andrei11 wrote:
Dacă nu spui și câți metri are autobuzul n-are farmec  
Volanul e pe mijloc ?  

10.7 metri si da, volanul e pe mijloc, cu tot cu colivie pentru sofer

Ba se compara, cele duble de pe Iveco aveau cam aceeasi marime sau poate chiar mai mari decat cele de pe Volvo.
Volanul pe mijloc este o prostie. Soferul nu vede cand face depasiri nici daca se circula pe partea dreapta nici daca se circula pe stanga...

Păi ce, tu când faci depășiri te uiți pe fereastră  ?  

Prieteni, autobuzele acestea in 2 usi sunt foarte utile pentru traseele cu trafic mai scazut. In fundul de sac se pun cei care calatoresc pe o distanta mai lunga.

Dati si voi niste argumente de parca n-ar fi pline TOATE tarile vestice de autobuze in 2 usi.

Aici ai dreptate. Sau pentru traseele de noapte.

Nu, dar acel sofer trebuie sa iasa jumatate din latimea autobuzului pentru a vedea ce vine din fata. Tu daca ai volanul pe stanga si circuli pe partea dreapta trebuie sa iesi foarte putin de pe banda ta pt. a vedea ce vine din fata. Daca ai avea volanul pe partea dreapta ar fi mai nasol. Dar unii inteligenti nu isi dau seama la ce riscuri se expun ai ii expun si pe altii aducandu-si masini (troace) cu volan pe dreapta. Or considera ei ca e la moda

andrei11 wrote:
Ba e  o problemă psihologică ce ține deinstinctele primare. Analizează puțin și o să-mi dai dreptate.

...
Instincte primare? Păi și diferența dintre un om și o maimuță care mai e? Hai totuși să nu ne panicăm că rămânem în autobuz, e cam imposibil, oricum, zic...
Era și cazul să ne acomodăm cu astfel de autobuze. Asta cu 50 de uși pe o parte că altfel nu mai ieși a rămas de pe vremuri în mintea oamenilor, dar chiar nu mai e cazul. În vest foarte puține articulate au 4 uși și foarte puține de 12m au 3 uși, majoritatea având trei, respectiv două. Nu mai vorbesc de englezi, care au o singură ușă - o nesimțire după părerea mea, că de, companiile private sunt orientate numai și numai spre profit, iar dacă să stai 10 minute într-o stație ca să aștepți să coboare tot autobuzul iar apoi să vinzi încă un autobuz întreg de bilete înseamnă profit, atunci așa se va proceda. Și rămâne cineva blocat în autobuz? Vă promit că nu.  

Englezii oricum au avut autobuzele proaste. Si scurte si inguste...

Scurte, înguste, scumpe și aglomerate. Da, și ei au aglomerație... și e un chin atunci când trebuie să aștepți să iasă 100 de oameni pe o ușiță și să îi și lași pe cei de la etaj să coboare. Dar asta înseamnă companie privată... ai o ușă, iar de dat ochii cu șoferul nu scapi, deci frauduloșii sunt extrem de puțini. Dar și subvenția acordată e 0...

Îți spun eu sigur că există niște automatisme...Hai să nu le spun instincte. Explică-mi și mie de ce la un V3A majoritatea persoanelor când se urcă o iau la dreapta ? Rezultatul este că fața tramvaiului este mai aglomerată decât spatele. Iar în cadrul tramvaiului este mai înghesuială lângă uși decât în intervalul dintre ele.
La articulate nu înțeleg de ce te încurcă că au 4 uși ?
_____________
Diferența între om și maimuță ?
Un singur exemplu, la cutremure majore oamenii se comportă ilogic...
Ilogic se comportă și când se dau  tigăi la reducere
Și mai sunt exemple de comportament aberant...

Si nu este bataie de joc la adresa calatorilor? Cat sta intr-o statie un autobuz pana coboara si se urca toti calatorii?
Tigai chinezesti toxice  

andrei11 wrote:
Îți spun eu sigur că există niște automatisme...Hai să nu le spun instincte. Explică-mi și mie de ce la un V3A majoritatea persoanelor când se urcă o iau la dreapta ? Rezultatul este că fața tramvaiului este mai aglomerată decât spatele.

Mă gândesc că are legătură și cu faptul că majoritatea ieșirilor din stațiile de tramvai sunt prin fața tramvaiului, dar nu bag mâna în foc...

