criticat și batjocorit în fel și chip – astăzi este un mare simbol.”

Și, totuși, cel mai apreciat și vizitat simbol al Capitalei este Casa Poporului...

„N-am pomenit-o pentru că, după părerea mea, Casa Poporului este un obiectiv turistic, nu un monument de referință. Se poate încadra într-o zonă a performanței dimensionale, volumetrice, și cam atât, pentru că nu are parametri de natură estetică. Când vizitezi o astfel de clădire ești impresionat, te raportezi la suprafețe și s-a terminat povestea. Atât. Nu există nici încărcătură de natură spirituală.”





Cine este Alexandru Ghilduș

S-a născut la 5 august 1952 la București și doctor în arte vizuale, designer, pictor și sculptor.

Este profesor la Universitatea Națională de Arte București și președinte la Societății Designerilor Profesioniști din România.

A brevetat o invenție în ceea ce privește prelucrarea sticlei la rece.

În 1992 a creat o sculptură specială pe care i-a dăruit-o lui Michael Jackson, cu prilejul primei sale vizite a Regelui muzicii pop în România. Suvenirul a fost înmânat de președintele de atunci al României, Ion Iliescu.

A fost decan al Facultății de Arte și Design din cadrul Universității Naționale de Arte din București și președinte al Uniunii Artiștilor Plastici din România.