Cand aude vorbindu-se de dl Valer Novac, orice pasionat de aviatie dintre noi se transforma intr-un mare semn de exclamatie. Asta pentru ca toti stim ce stie el sa faca la mansa unui Dauphin 365 sau Kamov 26. Toti l-am asteptat cu nerabdare la Banesti, unde a venit, dar cu o dubita in loc de elicopter, facandu-ne si mai dornici sa-l vedem la zbor.

Cum sa nu raspund eu cu entuziasm la invitatia lui Valer Novac de a participa, impreuna cu el si alti prieteni, spotteri de-ai nostri, la o zi de munca, adica de zbor, pe terenurile unei ferme agricole?! Pe 12 august, inca de la o ora foarte matinala (in timpul anului scolar, cand imi suna alarma la 06.20, dau un mare recital de “gros mots”, dar acum am asteptat cu nerabdare sa aud cantecul telefonului, cam la aceeasi ora), si am pornit in tromba catre Halchiu, o comuna frumoasa la 15 km de Brasov.

Trecand cu mult curaj de tarcul lui Condor





am ajuns la locul de parcare al lui YR-LGT, la timp pentru a asista la pornirea motoarelor, sub supravevgherea “Dlui presedinte”, tehnicul asociat.





Marturisesc ca am fost surprins de zgomotul celor doua motorase!
Pentru ca LGT are numai un loc in afara de al pilotului, sigurul care a mers la locul de munca in zbor a fost pritenul nostru Codrut. Noi am incercat sa ajungem acolo cu YET, dar o zona de asfalt inmuiat ne-a taiat entuziasmul. Noroc cu dl Puiu, care tocmai trecea si el pe acolo cu un Jeep, si ne-a ajutat sa ajungem acolo unde deja astepta esalonul rulant.





Dupa un prim zbor, in timp ce reumplea cazanul de chimicale (Ranman, pentru tratamentul piciocilor), dl Novac m-a invitat de-a dreapta sa. Nici nu mi-a venit sa cred, desi, sincer, speram la bucuria asta. Dupa o decolare scurta, iata ce am vazut de sus









Calm si concentrat, Valer Novac





A inceput pulverizarea solutiei pe stanga …









Mi-a trecut prin gand ca daca sufla pe stanga, précis si langa mine ar trebui sa faca la fel





La capatul randului, elicopterul intoarce cat mai scurt  … printr-o ranversare. La prima astfel de manevra am apucat stans in maini niste parti ale scaunului pe care sedeam, uitand sa tin camera de fotografiat, dar la a doua m-am prins deja ca nu e cazul, ca nu am unde sa cad de pe scaun. Cam asa se vedea din interior manevra









Acoperirea (sau descoperirea?) terenului se face cu ajutorul GPS





Am recunoscut de sus pe Codrut, bine inarmat cu gura de tun, si un frumos Hyundai rosu





Am venit la aterizare, urmariti cu atentie de sotia mea





Am facut mai multe zboruri de genul acesta, poze am tras de fiecare data, dar, sincer, parca imi parea rau sa stau cu ochii in vizorul camerei in loc sa fiu 101% atent la zbor. Apoi am ramas jos, cu ochii si aparatul orientate spre Kamov
Iata decolarea, prin rulaj pe rotile de bot





Plecarea la lucru





Munca





Aterizarea se facea scurt de tot, dupa un viraj la stanga prin dreptul soarelui









Am stat atatea ore in prejma lui Valer Novac si a Kamov-ului incat am avut mult timp sa ma gandesc cat de frumos este elicopterul asta si cat de fain sties a zboare. Sigur, daca are la mansa un om priceput. A, si am priceput si de ce pilotat din stanga: in dreapta nu are comenzi









Nu mai povestesc cum era sa raman, totusi, impotmolit intre cartofi, pentru ca totusi pamantul Ardealului este primitor, cand te prinde nu te mai lasa sa pleci. Culmea, probabil vazand cu cata “indemanare” manevram Hyundaiul ca sa-l scot din belea, ne-am pomenit cu un tractor, venit acolo special sa ma ajute. Dar a ajuns dupa ce ma desprinsesem si deja ma aliniam pentru decolare spre Stupini.

Inca o data ii multumim lui Valer Novac si “domnului Presedinte” Nicu pentru o seara frumoasa si o zi si mai frumoasa pe care ni le-au oferit. Dl Novac are dreptate: nimic nu se compara cu zborul!