Iar în cadrul tramvaiului este mai înghesuială lângă uși decât în intervalul dintre ele.

Așa e peste tot, mereu ușile vor fi cele mai aglomerate... englezii nu știu să se deplaseze înspre spatele autobuzului, deci din punctul ăsta de vedere călătorii STB știu să folosească spațiul ceva mai bine.  

La articulate nu înțeleg de ce te încurcă că au 4 uși ?

Nu mă încurcă, dar totuși mi se pare că dacă liniile nu sunt rapide/foarte aglomerate, nu are sens... cu 4 uși vezi pe coridoare BRT (vezi BHNS Strasbourg), etc.
Pe mine Otokarele cu 4 uși mă duc cu gândul la DAC-uri, dar poate sunt doar eu... mi se pare că spune ceva și despre civilizația noastră, dar nu pot să explic exact de ce am această impresie. În Germania rar vezi cu 4 uși.

Ilogic se comportă și când se dau  tigăi la reducere
Și mai sunt exemple de comportament aberant...

   

anndrei wrote:
Si nu este bataie de joc la adresa calatorilor? Cat sta intr-o statie un autobuz pana coboara si se urca toti calatorii?

Depinde de câți călători vor să își cumpere bilet, nu doar să valideze. Dar se pierd minute bune. Normal că e o bătaie de joc, dar am mai spus, numai profitul contează în transportul public privatizat englezesc. Și sunt și zeci de autobuze cu doar câțiva pasageri în ele, de la diferiți operatori, care efectiv concurează pentru aceeași pasagei, dar asta e o altă discuție.

@WT_fan06: Articulate in 4 usi sunt prin tot soiul de tari civilizate (Elvetia, Polonia, Austria, Ungaria etc.). Vorbiti de Germania de parca doar ei sunt civilizati...

@andrei11: Pana la urma, da-le naibii de automatisme, ca daca e s-o luam asa, poporul asta nici dupa 30 de ani de pseudo-democratie inca tace si inghite toate gainariile venite de sus (si nu numai). E vorba si de o complezenta si lene uriasa. Totusi, unele maxi-taxi au o singura usa de acces si lumea nu face scandal ca a plecat din statie fara sa fi coborat cei din fundul de sac.

Bucuriile simple ale unui șofer RATB: "E mare lucru să faci ceea ce-ți place"

Lucrează de 17 ani în schimbul 2 la RATB şi poate că e, într-adevăr, mare chestie să poţi spune că încă îţi place ceva după atâta timp. Omul a stat toată viaţa lui în spatele volanului: înainte de a fi șofer de autobuz, a fost instructor auto. Îi învăţa să meargă pe bulevarde pe unii dintre cei care acum îi taie calea la plecarea din staţii.





Chiar e nevoie de toate mașinile, de toate tramvaiele, de toți oamenii din acest oraș aglomerat și zgomotos? Nu se poate altfel? E nevoie de toți? I-am întrebat asta pe cei care sunt în trafic în fiecare zi, pe șoferii de autobuze, pe șoferii de taxi, pe vatmani, pe cei care fac ridesharing. Ne-am propus să ascultă poveștile oamenilor care pun orașul în mișcare, ca un semn de respect pentru că ne duc de fiecare dată la destinație.

