În următoarea perioadă, voi încerca să încropesc o prezentare cât mai detaliată a mijloacelor de transport pe cablu de la noi din țară - telecabine, telegondole, funiculare, telescaune și - doar unele, căci sunt foarte multe, peste 100 - teleschiuri. Cu toate că există subiecte separate pentru unele teleferice (telecabina Bușteni - Babele, de exemplu), le voi include și pe acestea în prezentare. Voi deschide un topic conex pentru comentarii, discuții, corecturi și informații suplimentare.

Telecabinele din România
Generalități
Aceste mijloace de transport pe cablu au apărut la noi în țară începând cu anul 1971, făcând parte dintr-o strategie națională de dezvoltare a turismului în RSR, ce a avut rolul de a revigora turismul românesc, dar și de a micșora discrepanțele dintre turismul montan și cel litoral. Primul pas realizat în direcția execuției telecabinelor de la noi a fost înființarea de către Ministerul Turismului în 1966 a catedrei "Exploatări forestiere" - inclusă fiind și disciplina "Funiculare forestiere" - în cadrul Facultății de Silvicultură Brașov. Printr-un parteneriat româno-italian cu firma Ceretti e Tanfani Milano, se asigură necesarul de specialiști pentru instruirea studenților. Primii absolvenți în acest domeniu au ieșit de pe băncile facultății în 1968. În 1970, Guvernul socialist poartă discuții cu cei de la Ceretti, care ofereau un pachet tehnic pentru execuția a mai multor telecabine; 7 au fost executate cu ajutorul lor. Italienii întocmesc studiile de prefezabilitate și fezabilitate, laolaltă cu proiectele tehnice și stabilesc detaliile de proiectare și proiectele conexe (instalații electrice și partea mecanică).
Primele telecabine inaugurate au fost Kanzel, Tâmpa și cele două de la Sinaia în 1971. Construcția de telecabine a continuat până în 1982, ultimele două telecabine fiind Babele - Peștera și Capra Neagră.
În total, există 9 instalații de acest tip în România:
1. Telecabina Bușteni - Babele
2. Telecabina Babele - Peștera
3. Telecabina Sinaia - Cota 1400
4. Telecabina Cota 1400 - Cota 2000.
5. Telecabina Tâmpa
6. Telecabina Bâlea (Lac - Cascadă)
7. Telecabina Kanzel
8. Telecabina Capra Neagră
9. Telecabina Heniu Mare (Bârgău).

1. Telecabina Bușteni - Babele
Una dintre cele mai emblematice instalații de transport pe cablu de la noi. Reprezintă o legătură rapidă de acces între orașul Bușteni și Cabana Babele. A fost inaugurată pe data de 11 august 1978. Are cel mai lung traseu din România și al treilea cel mai lung din Europa. Este foarte populară pentru traseul pitoresc pe deasupra Canionului Jepii Mici, dar și pentru cozile ce se formează la stația inferioară, ce înconjoară, adesea, stația.

Scurt istoric: șantierul a fost inaugurat în 1973. Execuția lucrărilor a durat 5 ani. Primii 3 piloni au fost mai greu de executat din pricina accesibilității și a reliefului. Pentru primii 2 piloni, a fost necesară montarea a 2 funiculare miniere ce transportau betonul, deoarece normele tehnice cu privire la calitatea betonului pentru fundație prevedeau turnarea betonului în flux continuu, nu în etape. Pilonul 3 a fost dificil de executat din cauza reliefului îngust, stâncos și instabil, fiind necesară stabilizarea terenului. Ultimii 3, de pe platou, se găseau aproape de drumul de acces de la Cabana Piatra Arsă, așadar nu au pus probleme deosebite, singura piedică majoră fiind vremea de pe platou. Montarea cablurilor a necesitat 3 trolii electrice, cu o durată de funcționare de 2 săptămâni. În cele din urmă, pe 11 august 1978, oficialii au inaugurat telecabina, ce a făcut primul său drum.

