Palatul Cantacuzino (Muzeul Național ”George Enescu”) este în plin proces de consolidare și restaurare. Teoretic ar trebui ca până la finalul anului 2023, să îi fie redată gloria de odinioară. Rămâne să vedem cum vor evolua lucrările...

Librăria Humanitas-Takumi, Str. Lipscani nr.42 (imobilul are acces și din Str. Gabroveni, închis), recent-inaugurată în prezența lui Gabriel Liiceanu.

part 2.

Hanul Gabroveni. 3 sali din cladirea principala, partea dinspre Str. Lipscani. Se remarca, de asemenea, teoretic, ultima ruina prezervata.

*expozitia este gratuita, cu termen limitat. Recomand cui vrea sa vada putin din interiorul hanului.

part 2.

O alta cladire de pe Lipscani. Asta, timp de vreo 10 ani, a avut o schela metalica masiva care i-a sustinut fatada, ocupand jumatate din latimea tramei stradale.

O pseudo-restaurare.

De ce pseudo ?

Rezistenta Urbana explica pe larg.

Legat de ornamente, tind să cred că bugetul este cel care dictează. "Cât dai atâta* face", spune o vorbă din popor... per total s-a făcut o treabă decentă, oricum.

Din pacate, cladirea asta a fost restaurata "bine" fata de suita de case art deco sau diverse derivatii ale acestui stil care au fost "modernizate" si si-au pierdut esenta.

ByOnu wrote here:
Rezistenta Urbana explica pe larg.

Rezistenta nu are nici o expertiza in acest domeniu. Isi dau cu parerea si atat. Nu sunt nici arhitecti, nici ing. constructor, nici urbanisti.
Cladirea arata foarte bine si s-a restaurat in limitele de constrangere ale legislatiei si al bugetului.

Sigur, e infinit mai bine decat nimic, este de 100x mai buna si mai atenta decat alte lucrari similare, asta insa nu o face o restaurare corecta, raportat la realitatea istorica.

Treaba e similara cu unele "restaurari" facute la URAC pentru RATB care sunt mai mult RK-uri cu elemente contemporane, decat reconstructii istorice. Sigur, e mult mai bine decat sa fie casate sau sa rugineasca in aer liber, dar nu se ridica la nivelul de atentie al restaurarilor occidentale. Ne multumim cu cat avem si cu cat s-a putut. In viitor, speram sa se poata mai bine.

De fapt nu mai exista meseriasi care sa refaca stucaturile…greu mai gasesti altceva decat trafaleti

Asta si pentru ca nu exista o piata a restaurarilor. Cita vreme culmea rafinamentului la noi este termopanul alb, gresia in toata casa si rigipsul, nu se va inghesui nimeni sa invete o meserie adevarata care cere o indeminare nativa dar si cultivata prin mii de ore de antrenament. Mult, prost si scump - asta e deviza la noi.

Nu exista nici cultura necesara. Cita vreme oamenii educati au ajuns la canal sau au emigrat iar locul lor a fost luat de tractoristii promovati directori dupa ce au absolvit un liceu la seral - sau de urmasii lor, trebuie sa treaca citeva generatii pina sa avem vreo sansa sa ne vindecam.  Tractoristii astia au facut focul cu arborii exotici din parcurile palatelor boieresti transformate in CAP-uri iar urmasii lor normal ca pun pe foc parchet de stejar ca sa faca loc unui carton melaminat. Toata tarasenia e girata de arhitecti bisnitari de aceeasi teapa.

Eu zic ca in cazul de fata e de apreciat intentia si rezultatul. Ca se putea si mai bine, e posibil dar e bine sa vedem partea plina a paharului. E un proces evolutiv, sper. Poate urmatoarea restaurare o sa fie mai aproape de ideal.