La 00.00 fix, „litera de noapte“ porneşte din garaj, de la Autobaza Nordului. Face dreapta spre Băneasa, trece prin Dămăroaia, Bucureştii Noi, apoi, în jos spre Chitila şi Giuleşti, iar în Crângaşi ajunge peste o oră. George Marinescu stă în Crângaşi. Are noroc că, de unde-l lasă „litera“, trebuie să mai facă doar câţiva paşi. Dacă se grăbeşte, reuşeşte să se-ntindă în pat cam pe la 2.00. La ora asta, soţia are deja al doilea vis. Mâncarea lăsată pe aragaz mai trebuie încălzită o dată. George o încălzeşte, că n-are de ales.
„Litera de noapte“ e maşina care-i duce acasă, noaptea, pe cei care ne duc pe noi acasă, seara. George Marinescu e unul dintre aceştia. E șofer pe linia 131 a Societății de Transport București (STB). El trebuie să doarmă vreo opt ore. De la 2.00, încolo, înainte să-l ia somnul, în loc de oi, începe să numere participanți la trafic și reia în gând toate coliziunile pe care le-a evitat. Un motociclist, doi motociclişti, un SUV… Când se trezeşte, soţia e deja la serviciu. Cafeaua lăsată pe aragaz mai trebuie încălzită o dată. George o încălzeşte, că n-are de ales.
Sunt și zile când n-o mai încălzește. Oricum, mai are două ore până întră în tură. E aproape amiază, la ora asta nici „litera“ nu mai circulă. De fapt, „litera“ nu circulă niciodată pe lumină – rămâne noaptea pe traseu ca să-i ducă pe şoferii din tura I la autobazele lor şi apoi se retrage. George are noroc de tramvaiul 41, care-l duce repede până la Autobaza Nordului: „Îmi place să merg cu RATB-ul, nu în sensul să avem gratuitate, dar chiar e mai comod“.
„Chiar îmi place ce fac. Mare lucru!“
George Marinescu se perindă în fiecare zi de la Piaţa Romană până în Băneasa şi înapoi. Ştie exact când îşi plimbă Bichon-ul Frisé doamna căruntă, dar sexi, de pe Kisselef, câţi copaci sunt de-a lungul parcului Herăstrău, câte linii albe are trecerea de pietoni de la Arcul de Triumf, cât de mulţi bucureşteni îşi fac cumpărăturile la Centrul Comercial Băneasa, câte gropi sunt de-a lungul celor 9 kilometri-tur şi câte sunt de-a lungul celor 9 kilometri-retur. În fiecare zi, de la Piaţa Romană la Băneasa şi de la Băneasa la Piaţa Romană.
„E mare chestie să-ţi placă ceea ce faci în ziua de astăzi, iar mie chiar îmi place ceea ce fac“, spune George Marinescu la început de tură. Lucrează de 17 ani în schimbul 2 la RATB şi poate că e, într-adevăr, mare chestie să poţi spune că încă îţi place ceva după atâta timp. Omul a stat toată viaţa lui în spatele volanului: timp de 13 ani, a lucrat ca instructor auto, îi învăţa să meargă pe bulevarde pe unii dintre cei care acum îi taie calea la plecarea din staţii.
Un autobuz abandonat în Ferentari
În 2003, când a auzit că se fac angajări la Regie, nu s-a gândit prea mult până să-şi depună dosarul. Sigur că a trecut interviul, iar la oraş n-avea cum să nu se descurce. Aşa că s-a angajat. „Conducător autobuz“, cum scrie în cartea de muncă, nu şofer, că şoferi sunt toţi participanţii la trafic. Îi convenea siguranţa locului de muncă, dar şi faptul că era plătit un pic mai bine decât atunci când îi învăţa pe oameni să ţină de volan.
Îşi aminteşte că, la început, pe primele maşini, trebuia să te ridici de pe scaun ca să te laşi pe pedala de frână, aşa de amorţite erau vechiturile. A mers o vreme şi cu maşinile alea. Acum merge pe un autoboz Mercedes și se pregătește de trecerea la Otokar-urile turcești. E deja vechi în meserie, iar dacă ai talent de pedagog, poți fi profesor chiar și la STB. Atunci când nu se învârteşte cu 131, George Marinescu se ocupă şi de pepiniera de şoferi a Societății de Transport. Îi preia pe tinerii care vin să-şi construiască o carieră la volanul autobuzului şi-i învaţă tot ce trebuie să ştie. Aceştia sunt „şoferi II“, adică trebuie să meargă mai întâi însoţiţi – e pentru protecţia călătorilor.