În prezent, instalația este administrată de S.C. Teleferic Prahova S.A.; funcționează tot timpul anului, cu condiția ca viteza vântului pe platou să nu depășească 57,5 km/h. Dacă viteza vântului depășește 52 km/h, instalația circulă în starea alertă de vânt, cu restricție de viteză la cei 3 piloni de pe platou.
Pilonul 4 este poreclit și "Stâlpul periculos", deoarece se află chiar pe marginea prăpastiei. Pilonul 5 este scund și cel mai lung (7 grinzi transversale; 11 m; 10 role/sens), fiind și cel mai expus condițiilor meteo. Telecabina își schimbă aici înclinația de la 35-45 de grade la 1-2 grade.

Iată și câteva date tehnice:
- lungime traseu: 4,35 km
- proiectant al instalației: Ceretti e Tanfani Milano, în colaborare cu Institutul "Proiect" Brașov.
- executant cabine: Ceretti e Tanfani Milano
- executant al lucrărilor: Ministerul Minelor, Petrolului și Geologiei, prin intermediul Trustului de Construcții și Montaje Miniere București (șantierul Brașov).
- executant structură metalică piloni: Combinatul Siderurgic (CS) Reșița.
- număr piloni: 6
- număr cabine: 2
- diferență de nivel: 1237 m
- viteză de circulație: 20,5 km/h (medie); 36 km/h (maximă)
- timp aproximativ parcurgere traseu: 12 minute și 40 de secunde
- diametru cablu purtător: 40 mm
- diametru cablu tractor: 25 mm
- capacitate cabine: 24 persoane+operator (26 + operator în cazul copiilor sub 14 ani)

Program:
- marți: revizie tehnică;
- miercuri - luni: 8:30 - 16:00; ultima urcare: 15:00

Tarife:
- adulți și copii cu vârstă de minim 13 ani: 45 RON/sens; 80 RON tur-retur
- copii cu vârste cuprinse între 5 și 12 ani: 20 RON/sens; 40 RON tur-retur

Și iată câteva poze, din arhiva istorică Agerpres:

2. Telecabina Babele - Peștera
Una dintre cele mai noi - dacă nu cea mai nouă - telecabină de la noi din țară. A fost inaugurată pe 30 decembrie 1982. Face legătura între Cabana Babele și Hotelul Peștera, de unde se poate ajunge la Peștera Ialomiței. Are notorietatea deselor defecțiuni, ceea ce întruchipează unul dintre efectele politicii lui Ceaușescu de făcut economie la orice, din anii '80. Mai mult, în 2010, când telecabina și-a reluat circulația, aceasta nu mai funcționase de... 12 ani! Concluziile le trageți singuri. Funcționează tot timpul anului, aceasta dacă sunteți norocoși și nu e în revizie sau defectă. Momentan, telecabina e închisă, pe fondul unor probleme cu automatizarea și motorul, încă din august 2019, în condițiile în care în iunie 2019 fusese redeschisă după un an de inactivitate, în care avuseseră loc revizii. Asemenea tronsonului Bușteni - Babele, operatorul este S.C. Teleferic Prahova S.A.

Date tehnice:
- lungime traseu: 2,61 km
- proiectant instalație: Ceretti e Tanfani Milano, în colaborare cu Institutul "Proiect" Brașov.
- executant al lucrărilor: Ministerul Minelor, Petrolului și Geologiei, prin intermediul Trustului de Construcții și Montaje Miniere București (șantierul Brașov).
- executant cabine: Ceretti e Tanfani Milano
- executant structură metalică piloni: CS Reșița
- număr piloni: 3
- număr cabine: 2
- diferență de nivel: 560 m
- viteză de circulație: 20,5 km/h (medie); 36 km/h (maximă)
- timp aproximativ parcurgere traseu: 9 minute
- diametru cablu purtător: 40 mm
- diametru cablu tractor: 25 mm
- capacitate cabine: 35 persoane + operator

Program (Ultimul pe care l-am găsit):
- marți: revizie tehnică
- miercuri - luni: 9:00 - 17:00

Tarife:
- adulți: 40 RON/sens, 70 RON tur-retur
- copii (5-12 ani): 15 RON/sens, 30 RON tur-retur.

Iată o poză cu o vedere de ansamblu a traseului de la terminalul Peștera, preluată de aici:

Stația de la Peștera:

Și un video de pe YouTube cu o urcare de la Peștera la Babele din 2011:

3. Telecabina Sinaia - Cota 1400
4. Telecabina Cota 1400 - Cota 2000
Aceste două telecabine fac parte din primul lot de la noi din țară, cele inaugurate în 1971, și facilitează transportul turiștilor pe Platoul Bucegi, mai ales către domeniul schiabil de la Cota 2000. Comuniștii (O.J.T., mai exact) le-au considerat o singură telecabină, cu o intermediară la Cota 1400. Reprezintă o alternativă foarte bună la Telecabină Bușteni - Babele, deoarece se evită, în principiu, aglomerația. Administratorul este tot S.C. Teleferic Prahova S.A.

Mai nou, telecabinele au concurență, din cauza execuției unor noi teleferice. În 2006, e inaugurat telescaunul ce ajunge pe Vârful cu Dor, în 2007 apare telegondola Cota 1000 - Cota 1400, iar în 2016 este inaugurată și Gondola Carp (Cota 1400 - Cota 2000). Dacă telescaunul e administrat de Teleferic Prahova - deci nu e concurență cu telecabinele -, telegondolele sunt ale Primăriei Sinaia. În plus, drumul spre Cota 1400 a fost asfaltat acum ceva timp, iar mașinile pot ajunge nestingherite la Cota 1400. Prin urmare, Telecabina Sinaia - Cota 1400 cam șomează, iar în acest sens s-a stabilit ca aceasta să circule doar la fiecare 30 de minute. Instalațiile funcționează tot timpul anului.

Să vedem și câteva date tehnice:
- lungime traseu: 4,27 km (2,33 km primul tronson; 1,94 km al doilea tronson)
- proiectant instalație: Ceretti e Tanfani Milano, în colaborare cu Institutul "Proiect" Brașov.
- executant al lucrărilor: Ministerul Minelor, Petrolului și Geologiei, prin intermediul Trustului de Construcții și Montaje Miniere București (șantierul Brașov).
- executant cabine: Ceretti e Tanfani Milano
- executant structură metalică piloni: CS Reșița
- număr piloni: 5 (3 pe primul tronson; 2 pe al doilea tronson)
- număr cabine: 4 (câte două pe fiecare tronson).
- diferență de nivel: 1197 m (591 m pe primul tronson; 606 m pe al doilea tronson)
- viteză de circulație: 20,5 km/h (medie); 36 km/h (maximă)
- timp aproximativ parcurgere traseu: 12 minute (6 minute 30 secunde pe primul tronson, 5 minute 30 secunde pe al doilea tronson).
- diametru cablu purtător: 40 mm
- diametru cablu tractor: 25 mm
- capacitate cabine: 25 persoane

Program:
- luni: revizie tehnică
- marți - vineri: 8:30 - 15:45
- sâmbătă - duminică: 8:30 - 16:45

Tarife:
A) Sinaia - Cota 1400 sau Cota 1400 - Cota 200:
- adulți: 15 RON/sens, 25 tur-retur
- copii (5-12 ani): 8 RON/sens, 14 RON tur-retur
B) Sinaia - Cota 2000:
- adulți: 25 RON/sens, 50 RON tur-retur
- copii (5-12 ani): 14 RON/sens, 25 RON tur-retur

Și poze:
- tronsonul Cota 1400 - Cota 2000, pilonul 1:

- același tronson, locația aproximativ aceeași:

- tronsonul Sinaia - Cota 1400, vedere a pilonului 3 de la stația Cota 1400:

- din aceeași poziție:

5. Telecabina Tâmpa
Deservește Muntele Tâmpa din Brașov și reprezintă o modalitate unică de a admira Brașovul de la înălțime. A fost inaugurată pe 25 noiembrie 1971, iar prețul unui bilet tur-retur era de 5 lei. Contextul în care a fost executată? Festivalul muzical "Cerbul de Aur", organizat din 1968 încoace - cu întreruperi, ce-i drept - la Brașov. La acea vreme, orașul era unul gri, cenușiu, fără prea multe pete de culoare. Dorind să evite rușinea în fața concurenților străini, organele județene de partid au plănuit să execute un nou obiectiv turistic care să le ia ochii străinilor și să ridice calitatea turismului în zonă. Așa s-a decis construcția unei telecabine care să urce pe unul din simbolurile brașovene, anume Muntele Tâmpa. Încă din 1967, proiectul a fost depus la autoritățile centrale de la București pentru aprobare și finanțare, dar abia în 1970, când au fost discuțiile cu Ceretti pentru telecabine, a fost aprobat și finanțat. În cele din urmă, telecabina a fost finalizată, iar după alți 15 ani a fost finalizat și releul de radio și televiziune de pe Tâmpa. Instalația funcționează tot timpul anului și este singura de acest tip din România fără piloni. Operatorul se numește Ana Teleferic S.A.

Date tehnice:
- lungime traseu: 0,57 km
- proiectant instalație: Ceretti e Tanfani Milano, în colaborare cu Institutul "Proiect" Brașov.
- executant al lucrărilor: Ministerul Minelor, Petrolului și Geologiei, prin intermediul Trustului de Construcții și Montaje Miniere București (șantierul Brașov).
- executant cabine: Ceretti e Tanfani Milano
- număr cabine: 2
- diferență de nivel: 320 m
- viteză de circulație: 6 m/s (21,6 km/h)
- timp aproximativ parcurgere traseu: 2 minute și 20 de secunde
- diametru cablu purtător: 40 mm
- diametru cablu tractor: 25 mm
- capacitate cabine: 20 persoane, 440 pasageri/oră

Program:
- luni: revizie tehnică
- marți - duminică: 9:30 - 17:00

Tarife:
- adulți: 10 RON/sens, 18 RON tur-retur
- copii (6-12 ani): 6 RON/sens, 10 RON tur-retur

Și câteva poze:
- anii '70:
- în colorit de toamnă:

- stația superioară, releul și restaurantul Panoramic:

6. Telecabina Bâlea
Face legătura între Bâlea Cascadă și Bâlea Lac, asigurând o legătură permanentă între Bâlea Lac și restul țării. A fost inaugurată în anul 1976, la doi ani după Transfăgărășan. Pe timp de iarnă, în condiții meteo favorabile, Transfăgărășanul devine pârtie de schi de categorie dificilă (neagră) pe porțiunea golului alpin, așadar telecabina e foarte utilă schiorilor experimentați, dornici de senzații tari. În plus, asigură în permanență aprovizionarea cabanelor Bâlea Lac și Paltinu, dar și a hotelului de gheață, existând posibilitatea de a se practica turism și în sezonul rece aici.
Proprietarul telecabinei este cel care deține și Cabana Bâlea Lac. Instalația funcționează doar cu minim 10 persoane.