Nu de toţi se prinde meseria. Era un băiat nou care lucra pe o mașină în zona Ferentarilor. A renunţat după două curse. A sunat în autobază, să vină cineva să-i ridice autobuzul, a plecat acasă şi nu s-a mai întors. Ce să-i mai facă? N-aveau ce să-i mai facă, s-au dus după autobuz şi i-au scris demiterea. Nu toată lumea poate să facă faţă acestei meserii, îl înţelege Marinescu.
„Trebuie să fii calm, prudent, să ajungi la capăt de linie în siguranţă, cu toţi cu călători, iar ăsta e un stres teribil“, explică bărbatul. Numai el ştie cum poţi să te relaxezi când, în traficul din Bucureşti, ba trebuie să pui o frână bruscă pentru a evita un accident, ba trebuie să ai grijă de călătorii care nu se ţin de bare, ba trebuie să fii atent la semnalele de pe bordul mașinii.
Oamenii RATB-ului
Odată, de pildă, a plecat din staţie de la Televiziune, cum făcuse de mii de ori până atunci. A mers câteva sute de metri aşa, în paralel cu un şofer care conducea un SUV, pe banda doi. „De fapt, era una“. Când, deodată, aceasta a virat dreapta de parcă dintotdeauna ar fi vrut să-i îndoaie un 131 portiera. Marinescu… ce să facă în momentul acela? S-a lăsat pe frână cu toată hotărârea, spre neplăcuta surpriză a tuturor celor cinci călători. „Ce-ai frânat, domn’e, aşa?“, au sărit oamenii, adunaţi aproape toţi în partea din faţă a autobuzului. Marinescu, din nou, ce să facă? A îngăimat nişte scuze, acolo, şi-a plecat mai departe. Ce să le mai explice oamenilor că autobuzul nu e chiar ca vaporul, să pună frână la Televiziune şi să oprească pe la Ştefan cel Mare; nu le-a mai explicat nimic.
Aşa sunt oamenii, îşi aduc mereu problemele de zi cu zi în autobuz. Iar George Marinescu n-are nicio putere din cabina lui de şofer. Ascultă, zilnic, fiecare călător profund nemulţumit de tot ce se întâmplă în acest autobuz, în acest oraş, în această ţară. Ba pentru că a mers prea repede şi politicienii mai şi fură banii publici, ba pentru că a mers prea încet şi mai e mult până la următorul salariu. Ba pentru că n-a pus frână şi sunt atâtea gropi în Bucureşti, ba că a frânat prea brusc şi s-au umplut bulevardele de cocalari în trafic. Ba că aşteaptă prea mult în staţie ori că ajung deodată două maşini, că e prea cald în autobuz ori că e prea frig.
Dac-ar avea şi el mai mult timp, poate că ar scrie o carte despre toţi cei cu care a interacţionat prin geamul ăla care-i desparte cabina de „salonul“ autobuzului. Parc-o şi vede în rafturile bibliotecilor, la secţiunea „Oameni“.  Şi poate că, odată, o să aibă timp, pentru că, până la urmă, asta a ajuns să fie George Marinescu, un psiholog al şoselelor din Bucureşti. Cu multă, multă practică la activ. Dar, până să publice acest viitor bestseller, a încropit ceva mai uşor de citit. Şi un pic mai util.
Decalogul comportamentului în trafic, pentru şoferi şi călători, în viziunea unui „conducător autobuz“:
1. Să nu blocaţi niciodată banda specială pentru autobuz. După ce că are, în total, câţiva amărâţi de kilometri, măcar n-o blocaţi!
2. Să nu parcaţi în staţia de autobuz. Nu e doar ilegal, ci şi foarte, foarte agasant.
3. Să nu fiţi desfrânat! Folosiţi frâna cu atenţie şi responsabilitate.
4. Să grăbiţi negreşit plecarea de la semafor! Dacă e verde, trebuie să acceleraţi nu să citiți mailuri pe telefon.
5. Să renunţaţi la orice activităţi cosmetice în timpul traficului sau în pauzele de la semafor. Nu vă preocupaţi!
6. Să nu strigaţi la şofer să pornească aerul condiţionat. Dacă nu e pornit, înseamnă că nu e și gata! În caz de urgenţă, se poate organiza un concurs adhoc de evantaie.
7. Să vă ţineţi de bare. Mereu, în timpul mersului cu autobuzul, ţineţi-vă de bare!
8. Să nu-i spuneţi şoferului vorbe grele pentru că aţi aşteptat prea mult în staţie; de cele mai multe ori nu e vina lui. Şi, în general, să nu înjuraţi.
9. Să nu vă coloraţi numele cu markerul pe pereţii interiori ai autobuzului. Nimeni nu e interesat să ştie că aţi călătorit şi dumneavoastră cu aceeaşi maşină.
10. Aduceţi-vă aminte de efortul pe care-l fac aceşti oameni în fiecare zi şi cinstiţi-i!

Sursa: Recorder.ro