Date tehnice:
- lungime traseu: 3,61 km
- proiectant instalație: Ceretti e Tanfani Milano, în colaborare cu Institutul "Proiect" Brașov.
- executant al lucrărilor: Ministerul Minelor, Petrolului și Geologiei, prin intermediul Trustului de Construcții și Montaje Miniere București (șantierul Brașov).
- executant cabine: Ceretti e Tanfani Milano
- executant structură metalică piloni: CS Reșița
- număr piloni: 4
- număr cabine: 2
- diferență de nivel: 780 m
- viteză de circulație: 6 m/s
- timp aproximativ parcurgere traseu: 10 minute
- diametru cablu purtător: 40 mm
- diametru cablu tractor: 25 mm
- capacitate cabine: 16 persoane, 110 pasageri/oră

Program: zilnic 9:00 - 17:00

Tarife:
- adulți: 35 RON/sens
- copii (2-12 ani): 15 RON/sens
- bagaj mare de mână: 10 RON
- bagaj mic de mână: 5 RON
- marfă: 2 RON/kg

Și câteva poze:
- pe traseu:
- stația inferioară (Bâlea Cascadă):

- stația superioară (Bâlea Lac):

7. Telecabina Kanzel
Este poreclită și "telecabina mică", deoarece este mai scurtă, mai scundă și cu o capacitate mai mică decât Telecabina Capra Neagră. Acest teleferic se află la Poiana Brașov, deservind mai multe pârtii din zonă (Kanzel, Drumul Roșu, Sulinar, Subteleferic, Lupului și Ruia). A fost inaugurat în 1971. Deși e din același lot cu Tâmpa și cele de la Sinaia, există câteva diferențe față de acestea. Întâi, înălțimea; această telecabină este mai aproape de sol decât celelalte. Apoi, capacitatea e aproape dublă; o cabină are 43 de locuri, spre deosebire de 20 și 25, câte au celelalte 3 instalații.

Proprietarul telecabinei este Ana Teleferic, care administrează și telecabinele Tâmpa și Capra Neagră. Telecabina funcționează tot timpul anului. Un bilet de la Kanzel e valabil și la Capra Neagră, și invers, astfel că poți urca pe la Capra Neagră și să cobori cu Kanzel, dacă ai bilet tur-retur. Sau invers.

Date tehnice:
- lungime traseu: 2,45 km
- proiectant instalație: Ceretti e Tanfani Milano, în colaborare cu Institutul "Proiect" Brașov.
- executant al lucrărilor: Ministerul Minelor, Petrolului și Geologiei, prin intermediul Trustului de Construcții și Montaje Miniere București (șantierul Brașov).
- executant cabine: Ceretti e Tanfani Milano
- executant structură metalică piloni: CS Reșița
- număr piloni: 3
- număr cabine: 2
- diferență de nivel: 693 m
- viteză de deplasare: 5 m/s
- timp aproximativ parcurgere traseu: 9 minute
- diametru cablu purtător: 40 mm
- diametru cablu tractor: 25 mm
- capacitate cabine: 43 persoane, 350 pasageri/oră

Program: miercuri - duminică 9:00 - 16:00 (momentan)

Tarife:
- adulți: 25 RON/sens, 35 RON tur-retur
- copii (6-12 ani): 12 RON/sens, 20 RON tur-retur

Și poze:
- aproape de stația superioară:

- între pilonii 2 și 3:

- pilonul 2; a se remarca structura sa diferită față de alți piloni de telecabină:

8. Telecabina Capra Neagră
Poreclită și "telecabina mare", din motive evidente (mai lungă și mai spațioasă decât Kanzel). Se află tot la Poiana Brașov, fiind inaugurată în 1982. Față de celelalte telecabine de la noi, există niște diferențe esențiale. În primul rând, pentru proiectarea instalației și furnizarea materialelor nu a mai fost cooptat Ceretti, ci compania elvețiană Habegger Thun A.G.; de remarcat, însă, că tot Ceretti a livrat cabinele. Apoi, capacitatea cabinelor este de 60 de locuri, față de 43 la Kanzel. Forma pilonilor a fost modificată, fiind înlocuite "urechile de pisică". În locul lor, au apărut capetele paralelipipedice specifice instalațiilor moderne din prezent. Au fost montate bănci pe interior (încap 8 persoane în total, câte 4 pe fiecare bancă), iar ușile sunt pe ambele părți ale cabinei, ceea ce facilitează accesul în cabină și ieșirea din aceasta. Terminalul superior e la doar câteva sute de metri față de cel de la Kanzel - se poate vedea în prima poză din postarea precedentă. Faptul că s-a recurs la aceste soluții ne poate da o impresie despre cam care era numărul de turiști din Poiană pe atunci.


Pe traseul său, se află și cel mai scund pilon de telecabină din România (pilonul 2; 7,5 m înălțime).
Administratorul este Ana Teleferic, așa cum am menționat anterior. Instalația funcționează tot timpul anului. Cum biletele sunt la fel cu cele de la Kanzel, nu voi mai pune prețurile aici.

Date tehnice:
- lungime traseu: 2,8 km
- proiectant instalație: Habegger Thun A.G., în colaborare cu Institutul "Proiect" Brașov
- executant: Ministerul Minelor, Petrolului și Geologiei, prin intermediul Trustului de Construcții și Montaje Miniere București (șantierul Brașov).
- executant cabine: Ceretti e Tanfani Milano
- furnizor piese instalație: Habegger Thun A.G.
- executant structură metalică piloni: aș zice CS Reșița, dar aici nu bag mâna-n foc.
- număr piloni: 3
- număr cabine: 2
- diferență de nivel: 735,70 m
- viteză de deplasare: 10 m/s maximă, 6 m/s regulat
- durată aproximativă călătorie: 8 minute
- diametru cablu purtător: 62 mm
- diametru cablu tractor: 33 mm
- capacitate cabine: 60 persoane, 500 pasageri/oră.
- putere motor principal: 250 kW.

Program: momentan, vineri - duminică 9:00 - 16:00

Tarife: vezi Kanzel

Și să nu uităm de poze:
- la pilonul 3:

- la stația inferioară:

9. Telecabina Heniu Mare
Ultima telecabină, dar nu cea din urmă, este Telecabina Heniu Mare. Probabil că vă gândiți: "unde o mai fi și asta?" Dacă de restul a mai auzit lumea pe la știri sau sunt populare, aceasta e complet anonimă.

Ei bine, să vedem unde ne uităm pe hartă, mai întâi: Telecabina Heniu Mare se află în localitatea Prundu Bârgăului, jud. Bistrița-Năsăud. Prin această localitate trece DN 17, ce asigură, printre altele, și legătura dintre Bistrița și Pasul Tihuța. Cum se intră dinspre Bistrița în Prundu Bârgăului, la un moment dat, pe stânga, se află o biserică, iar pe dreapta e un Profi. Dacă o iei la stânga și continui 5 km pe un drum pietruit, la capătul acestuia se află, pe stânga, o stație de telecabină. Instalația pe cablu urcă spre Nord-vest cam 2 kilometri și ajunge pe Vârful Heniu Mare, unde se află și un releu de radiodifuziune. Este vizibilă și din satelit, pe Google Maps strada pietruită se cheamă Secu 1, iar instalația e relativ ușor de reperat. Din păcate, telefonul meu are o problemă și nu pot face un screenshot.

Acum, că am găsit-o, trebuie să ne dumirim ce e cu ea de n-o știe nimeni. În anul 1972, se începe execuția lucrărilor unui releu de radiodifuziune pe Vârful Heniu Mare (1611 m), cel mai înalt din M-ții Bârgăului. Condițiile în care se desfășoară șantierul sunt foarte grele, mai ales din pricina lipsei resurselor (apă și electricitate, în speță) și a izolării zonei. După 5 ani de șantier, releul e inaugurat pe 31 decembrie 1977, la fix pentru Revelion. Problema se punea în privința accesului lucrătorilor: se poate ajunge pe vârf doar dinspre Leșu și dinspre Prundu Bârgăului. Dinspre Leșu, deși drumul e relativ ușor, e lung, iar lucrătorii ar fi mers pe jos ore bune, iar dinspre Prundu Bârgăului, poteca urca abrupt prin pădure, cam la 50-60°, iar muncitorii ar fi fost istoviți și n-ar mai fi avut nicio motivație să vină la muncă. Așadar s-a luat decizia execuției unei telecabine de capacitate mică pentru a facilita accesul lucrătorilor la releu, dinspre Prundu Bârgăului, deoarece e mai aproape de Bistrița, implicit de un centru regional. La stația inferioară, a fost amenajată o parcare, pentru ca să se poată ajunge cu mașina până la telecabină. Așadar, muncitorii pot ajunge la muncă ușor și teferi. Telecabina aparține Societății Naționale de Radiodifuziune și este cu circuit închis, adică este destinată strict transportului angajaților spre/dinspre releu.

Din punct de vedere tehnic, această telecabină este o anomalie. Pare mai degrabă un telescaun convertit în grabă în telecabină, și acest lucru se constată din caracteristicile tehnice:
1. Capacitatea unei cabine este de doar 2 locuri, exact cât un telescaun vechi.
2. Numărul mare de piloni (16, în cazul de față) este ceva specific unui telescaun, nu unei telecabine.
3. Structura pilonilor este, de asemenea - pe alocuri -, specifică telescaunelor: mai mulți piloni sunt scunzi, iar "urechile de pisică" nu se prelungesc în spate, cu grinzi transversale.
4. Sistemul de tracțiune nu este cu cablu tractor+cablu purtător, ci este monocablu.
5. (Probabil cel mai elocvent): prinderea telecabinei pare fixă cu pivot, ca la telescaune, nu cu scripeți, cum este normal pentru o telecabină.

Să vedem și niște date tehnice:
- tip teleferic: 2P Reghin
- constructor: după tip, aș spune Întreprinderea pentru Utilaje și Piese de Schimb (I.U.P.S.) Reghin.
- lungime: 2,5 km
- număr piloni: 16
- număr cabine: 2
- capacitate de transport: 2 persoane
- înălțimi piloni: 3-29 m (se pare că nu la Kanzel e cel mai scund).

Program și tarife nu se pot identifica, deoarece vorbim de circuit închis.

Poze, însă, există câteva:
- pe traseu:

- stația superioară:

- stația inferioară și cea superioară, se observă și telecabina:

Accidente și incidente notabile
- 26 septembrie 2000, Bușteni - Babele: o telecabină s-a prăbușit de la 15-20 m înălțime, fiind distrusă în totalitate; aparent, un cablu de susținere ar fi cedat, iar un lucrător, ce se afla în apropiere de cablurile de contragreutate, ar fi fost prins de picioare de cabluri și trântit pe jos. Telecabina era în revizie, nu a existat niciun pasager în zonă, singura victimă fiind lucrătorul, internat cu multiple fracturi.
- 13 februarie 2010, Sinaia - Cota 1400: telecabinele s-au blocat pe traseu, la aproximativ 25 m față de sol, din cauza depunerilor de gheață. Călătorii au coborât cu sacii de salvare, sub supravegherea angajaților instalației și a salvamontiștilor.
- 14 februarie 2010, Capra Neagră: telecabina s-a blocat, în urma căderii unor cabluri de tensiune. Problema a fost remediată în aproximativ 15 minute, evacuarea călătorilor nefiind necesară.
- 28 mai 2017, Bâlea: telecabinele s-au ciocnit de parapetele stațiilor, neîncetinind la intrarea în terminale. 6 persoane au fost rănite, cu fracturi și traumatisme.
- 10 aprilie 2018, Bâlea: telecabinele s-au blocat pe traseu, din cauza unei defecțiuni tehnice. După 30 de minute, a intervenit Salvamontul.
- 12 august 2018, Bâlea: telecabinele au rămas blocate pe traseu, fără ca un motiv anume să fie comunicat. Călătorii au fost debarcați după o oră și jumătate.

Aici se încheie prezentarea telecabinelor românești. Sper că v-a plăcut. Dacă aveți întrebări sau sugestii, vă rog să le adresați la topicul de discuții.